Despăgubire. Decizia nr. 15/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 15/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 15
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3412/08.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. C. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 3412 din data de 8.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea reclamantului N. C. în contracictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 2 BUCURESTI prin DGRFPMB și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a taxei de poluare în sumă de 4078 lei cu dobânda legală de la data de 8.09.2009 și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 8509 lei.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a fost obligată chemata în garanție, AFM, la plata sumelor ce fac obiectul cererii introductive către pârâtă.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AFP S. 2 prin DGFPMB solicitand admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în principal ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
A invocat prevederile art. 488 pct. 8 cod procedura civila.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins această excepție întrucât nu există nici un raport fiscal între reclamant și recurentă.
Taxa se virează într-un cont aparținând AFM.
Cu privire la fondul cauzei a invocat faptul ca taxa a fost incasata in mod legal.
Considera ca in mod nelegal s-a retinut ca prin instituirea taxei s-a produs o incalcare a Tratatului de aderare al Romaniei, sustinand ca nu au fost incalcate dispozitiile art. 110 din TICE.
Taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogandu-se art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Recurenta a mai aratat ca din dispozitiile legii nr. 157/2005 si art. 148 al. 2 din Constitutia Romaniei rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile art. 110 alin. 1 din TFUE a precizat ca acestea nu sunt incidente in cauza.
Dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Comisia Europeana nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, A precizat ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene. De asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).
Recurenta a mai sustinut ca taxa nu este nici discriminatorie si nici contrara dispozitiilor comunitare, nefiind motive pentru restituirea taxei de poluare.
Restituirea unor sume de la buget se solicită în condițiile art. 117 din OG nr. 92/2003, însă restituirea solicitată de reclamant nu se încadrează în situațiile prevăzute de acest text de lege.
Mai mult reclamantul nu se regasete nici in situatiile prevazute de art. 8 si 9 din OUG nr. 50/2008.
In privința obligării sale la plata dobanzii legale a afirmat că nu sunt îndeplinite conditiile pentru plata dobanzii fiscale, conditii prevazute de art. 124 al. 1 din OG nr. 92/2003.
Cu privire la cheltuielile de judecata considera ca nu sunt intrunite conditiile art. 274 cod procedura civila, nu se afla in culpa procesuala, iar reclamanta nu a castigat irevocabil procesul.
Nu a fost nici de rea credinta.
In drept, a invocat prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila.
Intimații nu au depus întâmpinări.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Cu privire la la fondul cauzei, sumele nu erau datorate și au fost achitate în plus față de prevederile Tratatului constitutiv al Uniunii Europene, care potrivit art. 148 al. 2 din Constituția României, avea prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Astfel taxa, denumită taxa de poluare stabilită de OUG nr. 50/2008 nu este aplicabilă și autovehiculelor care deja au fost înmatriculate pe teritoriul României.
Prin urmare taxa este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale deoarece se aplica autoturismelor deja inmatriculate într-un stat al UE, fără ca în același timp sa fie aplicabilă și autoturismelor care au mai fost înmatriculate în România.
Dacă taxa ar fi fost impusă numai autovehiculelor noi, care nu ar mai fi fost niciodata înmatriculate în România sau în alt stat membru al UE, atunci taxa nu ar mai fi avut acest efect echivalent unor taxe vamale.
In mod corect instanța de fond a reținut încalcarea Tratatului Comunității Europene și implicit restricționarea prin această taxă a liberei circulații a mărfurilor în interiorul UE.
Prevederile din Tratat încălcate produc efecte directe și dau naștere unor drepturi individuale pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze, așa cum în mod constant a statuat în nenumarate hotarari Curtea Europeana de Justitie.
Indiferent dacă legea fiscală din România are caracter special sau imperativ, conflictul dintre o lege internă și o dispoziție dintr-un tratat constitutiv al Uniunii Europene și celelalte reglemetări comunitare, se solutionează, potrivit prevederilor art. 148 din Constituția României.
Astfel prevederile din tratate și reglementările comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
D. dacă prin tratatul de aderare s-ar fi prevăzut anumite derogări, precum și termene de la care anumite reglementări devin obligatorii, atunci s-ar fi aplicat dispozițiile legilor interne.
In cazul de față însa nu există nici o derogare de la aplicarea prevederilor Tratatului CE în privința interdicției de instituire a unor taxe vamale sau taxe cu efect echivalent acestora.
Nu era necesară nici administrarea altor probe în cauza și nici particularizarea la speța de față deoarece reglementarea internă este cea care încalcă prevederile TICE și prin urmare situația de fapt nu reclamă o altă abordare a cauzei.
Nu are relevanță scopul instituirii taxei, ci efectul acesteia care contravine dreptului comunitar.
Referitor la plata dobânzii se reține că dobânda legală în materie fiscală este dobânda prevazută de art. 124 cod procedură fiscală.
Prin urmare reclamantului i se cuvine această dobândă de la data refuzului de restituire a sumei.
Se reține și soluția pronunțată de CJUE în cauza I., potrivit căreia s-a statuat că "dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
Cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată se reține că aceasta este în culpă procesuală atâta timp cât a refuzat în mod nejustificat restituirea taxei achitate de reclamant.
De asemenea nu este necesar ca partea să fi caștigat irevocabil procesul pentru a i se acorda cheltuielile de judecată.
Art. 453 cod procedură civilă nu instituie o condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecată ca partea care le-a solicitat să fi caștigat irevocabil procesul.
Prin urmare în mod corect instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată.
Hotărârea atacată este, prin urmare, legală și temeinică iar recursul formulat de pârâta AFP S. 2, nefondat.
Nu trebuie să existe un document al instituțiilor UE care să stabilească expres că taxa este contrară Tratatului CE, deoarece instanțele naționale sunt competente, ca atunci când constată că o prevedere națională este contrară acestui tratat, să aplice direct prevederile tratatelor Uniunii și să înlature de la aplicare legislația internă contrară acestora.
In baza celor reținute mai sus și a dispozitiilor art. 483 urmatoarele, 488 pct. 8 cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei AFP S. 2.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3412/08.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. C. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red. C.P. /5 ex./
Jud. Fond. A. C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8/2016.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 5459/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
