Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2016

Decizia nr. 5/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 5/2016

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 5

Ședința publică din data de 11 ianuarie 2016

Curtea constituită din:

Președinte C. P.

Judecător I. C. G.

Judecător C. M. F.

Grefier C. M.

Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul S. M. împotriva deciziei civile nr. 2589/07.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI TELEORMAN.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul S. M., prin avocat G. I., cu împuternicire avocațială la fila 55 dosar, lipsind intimatele Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului Teleorman.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul „registratură” contestatorul a depus la data de 30.12.2015, răspuns la întâmpinarea formulată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.

Contestatorul, prin avocat, depune înscrisuri, respectiv anexele nr. 1b și 3 b la Ordinul nr. 504/2013, și practică judiciară.

Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.

Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.

CURTEA

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă contestată s-au reținut și dispus următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de apel București la data de 11.12.2012 sub nr._ reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția L. pentru Protecția Mediului Teleorman a formulat contestație împotriva actului administrativ emis sub nr. 1/3642MF/29.11.2012, comunicat la data de 04.12.2012, anexat prezentei plângeri, solicitând anularea acestuia, repararea interesului legitim invocat prin prezenta, urmare a revocării /anularii efectelor actului administrativ emis în baza deciziei nr. 649/13.11.2012, anexată prezentei, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că în temeiul art. 6 alin. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1000/2012, privind reorganizarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, că începând cu data de 13.11.2012, este eliberat din funcția publică deținută, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat de către reclamant că a fost numit în funcția de director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului Teleorman prin ordinul ministrului nr. 41/11.01.2011, la baza numirii stând admiterea prin concursul organizat la data de 15-17.12.2010 privind ocuparea funcției publice de conducere de director executiv, ulterior semnând fișa postului privitoare la atribuțiunile ce îi revin, temeiul de drept constând în prevederile art. 14, H.G. 918/2010, coroborate cu prevederile art. 8,9, ale H.G. 918/2010. A menționat reclamantul că pe perioada exercitării atribuțiilor funcției a fost evaluat conform documentelor deținute de angajator având rezultate foarte bune și nefiind sancționat, dar și că în perioada promovării Hotărârii Guvernului nr. 1000/2012 a fost în concediu medical, dupa revenirea la post a constat analizând din proprie inițiativă că cel puțin în ceea ce privesc atribuțiile, competențele și natura funcției ocupate nu sunt modificări care sa impună o măsură de restructurare și/sau modificare a raporturilor existente în esență luând în considerare spiritul și litera celor doua acte normative.

Urmare a măsurii unilaterale de eliberare din funcție a considerat necesar să solicite anumite documente probatoare prin care să demonstreze nelegalitatea și/sau netemeinicia acesteia, motiv pentru care a depus o adresă în data de 20.11.2012, înregistrată sub nr._, obținând în data de 26.11.2012, două adrese cu un conținut evaziv care nu răspund nicidecum la solicitările sale. Arată reclamantul că, întrucât la acest moment s-au succedat peste 3,4 persoane în decurs de 10-14 zile la conducerea postului fundamentându-i și susținându-i și la acest moment supozițiile, iar analizând prevederile celor două acte normative care sunt invocate în numirea și eliberarea sa din funcția de director executiv consideră că acestea nu conțin modificări de natură a afecta funcția din care a fost eliberat. Astfel prevederile art. 14 coroborat cu art. 8 și 12 din H.G. 918/2010 prin care a fost numit și prevederile art. 9 din actualul act normativ invocat ca bază legală de eliberare din funcție H.G. 1000/2012 nu au reglementări care să modifice condițiile de numire și de eliberare a sa din funcție. Mai mult, funcția subzistă și este reglementată de H.G. nr. 1000/2012, atribuțiile acesteia fiind neafectate prin schimbări semnificative conform noii fișe a postului și a organigramei. În ceea ce privește fișa postului care a stat la baza numirii sale și pentru care a trebuit să-și fundamenteze conducerea în contradictoriu cu noua fișă a postului stabilită urmare a reorganizării postului arată reclamantul că în proporție majoritară, noile atribuțiuni înscrise, sunt ori completări pe alocuri ale vechilor atribuțiuni, ori în sine aceleași atribuțiuni repetate, ori pentru a ieși ca număr 50%, sunt înscrise atribuțiuni de îndeplinit fictive. Apreciază reclamatul că necesitatea, oportunitatea și legalitatea deciziei pe care o contestă și pe care o declară a fi nelegală și netemeinică nu se susține. În ceea ce privește oferirea de către Agenția pentru Protecția Mediului Teleorman, a 3 posturi pe care ar putea să le ocupe, ulterior acestea reducându-se la un post, reclamantul a arătat că întrucât nu i s-au pus la dispoziție informațiile necesare luării în calcul a ocupării unui astfel de post, de aici rezultă în fapt paguba iminentă, în realitate neputând ocupa un astfel de post.

În drept, au fost invocate disp. Legilor nr. 554/2004 și nr. 188/1999, precum și cele din HG nr. 1000/201 și nr. 918/2010.

A fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind atașate dosarului, în copie, decizia nr. 649/13.11.2012, decizia nr. 3432/14.11.2012, decizia nr. 3426/14.11.2012, ordinul ministrului nr. 41/11.01.2011, regulamentul de ordine interioara, organigrama, fișa postului emise înainte și după eliberarea sa din funcție.

Legal citată, pârâta Agenția L. pentru Protecția Mediului Teleorman a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Legal citată, pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității dat fiind că reclamantul a contestat adresa prin care i s-a comunicat răspunsul nefavorabil la plângerea prealabilă care nu este un act administrativ.

Prin cererea depusă la data de 05.03.2013, filele 418-428, dosar C., reclamantul a reiterat că solicită și anularea deciziei nr. 649/13.11.2012.

Prin încheierea de ședință din data de 08.03.2013 s-a dispus înaintarea dosarului spre competentă soluționare Tribunalului București - SCAF, în temeiul disp. art. XXIII din Legea nr. 2/2013.

Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată la data de 06.04.2013 sub nr._/3/2013.

Prin notele scrise în completarea acțiunii și a precizărilor depuse la termenele anterioare, filele 28-36, reclamantul S. M. a învederat că solicită anularea decizie nr. 649/2012 și repunerea sa în situația anterioară, obligarea la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cheltuielilor de judecată și daune morale pricinuite de atingerea adusă personalității, prestigiului profesional și stării de sănătate.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21.05.2014 pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat, în esență, că decizia de eliberare din funcție nr. 649/13.1 1.2012 a fost emisă pentru punerea în aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1000/2012 privind reorganizarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor din subordinea acesteia, care la rândul să a fost emisă pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 58/2012 privind modificarea unor acte normative din domeniul protecției mediului și pădurilor, aceasta fiind motivarea în fapt a deciziei contestate, respectiv conjunctura legislativă în baza căreia s-a ajuns la emiterea actului administrativ. S-a arătat că s-a redus vechea funcție de director executiv al agențiilor județene pentru protecția mediului și s-a înființat o nouă funcție de director executiv cu atribuțiile schimbate în proporție de peste 50%, considerându-se că nu trebuiesc confundate dispozițiile art. 100 alin. (4) cu dispozițiile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 deoarece prin H.G. nr. 1000/2012 agențiile județene pentru protecția mediului au preluat toate atribuțiile agențiilor regionale pentru protecția mediului care s-au desființat, precum și o . noi atribuții delegate de la Agenția Națională pentru Protecția Mediului, acestea concretizându-se în noul Regulament-cadru de Organizare și Funcționare al agențiilor județene pentru protecția mediului, în baza căruia s-a făcut fișa postului pentru funcția publică de conducere de director executiv. S-a învederat că reclamantului i s-a acordat preaviz, dovadă în acest sens fiind pontajele lunilor noiembrie și decembrie 2012, Agenția Națională pentru Protecția Mediului punându-i la dispoziție, prin adresa nr. 1/3426/MF/14.11.2012, rectificată prin adresa nr. 1/3433/MF/14.11.2012, reclamantului în perioada de preaviz o funcție publică vacantă de conducere, șef Serviciul Monitorizare și Laboratoare din cadrul APM Teleorman, și pentru care reclamantul nu și-a manifestat opțiunea de a o ocupa. Deși nu exista acceptul reclamantului pentru ocuparea unei funcții publice vacante, A.N.P.M., cu bună credință la sfârșitul perioadei de preaviz, a emis decizia nr. 1215/13.12.2012 prin care domnul S. M. a fost numit în funcția publică de conducere vacantă de șef Serviciul Avize, Monitorizare și Laboratoare din cadrul APM Teleorman, deoarece, în caz contrar, reclamantului i-ar fi încetat raportul de serviciu la data expirării termenului de preaviz. De altfel, reclamantul avea posibilitatea să atace în contencios administrativ decizia nr. 1215/13.12.2012 prin care a fost numit în funcția publică de conducere vacantă de șef Serviciul Avize, Monitorizare și Laboratoare din cadrul APM Teleorman. În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia nu ar fi avut loc o reorganizare reală, s-a arătat de către pârâtă că este nefondată, deoarece potrivit disp. art. III-V din OUG nr. 53/2012 rezultă că a avut loc desființarea agențiilor regionale pentru protecția mediului, atribuțiile acestora urmând a fi preluate de către cele județene, potrivit prevederilor cuprinse în HG nr. 1000/2012, directorii executivi ai agențiilor regionale pentru protecția mediului ( care prin H.G. nr. 918/2010, abrogată prin H.G. nr. 1000/2012, îndeplineau și atribuțiile agențiilor județene pentru protecția mediului) fiind numiți direct în noile funcții de conducere de directori executivi ai noilor agenții județene înființate în județele în care s-au desființat agențiile regionale. În conformitate cu prevederile H.G. nr. 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, agențiile județene pentru protecția mediului îndeplinesc atribuții noi pe domeniul Conservarea Naturii. Astfel, în conformitate cu art. 8 (2): „ APM-urile vor trebui să elaboreze propuneri privind delimitarea ariilor naturale protejate de interes național, ale căror limite nu sunt aprobate printr-un act normativ. De asemenea, ANPM poate delega atribuții privind managementul ariilor naturale protejate și pentru ariile naturale protejate neatribuite în custodie ale căror limite depășesc perimetrul administrativ al unui județ, drept urmare APM-urile vor avea de indeplinit atribuții privind administrarea ariilor naturale protejate pentru un număr mai mare de arii si de o complexitate mai mare, decât pentru cele avute pana la . HG nr.1000/2012. Dealtfel, prin H.G. nr. 1000/2012 s-a statuat că Agenția Națională pentru Protecția Mediului poate delega agențiilor județene pentru protecția mediului din subordine oricare dintre atribuțiile sale în domeniul emiterii actelor de reglementare în domeniul protecției mediului, în acest fel atribuțiile agențiilor (și implicit ale directorilor executivi) majorându-se considerabil. Totodată, directorii executivi ai agențiilor județene pentru protecția mediului au atribuții noi și în domeniul resurse umane, trebuind să coordoneze activitatea funcționarilor publici din cadrul Agenției Naționale pentru - Protecția Mediului care-și desfășoară efectiv activitatea în cadrul agențiilor județene.

A fost încuviințată proba cu înscrisuri.

În ceea ce privește excepțiile inadmisibilității și prescripției, tribunalul le-a respins ca neîntemeiate, reținând că prin cererea de chemare în judecată inițială, fila 8, dosar C., reclamantul a solicitat și anularea deciziei nr._.11.2012, astfel că nu se poate reține că acțiunea ar fi fost completată prin cererea depusă pentru termenul din data de 08.03.2013, filele 418-428, dosar C., cerera care ar fi putu fi apreciată ca fiind prescrisă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția L. Pentru Protecția Mediului Teleorman, tribunalul a apreciat că este întemeiată, astfel că a admis-o, cu consecința respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu aceasta, reținându-se că reclamantul nu a formulat nicio pretenție concretă față de ea.

Prin sentința civilă nr. 4229/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal s-au respins excepțiile inadmisibilității și prescripției; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AGENȚIA L. PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI TELEORMAN, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că decizia contestată a fost emisă ca urmare a reorganizării pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTR PROTECȚIA MEDIULUI și a instituțiilor din subordinea acesteia, reorganizare ce a avut loc în urma adoptării OUG nr. 18/2012 și HG. nr.1000/2012, act administrativ emis în executarea actului normativ.

Împotriva sentinței civile nr. 4229/ 05.06.2014 a formulat recurs recurentul – reclamant S. M. considerând sentința civilă pronunțată nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:

1. Hotărârea instanței nu este legala deoarece instanța nu se refera si la motivele pentru care a înlăturat apărările pârtii care a pierdut,rezumandu-se numai la a relua argumentele pârtii care a câștigat procesul.

In acest sens, instanța de fond constata ca postul respectiv a fost desființat si reînfiintat unul nou fara sa analizeze argumentele aduse de recurentul-reclamant si fara sa faca o analiza efectiva a procentului in care au fost modificate atribuțiile, concluzionând ca acestea sunt esențial modificate doar folosind argumentele invocate in întampinarea făcuta de intimatul-parat. De asemenea, singurul motiv folosit de instanța pentru susținerea hotărârii este reprezentat de enumerarea unor atribuții care nu sunt analizate in context si in mod concret, făra a explica de ce a înlaturat motivele invocate de recurentul in cererea de chemare in judecata.

2.Decizia atacata este emisa cu inculcarea a prevederilor art. 107 alin. 3 Lg.188/1999; - invocând pe aceasta cale nulitatea absoluta a deciziei atacate.

Art. 107, alin 3 din Lg 188/1999 prevede ca „avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici este prealabil si obligatoriu in toate situațiile prevăzute la alin. 1:

a)stabilirea sau modificarea structurii de funcții publice pentru fiecare autoritate si instituție publica, in parte, de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, dupa caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. (3);

b)modificarea calității posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau (5);

c)reorganizarea activității autorității sau instituției publice.)"

Astfel, solicită a se observa, la o lecturare simpla a Deciziei 469/13.11.2012, faptul că, atât Decizia 617/02.11.2012 privind aprobarea structurii organizatorice cat si Decizia nr. 618/02.11.2012 privind aprobarea statului de funcții sunt anterioare obținerii avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP) nr._/13.11.2012 deși conform art. 107 alin. 3 acesta este obligatoriu si prealabil.

Ori, susține recurentul – reclamant, in speță, reorganizarea, si pe cale de consecința eliberarea sa din funcție se realizează cu încălcarea legii in baza deciziei de aprobare anterioare avizului ANFP, numărul avizului si data eliberării acestuia putandu-se vedea in Decizia 673/14.11.2012, subpunctul 3 -avizul ANFP nr._/13.11.2012 si de asemenea, Decizia 136/28.12.2012, subpunctul 4 -avizul ANFP nr._/13.11.2012 privind funcțiile publice.

In Deciziile 617/02.11.2012 si 618/02.11.2012 si Anexa 38 la aceasta, privind aprobarea statului de funcții, avizul respectiv nu este menționat deoarece el nu era emis.

3. Decizia atacata este emisa cu încălcarea a prevederilor art. 99, alin. 3 Lg.188/1999 coroborat cu art. 75, alin. 1 din Lg. 53/2003 (Codul Muncii) – invocând pe aceasta cale nulitatea absoluta a deciziei atacate.

Art. 99, alin. 3 prevede ca „in cazul eliberării din funcția publica, autoritatea sau instituția publica este obligata sa acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice."

Art. 75, alin. 1 din Lg. 53/2003 (Codul Muncii) prevede ca „persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare."

In speța, conform art. 1 din Decizia 649/13.11.2012 „începand cu data prezentei, domnul Sar dan M., director executiv al Agenției Județene pentru Protecția Mediului Teleorman, se eliberează din funcția publica de conducere de director executiv " nu beneficiez de preavizul obligatoriu conform legii.

Conform art. 77 din Lg. 53/2003 r2, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, iar in cazul de fata incepand cu 13.12.2012. Sintagma „incepand cu data prezentei 13.11.2012 se eliberează din funcția de ..." este neechivoca. Problema salarizării ulterioare încetării raportului de serviciu din funcția publica este doar un mijloc prin care intimata incearca sa creeze o aparenta pentru a justifica o incalcare a legii.

Susține recurentul că intimata trebuia sa comunice preavizul in data de 14.10.2012.

Faptul ca nu a beneficiat de perioada obligatorie de preaviz este menționata in art. 4 din decizia atacata care prevede ca atribuțiile postului de director executiv se preiau de o persoana nominalizata prin decizie, de altfel prevederile sunt confirmate de emiterea deciziei nr. 673/14.11.2012 (art.2) prin care numitei P. M. ii sunt delegate atribuții de coordonare a Agenției Județene pentru Protecția Mediului Teleorman.

Ori, in speța se poate observa ca nu este vorba de o eroare de redactare ci o intenție clara de a încalca prevederile art. 99 alin.3 din Lg. 188/1999 astfel prevederile art. 2 din decizia 649/13.11.2012 sunt lipsite de efecte si eficacitate, pe cale de consecința nu se poate retine îndeplinirea obligației legale de către parat.

4.Decizia atacata este emisa cu incalcarea a prevederilor art. 99, alin. 5 Lg.188/1999 – invocând pe aceasta cale nulitatea deciziei atacate.

In speța, susține recurentul – reclamant, ANPM trebuia sa-i puna la dispoziție lista posturilor vacante corespunzătoare atat la nivelul APM Teleorman cat si la nivelul ANPM conform art. 99 alin. 5 Lg.188/1999 dar si conform deciziei atacate.

Solicită recurentul a se avea în vedere faptul ca nu i se comunicat ca fiind vacant postul de director executiv desi acesta era vacant, iar el indeplinea condițiile de ocupare a funcției publice.

Conform Deciziei 618/02.11.2012 si Anexa 38 la aceasta, la poziția 1 exista nominalizat post de director executiv vacant. In Decizia 629/13.11.2012 si anexa la aceasta, la poziția 1 apare postul de directul executiv ocupat de Sardan M., ceea ce demonstrează incalcarea cadrului legal.

Prin adresa nr. 1/3426/14.11.2012 i s-a comunicat ca postul de sef serviciu Calitatea Factorilor de Mediu este vacant,, dar s-a revenit brusc, iar prin adresa nr. 1/3432/14.11.2013 mi s-a comunicat ca un alt post este vacant, respectiv sef serviciu Monitorizare si Laboratoare. Arat faptul ca postul sef serviciu Calitatea Factorilor de Mediu era liber, pe acesta fiind numit prin Decizia 731/19.11.2012 dl.S. G., lucru confirmat in Decizia 136/28.12.2012.

Desi conform art. 99 alin. 6 din Lg. 188/1999 ANPM trebuia sa-i puna la dispoziție un post de conducere corespunzător de la nivelul APM Teleorman sau la nivelul ANPM, precum si sa depună diligente pentru a solicita ANFP posturile (similare de conducere) existente in evidenta acesteia, ANPM simulează îndeplinirea obligației legale si astfel refuza aplicarea legii.

De altfel refuzul de a-si îndeplini obligațiile legale rezida si din faptul ca desi avea prioritate la ocuparea posturilor conform art.99 alin.6 Lg.188/1999, ANPM îi prezintă o situație a posturilor (falsa) prin adresa nr. 1/3433/14.11.2012 aspect confirmat de numirea d-lui. S. G. prin decizia 136/28.12.2012 pe un post care i se refuza.

5. O altă critică adusă soluției dată de instanța de recurs constă în aceea că decizia atacata este emisa cu încălcarea a prevederilor art. 100 alin. 4 din Lg. 188/1999 - invocând pe aceasta cale nulitatea deciziei atacate.

Solicită astfel a se reține că din analiza comparativa a celor doua fise de post (anexata prezentei), respectiv cea care deriva din HG 1000/2012 si cea care are la baza HG 918/2010 se constata lipsa fundamentului real si legal in ceea ce privește procentul atribuțiilor modificate care sunt similare astfel:

50 atribuții sunt identice: Astfel, amintim exemplificativ următoarele atribuții privind: organizarea, coordonarea, îndrumarea, controlarea si răspunderea pentru întreaga activitate a agenție județene; funcția de ordonator terțiar de credite; reprezentare in relația cu terții precum si in fata instanțelor; coordonarea procesului de colaborare cu celelalte agenții; coordonarea, monitorizarea si răspunderea pentru procesul de implementare a planurilor, programelor, proiectelor si activităților cu impact asupra mediului la nivel județean etc.

Aceste 50 de atributiuni identice din cele 2 fise de post ca responsabilități reprezintă un procent de 56,17% din totalul celor 89 de atributiuni noi.

1 atribuție din fisa noua este dublata (punctul 28 este identic cu 32), ceea ce reprezintă un procent de 1,16%;

36 atribuții cuprinse in noua fisa au fost duse la indeplinire si inainte de reorganizare datorita faptului ca ele au reprezentat obligații legale, care au generat responsabilități pentru conducătorul instituției, dar care nu au fost cuprinse in fisa postului veche, la fel ca multe alte responsabilități rezultate din cele peste 450 de acte normative pe domeniul protecției mediului, care transpun legislația UE; Ex: art.lO din L.104/2011 a fost transformat in 4 atribuții, Lg.l 1/2011- 4 atribuții etc.

Am explicat in tabelul comparativ referitor la atribuții anexat la fiecare atributiune din ce act normativ deriva si ce responsabilitate legala a creat pentru directorul executiv (d. ex.).

Aceste 36 de atribuțiuni pe care le-am îndeplinit motivat de responsabilitatea legala, reprezintă 33,7%.

Cele 36 de atribuții pe care le-a îndeplinit în baza legii trebuie adunate cu cele 50 de atribuții identice, pentru ca ele nu sunt atributiuni noi, generate de apariția H.G. 1000/2012. Astfel rezulta suma de 86 de atribuții, ce reprezintă un procent de 96,62% din cele 89 de atributiuni înscrise in fisa postului conform H.G. 1000/2012.

D. 2 atribuții sunt noi, ele fiind prezentate în analiza comparativa, care au fost transferate datorita desființării Agențiilor Regionale pentru Protecția Mediului (ARPM). Acestea reprezintă un procent de 2,24%.

O atribuție noua este generata de apariția Ordinului 3970/03.12.2012 pentru modificarea si completarea procedurii de emitere a autorizației integrate de mediu, aprobata prin Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului nr 818/2003, atribuție care si in situația in care nu ar fi apărut H.G. 1000/2012 ar fi generat responsabilitatea directorului executiv.

A doua atribuția nouă este rezultatul apariției H.G. 1000/2012 prin care directorul executiv poate numi sau demite șefii de serviciu cu aprobarea Președintelui ANP, fata de prevederea din H.G. 918/2010 prin care directorul executiv al APM-ului propunea conducerii ANP demiterea șefilor de serviciu si aceștia o puneau in aplicare.

Susține recurentul – reclamant că, instanța de fond, fără o analiza obiectiva si reala respinge apărările sale considerând ca nu poate proceda la controlul efectiv al conținutului atribuțiilor postului deoarece este vorba de o decizie manageriala ce nu poate fi cenzurata de instanța de contencios. Recurentul nu a solicitat instanței sa faca o apreciere a conținutului atribuțiilor postului de director executiv deoarece ar fi si foarte greu sa decizi care atribuție este mai importanta si care atribuție incorporează in ea mai multa responsabilitate legala, toate generând răspunderi pe diferite segmente din activitatea APM - urilor județene. Susține recurentul – reclamant că a cerut instanței un lucru pe care îl poate face analizând comparația celor 2 fise de post (care este anexata cererii) si sa constate ca numărul atributiunilor noi generate de actele normative noi sunt in număr foarte mic, si anume doua, ceea ce nu justifica invocarea art. 100, alin. 4 din Lg. 188/1999 r2 in Decizia 649/13.11.2012.

Afirmația reținuta de instanța că postul nou înfiintat diferă de cel vechi calitativ si cantitativ nu este susținuta nici din punct de vedere al numărului (cantitativ), deoarece 96,62% sunt atribuțiuni îndeplinite in mandatul de reprezentare al directorului executiv, dar nici din punct de vedere calitativ nu poate avea suport pentru ca . conducere nu poți face rabat Ia calitate pentru ca s-ar încălca normele deontologice cuprinse in Legea 188/1999.

Astfel, susține în continuare recurentul – reclamant, instanța de fond a interpretat in mod greșit cererea dedusa judecații, concluziile sale fiind ca nu este competenta a se pronunța dar in finalul raționamentului concluzionează după enumerarea a câtorva atribuții ca intre atribuțiile postului de director executiv vechi si cel nou sunt diferențe cantitative si calitative.

Exemplele enumerate de instanța nu sunt susține de atribuțiunile rezultate din cadrul legal. In ceea ce privește afirmația ca atribuțiile rezultate in urma apariției H.G. 1000/2012 justifica faptul ca ar fi vorba de un alt post de director executiv (atribuții in domeniul ariilor naturale protejate, relații de personal, elaborarea de inventar de emisii si gaze cu efect de sera; sistem integrat de mediu afirmă si susține următoarele:

a)In domeniul ariile naturale protejate, actul normativ care guvernează si reglementează regimul ariilor protejate este Lg. 49/2011, act normativ care s-a aplicat si in trecut si se aplica si in prezent, el nesuferind modificări. Ca urmare, atribuția privind elaborarea de propuneri privind delimitarea ariilor naturale protejate de interes național ale cărei limite nu sunt aprobate printr-un act normativ se regăseau in responsabilitatea directorului executiv din anul 2011.

b)Coordonarea activității personalului ANPM care își desfășoară activitatea in cadrul APM-ului este o atribuție care nu apare in R.-ul nou, acest punct apărând in fisa postului determinat de faptul ca dl. consilier juridic care si-a desfășurat activitatea pana la reorganizarea in APM Tr figurează acum ca angajat la ANPM. S-a delegat competenta directorului executiv al APM Tr de a se folosi de serviciile lui si de a-i asigura condiții pentru desfășurarea activității

c)Referitor la inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de sera era obligația APM-ului conform H.G. 918/2010, fiind inserat la punctul 11 „colectează si gestionează datele de activitate transmise de operatorii economici in vederea transmiterii acestora către ANPM pentru elaborarea inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de sera (INEGES) de catrea aceasta. INEGES-ul se aplica in continuare, APM-ul având obligația sa identifice astfel de activități si sa le monitorizeze. Prin decizia fostului director executiv M. Sardan a fost desemnata o persoana responsabila INEGES. Autoritatea competenta pentru responsabilitatea administrării Sistemului N. de Mediu este ANPM si nu APM-urile județene.

d) In ceea ce privește Sistemul Integrat de Mediu, precizează recurentul - reclamant că acesta este implementat in județul Teleorman începand cu anul 2012, cand era director executiv. Directorul executiv a răspuns inca de la începutul implementării acestui sistem, chiar daca nu a fost cuprins in R. si fisa postului.

In concluzie, precizează recurentul – reclamant că susținerile tribunalului nu sunt fundamentate de acte normative sau inscrisuri, constatând totodată ca instanța s-a aplecat doar asupra argumentelor aduse de intimatul-parat, fara a fi susținute cu probe si înscrisuri.

6. O altă critică adusă hotărârii instanței de fond constă în aceea că decizia atacata este emisa cu inculcarea prevederilor art. 99, alin. 1, lit. b) din Legea 188/1999 si coroborat cu art. 65, alin. 1 si 2 - invocând pe aceasta cale nulitatea deciziei atacate.

Astfel, conform art. 9 din H.G. 1000/2012, care abroga H.G. 918/2010 „conducerea Agenției pentru Protecția Mediului este asigurata de director executiv. Aceasta prevedere legala este identica cu cea a art. 14 din H.G. 918/2010 prin care este specificat exact același lucru.

Conform H.G. 1000/2012, art. 11, alin. 1 precizează ca Agențiile Regionale existente in cele 8 județe sunt singurele care se reorganizează: „alin.l: Agențiile Regionale pentru Protecția Mediului se desființează. In județele unde au funcționat acestea se înființează Agenții Județene pentru Protecția Mediului; alin. 3: Personalul din cadrul Agențiilor Regionale desființate este încadrat pe funcții echivalente celor deținute si păstrează drepturile salariale, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile fiecărei categorii de persoanl; alin. 4: Atribuțiile Agențiilor Regionale pentru Protecția Mediului care se desființează sunt preluate de către Agențiile pentru Protecția Mediului nou înființate sau de către Agenția N. pentru Protecția Mediului, dupa caz.

Conform unei analize sumare (OUG 58/2012 si HG 1000/2012) in speța nu a fost vorba de o reorganizare reala la nivelul APM județene, ci doar de desființarea Agențiilor Regionale de Protecția Mediului (ex: art.VI alin. 1 OUG 58/2012 etc).

Desființarea locului de munca este efectiva atunci cand postul este suprimat din structura functional-organizatorica a instituției publice si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimării având o cauza reala cand are un caracter obiectiv si este serioasa atunci cand are la baza studii temeinice privind îmbunătățirea activității si nu disimulează realitatea.

Motivul invocat în decizie nu se refera la reorganizarea activității instituției publice neantrenând o reducere de personal, iar postul de director executiv nu a fost redus, ci a fost păstrat in noua structura organizatorica, in speța nu suntem in prezenta unei reorganizări reale a activității instituției publice.

Susține recurentul reclamant că, din textele de lege menționate reiese cat se poate de clar ca postul de director executiv nu a fost desființat.

Faptul ca desființarea nu este reala se susține prin decizia 629/13.11.2012 care aproba Structura organizatorica cadru la nivelul APM județene, astfel in statul nominal de funcții anexa la acesta atat recurentul - reclamant (este consemnat ca director executiv) cat si restul personalului isi păstrează posturile si funcțiile (respectiv 39 funcții publice si 2 contractuale, din cele publice unul de director executiv si 3 de sefi serviciu), ceea ce confirma faptul ca reorganizarea s-a realizat cu respectarea art. V alin. 4 O.U.G. 58/2012, astfel personalul fiind preluat si încadrat pe funcții echivalente celor deținute.

O alta dovada ca postul de director executiv a rămas si nu s-a desființat, dar si ca el este similar cu cel dinaintea asa zisei reorganizări este dat de faptul ca, in plin proces de reorganizare, ANPM a solicitat si a obținut de la ANFP avizul de a organiza concursuri pentru ocuparea posturilor de directori executivi. Exista la acea data pe site-ul ANFP, publicate, datele de organizare a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de director executivi la B., Tulcea, A., Dambovita samd, unde, tematica de concurs este identica cu cea care a stat la baza concursului dat de directorii demiși, iar condițiile de participare, inclusiv studii sunt identice.

Analizând condițiile de participare solicitate la concursul pentru ocuparea funcției de director executiv la APM Tr, organizat in 15.12.2010 si 05.03.2013 de ANFP se constata ca acestea sunt identice. Totodată si tematica de concurs este la fel, cu excepția a 3 acte normative care nu erau apăruta in 2010, cand s-a susținut examenul ( H.G. 918 a fost înlocuit cu H.G. 1000/2012, O.U.G. 213/2000 privind protecția atmosferei a fost inlocuit in 2011 de Legea 104 - Legea protecției atmosferei si O.U.G. 78/2000 care reglementează gestiunea deșeurilor si substanțelor chimice periculoase inlocuit de Legea 2011 privind gestionarea deșeurilor. Aceste examene demonstrează fara echivoc ca cele doua posturi de director executiv sunt identice, ca atribuții si responsabilități.

Au fost depuse prinț screen de pe site-ul ANFP si copii ale tematicii de concurs si condițiile de participare la concurs instanței de fond insa aceasta nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte.

7. Mai susține recurentul – reclamant că decizia atacată este emisa cu incalcarea prevederilor art. 100, alin. 5 din Lg. 188/1999 –invocând pe aceasta cala nulitatea deciziei atacate

Art. 100 alin. 5 din Legea 188/1999 prevede ca „In cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publica nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioada de un an de la data reorganizării."

Decizia 618/02.11.2012 si Anexa 38 la aceasta si Decizia 629/13.11.2012 si anexa cu statele de funcții demonstrează fara de tăgada ca postul de director executiv nu a fost desființat.

Susține recurentul – reclamant că, în mod eronat si tendențios se încearcă acreditarea ideii ca postul de director executiv de la nivelul APM Teleorman se desființează si se înființează in aceeași zi doar pentru a susține concedierea recurentului deoarece acest lucru este ilegal conform art. 100 alin.5 Lg. 188.1999.

8. De asemenea, mai susține recurentul – reclamant că decizia atacata este emisa cu incalcarea prevederilor art. 3 lit. f, din Lg.88/1999 invocând pe aceasta cale nulitatea absoluta a deciziei atacate.

Eliberarea din funcție a recurentului - reclamanat se face cu incalcarea prevederilor art. 3 lit. f, din Lg. 188/1999 respectiv se incalca principiul stabilității in funcția publica, astfel desi in structurile organizatorice inainte si dupa apariția OUG 58/2012 si HG 1000/2012 apare postul de director executiv, in mod total ilegal se dispune eliberarea mea din funcție.

Solicită astfel a se observa (din cuprinsul deciziei atacate) ca singura diferența dintre cele doua posturi apare din exprimarea art. 1 Decizie nr. 649/13.11.2012 „ ... director executiv al Agenției Județene pentru Protecția Mediului Teleorman ... " si art. 4 Decizie nr. 649/13.11.2012 „ ... director executiv din cadrul Agenției Județene pentru Protecția Mediului Teleorman ..." ori in speța masurile de reorganizare nu sunt efective si reale.

9. Decizia atacata este emisa cu încălcarea flagranta a prevederilor art. 78 din Lg.53/2003 R – sens în care invocă pe aceasta cale nulitatea absoluta a deciziei atacate.

Conform art. 78 din Legea nr. 53/2003 " Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovita de nulitate absoluta."

Astfel, la art. I al deciziei se menționează ca reclamantul se eliberează din funcție in conformitate cu dispozițiile art. 99 alin.l lit. b rap. la art. 100 alin. 4 din Lg. 88/1999.

In speță, solicită a se reține faptul că decizia atacata nu este motivata in nici un fel, ci se menționează doar temeiul de drept care a stat la baza eliberării din funcție fara a se face referire la vreo stare de fapt concreta.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 76 alin.l lit. a din Lg. 53/2003 care completează Lg. 188/1999 conform art. 117 potrivit cărora „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum si cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in măsura in care nu contravin legislației specifice funcției publice" "Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa conțină in mod obligatoriu...a)motivele care determina concedierea" sub sancțiunea nulității conform art.62 alin.3 din Codul Muncii, astfel " Decizia se emite in scris si, sub sancțiunea nulității absolute trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprindă precizări cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanța judecătoreasca la care se contesta "

Solicită astfel a se avea în vedere faptul ca din maniera in care a fost redactata decizia de eliberare din funcție nu se poate proceda la verificarea temeiniciei acesteia, aceasta fiind nemotivata. Astfel in lipsa vreunei motivări, respectiv indicării motivelor concrete care au stat la baza eliberării din funcție prin expunerea clara si explicita a situației de fapt, nu se poate analiza temeinicia măsurii dispuse, impunandu-se anularea cesteia potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a rap. la dispoziliile art. 76 lit. a din Codul Muncii (Lg. 53/2003). Arătarea faptelor abia in fata instanței, cu ocazia soluționării contestației, nu înlocuiește omisiunea angajatorului întrucât fiind vorba de o nulitate absoluta, pentru nerespectarea cerințelor de forma ad validitatem, nu poate fi acoperita prin confirmare. Situația de fapt trebuie indicata in materialitatea ei.

Având in vedere aceste aspecte, consideră recurentul - reclamant ca sunt incidente următoarele motive de casare:

Motivul prevazut la art. 304 punctele 7 si 9 din Codul de procedura civila (vechi -conf. art. 3 din L. 76/2012), deoarece hotărârea pronunțata hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină a fost data cu aplicarea greșita a legii;

Conform art. 3041 din Codul de procedura civila (vechi - conf. art. 3 din L. 76/2012), recursul declarat impotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele.

Având in vedere aceste aspecte, solicită instanței:

-Admiterea recursului;

-Casarea hotărârii recurate;

-Reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare in judecata si anume anularea deciziei 649/13.11.2012 si repunerea pârtii in situația anterioara emiterii actului de concediere, respectiv cea de director executiv al APM TR. Solicită, de asemenea, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul din momentul eliberării din funcție pana la momentul repunerii pe funcție.

-Datorita faptului ca in aceasta perioada a fost supus unui fenomen de mobbing permanent si i-au fost aduse atingeri asupra personalității umane, prestigiului profesional dar si sănătătii fizice, solicită daune morale pe care le lasă a fi apreciate si stabilite de instanța, care probabil urmează sa acopere cheltuielile generate de investigații, deplasări si medicamente datorate deteriorării stării de sănătate in aceasta perioada.

-Solicită, de asemenea, obligarea paratei la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.

In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 si următoarele din vechiul cod de procedura civila; L. 188/1999 r2; L. 53/2003-Codul Muncii republicata si actualizata; OUG 58/2012; HG 1000/2012.

Recurentul – reclamant depune la dosar încă un recurs formulat împotriva aceleiași sentințe civile nr. 4229/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, prin care arată următoarele:

1. In conformitate cu prev. Legii nr. 188/1999 art. 99 (1) lit. b) "autoritatea sau instituția publica își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public;".

Conform DEX. " REDUCERE s.f. - Acțiunea de a reduce si rezultatul ei - micșorare, scădere, diminuare." Dupa cum rezulta din întregul material probator depus in faza de judecata a fondului, postul de DIRECTOR EXECUTIV nu a fost REDUS si nici desființat.

Decizia nr. 618 din 02.11.2012, Anexa 38 Stat de Funcții a APM Teleorman, Decizia nr. 620/05.11.2012, Decizia nr. 621/05.11.2012, Decizia nr. 629/05.11.2012 privind aprobarea Regulamentului-cadru de Organizare si Funcționare a agențiilor pentru protecția mediului si Fisa Postului Director Executiv al APM din subordinea ANPM data in aplicarea H.G. 1000/2012, situație regăsita si pe site-ul ANPM privind scoaterea la concurs a postului de Director Executiv la ANP, stabilesc indubitabil ca postul de DIRECTOR EXECUTIV nu a fost REDUS sau DESFIINȚAT.

Procedural, postul de Director Executiv trebuia redus prin desființare si creat un post nou cu denumirea de "DIRECTOR" sau "DIRECTOR GENERAL" sau orice alta denumire decât cea de "Director Executiv".

Ne reducerea personalului si implicit NEREDUCEREA postului de "DRECTOR EXECUTIV" constituie temei legal conf. art. 99 (1) pct.b) din Legea 188/1999 de NULITATE a Deciziei nr. 649/13.11.2012 de eliberare din funcția de Director Executiv.

2.In conf. cu Legea nr. 188/1999 art. 100 pct.(5)" in cazul reorganizării activității prin REDUCEREA posturilor, autoritatea sau instituția publica nu poate infiinta posturi similare celor desființate pentru o perioada de un an de la data reorganizării." In ipoteza desființării postului de "DIRECTOR EXECUTIV", autoritatea nu putea înființa un nou post cu aceiași denumire de "DIRECTOR EXCUTIV" decât după trecerea termenului de 1 an. înființare înainte de trecere unui an de la desființare a unui post cu aceiași denumire, constituie temei de anulare a Deciziei 649/2012.

3.In conf. cu Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, art.65 alin (1), "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinate de DESFIINȚAREA LOCULUI DE MUNCA ocupat de salariat, si art. 65 alin. 2, care prevede ca, "Desființarea locului de munca trebuie sa fie EFECTIVA si sa aiba o cauza REALA si SERIOASA;si sub acest aspect Decizia 649/2012 este netemeinica si nelegala.

4. Strict procedural, persoanei al cărui loc de munca se desființează sau se reduce, similar cu concedierea prevăzuta de art. 75 din Legea nr. 53/2003, i se emite un "PREAVIZ" cu 30 zile inainte de emiterea Deciziei de eliberare din funcție. Punerea de acord a Legii speciale 188/1999 cu Codul Muncii (Legea 53/2003) s-a făcut prin prev. art.99 alin 3 din Legea 188/1999, care statuează OBLIGAȚIA de a acorda funcționarului public un preaviz de 30 zile calendaristice. Este total nelegal si atrage anularea Deciziei nr. 649/13.11.2012 prevederea de a acorda preavizul prin insasi decizia de eliberare din funcție, care menționează la Art. 1 ca "la data prezentei....se eliberează din funcția publica de conducere de director executiv...." si la Art. 2 " Cu aceiași data, i se acorda recurentului - reclamant un preaviz de 30 zile calendaristice...". Solicită astfel a se constata lipsa "preavizului" cerut de Lege, care a fost înlocuit cu un "postaviz", fapt ce constituie temei de anulare a Deciziei criticate.

5.In conf. cu prev. Legii nr. 188/1999 art. 107 alin. (1) lit.c) "Autoritățile si instituțiile publice au obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul privind funcțiile publice in oricare dintre următoarele situații: c) reorganizarea activității autorității sau instituției publice."

Având in vedere faptul ca, Decizia 618/02.11.2012, Decizia 620/05.11.2012, Decizia 621/05/11.202, precum si Decizia 649/13.11.2012 au fost emise, asa cum retine si instanța de judecata a fondului in "considerentele" sentinței, F. AVIZUL Agenției Naționale al Funcționarilor Publici, aviz acordat cu nr._/13.12.2012, deci cu mai mult de o luna, respectiv in luna Decembrie 2012, după emiterea Deciziilor mai sus enumerate, rezulta ca acestea sunt lovite de NULITATE.

6.Conform HG 1000/2012, data in aplicarea OUG nr 58/10.10.2012, privind reorganizarea si funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, se poate constata ca NICĂIERI in cuprinsul acestora nu se face vorbire de REORGANIZAREA AGENȚIILOR JUDEȚENE pentru PROTECȚIA MEDIULUI, ci numai de DESFIINȚAREA Agențiilor Regionale pentru Protecția Mediului, care vor fi preluate de Agențiile Județene pentru Protecția Mediului.

Daca Legiuitorul ar fi dorit cu adevărat o REORGANIZARE a Agențiilor Județene pentru Protecția Mediului ar fi exprimat "explicit" acest aspect in Nota de Fundamentare a actului normativ, situație care ar fi trebuit sa se resfrângă si asupra Organigramei Agenției pentru Protecția Mediului Județeană, ceea ce nu s-a Întâmplat, Organigrama rămânând aceiași.

Dintre atribuțiunile Agențiilor Regionale, 4(patru) au fost preluate de Agențiile Județene si restul de Agenția Naționale pentru Protecția Mediului.

In conformitate cu prevederile Legii 188/1999 art. 100 pct.(4) " Reducerea unui post este justificata daca atribuțiile aferente acestuia se modifica in proporție de peste 50% sau daca sunt modificate condițiile specifice...."

Condiția pusa de Lege este foarte clara: "PESTE 50% dintre atribuții".

Ceea ce aducem in discuția instanței este daca procentul de 50% este sau nu respectat.

Susține recurentul - reclamant că, dintre noile atribuții preluate de la Agențiile Regionale, doar 4 (patru) atribuții sunt noi, restul fiind cuprinse si in Fisa Postului anterioara (anexata). Sintagma folosita de instanța de fond " diferind . de cele din fisa postului ocupat anterior.." nu poate tine loc de constatare aritmetica de proporție de 50% asa cum prevede actul normativ.

Nici nu a solicitat instanței de judecata a fondului sa stabilească conținutul atribuțiilor postului, ci doar sa constate ca aritmetic atribuțiunile noi 1111 sunt mai mari de 50% in noua Fisa a Postului, situație in care sunt incidente prev. art. 100 pct.(4), reducerea este nejustificata.

De la data ultimei Fise a Postului, anul 2010 si pana la 5 Noiembrie 2012 data modificării Fisei Postului, au apărut o mulțime de acte normative in domeniul Protecției Mediului, astfel încât nu se putea opera modificarea Fisei Postului dupa apariția fiecărui act normativ nou.

Fisa Postului cuprindea ca Atributiune ultima " îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de acte normative in vigoare in domeniul protecției mediului, sau stabilite de către conducerea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului in condițiile legii."

Asfel, toate actele normative in materia Protecției Mediului apărute in perioada 2010 - 2012 au fost puse in practica in baza acelei ultime atributiuni din Fisa Postului.

Susține recurentul – reclamant că, includerea in NOUA FISA A POSTULUI a acelor atributiuni pe care le exercitau Directorii Executivi al AJPM, este o incalcare flagranta a Legii, este un "abuz de drept" prin care se incearca a se justifica o măsura total netemeinica si nelegala de justificare a reducerii unui post care nu a fost niciodată redus sau desființat.

In drept această a doua cerere de recurs a fost întemeiată pe prev. art. 304 pct.9, art.304 ind.l, art. 299-316 C.pr.civ. vechi si art. 488 pct.8 si art. 483-502 C.pr.civ. nou.

Intimata – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, pentru următoarele considerente:

Prin decizia Agenției Naționale pentru Protecția Mediului nr. 649/13.11.2012 reclamantul a fost eliberat din funcția de conducere de director executiv al Agenției Județene pentru Protecția Mediului Teleorman, în baza art. 99 lit.b) coroborat cu art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (2), cu modificările și completările ulterioare, acesta fiind temeiul de drept (motivarea în drept) a emiterii deciziei.

In primul rând, decizia de eliberare din funcție nr. 649/13.11.2012 a fost emisă pentru punerea în aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1000/2012 privind reorganizarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor din subordinea acesteia, care la rândul său a fost emisă pentru punerea în aplicare a O. U.G. nr. 58/2012 privind modificarea unor acte normative din domeniul protecției mediului și pădurilor, aceasta fiind motivarea în fapt a deciziei contestate, respectiv conjunctura legislativă în baza căreia s-a ajuns la emiterea actului administrativ.

In al doilea rând, actul administrativ atacat a fost emis în baza altor acte administrative, emise de asemeni pentru punerea în aplicare a H.G. nr. 1000/2012. în acest sens, exemplifică:

Decizia președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului nr.620/05.11.2012 privind aprobarea Regulamentului - cadru de Organizare și Funcționare a agențiilor pentru protecția mediului din subordinea ANPM;

Decizia președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului nr.621/05.11.2012 privind aprobarea fișei de post - cadru aferentă funcției publice de conducere de director executiv al agențiilor județene pentru protecția mediului (APM) și agenției pentru protecția mediului București din subordinea ANPM;

-Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr.3793/02.11.2012 privind delegarea de competențe domnului M. FACĂ;

Decizia președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului nr.617/02.11.2012 privind aprobarea structurii organizatorice pentru aparatul propriu și pentru structurile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Protecția Mediului;

Decizia președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului nr.618/02.11.2012 privind aprobarea statelor de funcții pentru aparatul propriu și pentru structurile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Protecția Mediului;

-Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr._/13.11.2012, prin care au fost avizate noile funcții.

In acest context s-a redus vechea funcție de director executiv al agențiilor județene pentru protecția mediului și s-a înființat o nouă funcție de director executiv cu atribuțiile schimbate în proporție de peste 50%.

Decizia nr. 649/13.11.2012 a Președintelui A.N.P.M., este emisă cu respectarea prevederilor art 107 alin. 3 din Legea 188/1999, cele referitore la obligativitatea obținerii avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici anterior emiterii deciziei de eliberare din funcția de director executiv al APM Teleorman, acest aviz fiind înscris în preambulul deciziei atacate.

Susține intimata – pârâtă că, instanța nu a fost investită să se pronunțe pe legalitatea deciziei nr. 617/02.11.2012 sau a deciziei nr. 618/02.11.2012, acestea nefiind contestate, ci doar asupra legalității deciziei 649/13.11.2012 care este emisă ulterior obținerii avizului ANFP nr._/13.11.2012, prin care au fost avizate noile funcții.

De asemenea, privitor Ia primul motiv de recurs al recurentului, instanța de fond a făcut referire în considerentele hotărârii la toate argumentele necesare să justifice sentința civilă pronunțată.

Instanța nu este ținută a răspunde părților la fiecare propoziție a acestora, ci doar la cele ce au relevanță cât de mică și sunt în legătură cu cauza.

Apreciază intimata – pârâtă că nu trebuiesc confundate dispozițiile art. 100 alin. (4) cu dispozițiile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 100 alin. (4) și (5) din Legea nr. 188/1999:

,, (4) Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

(5) In cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.,,

Potrivit art. 100 alin. (5) Agenția Națională pentru Protecția Mediului nu poate înființa posturi de directori executivi ai agențiilor județene pentru protecția mediului care să aibă aceleași atribuții pe le aveau prin H.G. nr. 918/2010, înainte de reorganizarea făcută prin H.G. nr. 1000/2012 ( care a abrogat H.G. nr. 918/2010) și O.U.G. nr. 58/2012.

Prin H.G. nr. 1000/2012 agențiile județene pentru protecția mediului au preluat toate atribuțiile agențiilor regionale pentru protecția mediului care s-au desființat, precum și o . noi atribuții delegate de la Agenția Națională pentru Protecția Mediului, acestea concretizându-se în noul Regulament-cadru de Organizare și Funcționare al agențiilor județene pentru protecția mediului, în baza căruia s-a făcut fișa postului pentru funcția publică de conducere de director executiv.

Astfel, A.N.P.M. s-ar afla în culpa dacă, mai devreme de un an de la . H.G. nr. 1000/2012 ( respectiv 29.10.2012), ar reînființa agențiile regionale pentru protecția mediului, iar agențiile județene actuale ar reveni la vechile atribuții.

De asemeni, solicită a se constata că, în fapt, nu există o vătămare reală a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii reclamantului.

Totodată, menționează autoritatea că, în cuprinsul deciziei ANPM nr. 649/13.11.2012 s-a folosit sintagma „ începând cu data prezentei se eliberează din funcția de... „ deoarece, începând cu data la care a început să-și producă efectele decizia, reclamantul a încetat să-și mai exercite atribuțiile (obligațiile) de director executiv al agenției pentru protecția mediului, acestea fiind preluate temporar până la organizarea concursului de către o persoană desemnată de președintele ANPM.

Reclamantul, pe perioada preavizului, a rămas cu o . atribuții limitate prevăzute la articolul 5 din actul administrativ atacat.

Cu alte cuvinte, pe perioada preavizului reclamantul nu a mai avut decât o . obligații limitate, restul drepturilor păstrându-și-Ie.

Mai susține intimata - pârâtă că, în cadrul procedurilor de reorganizare determinate de . H.G. nr. 1000/2012, ANPM a emis decizii de eliberare din funcție în data de 13.11.2011 tuturor directorilor executivi ai agențiilor pentru protecția mediului din subordine, precum și șefilor de serviciu și de birou din cadrul acestor instituții, dar a ținut cont de particularitățile fiecărui caz în parte.

Astfel, încetarea efectivă a raporturilor de serviciu a avut loc la data expirării termenului de preaviz sau la data când aceștia și-au manifestat opțiunea de a ocupa o funcție publică vacantă din cadrul acelei instituții, în fapt nu există o vătămare a drepturilor și intereselor recurentului - reclamant, întrucât pe perioada preavizului acesta a fost salarizat la nivelul funcției de director executiv.

Reclamantul consideră, că nu a avut loc o reorganizare reală și că atribuțiile din fișa postului nu s-au modificat cu peste 50%. Referitor la acest aspect, susține intimata - pârâtă următoarele:

Conform art. III, art. IV și art. V din O.U.G. nr. 58/2012 privind modificarea unor acte normative din domeniul protecției mediului și pădurilor, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 706 din 16 octombrie 2012: ART. III: „ Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

La articolul 2, punctul 10 se modifică și va avea următorul cuprins: "10, autorizație integrată de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, cu informarea prealabilă a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalație, în anumite condiții, care să garanteze că instalația corespunde prevederilor privind prevenirea și controlul integrat al poluării; autorizația poate fi emisă pentru una sau mai multe instalații ori părți ale acesteia, situate pe același amplasament și exploatate de același operator;".

2. La articolul 2, punctul 12 se modifică și va avea următorul cuprins: "12. autoritate competentă pentru protecția mediului - autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, agențiile județene pentru protecția mediului, Administrația Rezervației Biosferei «Delta Dunării», precum și Garda Națională de Mediu și structurile subordonate acesteia;".

ART. IV: (1) Orice referire din actele normative la agențiile regionale pentru - protecția mediului va fi considerată a fi făcută la Agenția Națională pentru Protecția Mediului, respectiv la agenția județeană pentru protecția mediului, după caz, în funcție de atribuțiile care au fost preluate de acestea.

(2)Orice referire din actele normative la comisariatele regionale ale Gărzii Naționale de Mediu va fi considerată a fi făcută la Garda Națională de Mediu.

(3)Orice referire din actele normative la inspectoratele teritoriale de regim silvic și de vânătoare va fi considerată a fi făcută la comisariatele de regim silvic și cinegetic.

ART. V: (1) In termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului va supune spre adoptare Guvernului hotărârile de reorganizare și funcționare ale Gărzii Naționale de Mediu, Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și ale comisariatelor de regim silvic și cinegetic.

(2)Patrimoniul și personalul comisariatelor regionale ale Gărzii Naționale de Mediu vor fi preluate de către Comisariatul General în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1).

(3)Patrimoniul și personalul agențiilor regionale pentru protecția mediului vor fi preluate de către agențiile județene nou-înființate în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1).

(4)Personalul preluat conform alin. (2) și (3) este încadrat pe funcții echivalente celor deținute și își păstrează drepturile salariate, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile fiecărei categorii de personal.

(5)Până la data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. (1), plata drepturilor salariate ale personalului din cadrul instituțiilor desființate sau reorganizate se va face de către instituțiile publice centrale în subordinea cărora au funcționat.

Din cuprinsul acestui act normativ, de nivel primar, se poate observa că se reglementează reorganizarea unor instituții din subordinea Ministerului Mediului și Pădurilor, printre care și Agenția Națională pentru Protecția Mediului și instituțiile din subordinea acesteia.

Astfel, are loc desființarea agențiilor regionale pentru protecția mediului, atribuțiile acestora urmând a fi preluate de către agențiile județene pentru protecția mediului din subordinea ANPM.

In acest context, în Monitorul Oficial nr. 729 din 29 octombrie 2012 este publicată Hotărârea de Guvern nr. 1000 din 17 octombrie 2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, care abrogă H.G. nr. 918/2010 și care la art. 11 prevede următoarele:

ART. 11: (1) Agențiile regionale pentru protecția mediului se desființează. In județele unde au funcționat acestea se înființează, agenții județene pentru protecția mediului.

(2) Personalul din cadrul agențiilor regionale pentru protecția mediului desființate este preluat de către agențiile județene nou-înființate în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(3)Personalul din cadrul agențiilor regionale pentru protecția mediului desființate este încadrat pe funcții echivalente celor deținute și își păstrează drepturile salariate, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile fiecărei categorii de personal.

(4)Atribuțiile agențiilor regionale pentru protecția mediului, care se desființează, sunt preluate de către agențiile pentru protecția mediului nou-înființate sau de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului, după caz.

(5)Atribuțiile referitoare la emiterea actelor de reglementare pentru

proiecte/activități care se desfășoară pe două sau mai multe județe sunt preluate și coordonate de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.

Pentru punerea în aplicare a H.G. nr. 1000/2012 au fost emise o . acte administrative, conform competențelor legale, între care exemplificăm:

Decizia președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului 01=620/05.11.2012 privind anrobarea Regulamentului - cadru de Organizare si Funcționare a agențiilor pentru protecția mediului din subordinea ANPM;

Fișa postului pentru directorii executivi ai agențiilor județene pentru protecția mediului a fost întocmită în baza Regulamentului de Organizare și Funcționare a agențiilor pentru protecția mediului din subordinea ANPM.

La elaborarea acestui Regulament de Organizare și Funcționare, Agenția Națională pentru Protecția Mediului a avut în vedere debirocratizarea instituțiilor din subordine în vederea eficientizării activității cu scopul protejării cetățenilor prin apropierea deciziei de mediu de aceștia, eliminând verigile intermediare ale emiterii actului de reglementare.

Spre exemplificare: cetățenii dintr-un județ reduc atât timpul alocat, cât și costurile de deplasare pentru depunerea actelor necesare pentru emiterea unui act de reglementare în județul de pe raza teritorială unde se afla anterior sediul agenției regionale pentru protecția mediului, mergând direct la agenția județeană pentru protecția mediului, simplificând atât procedural, cât și decizional emiterea de acte de reglementare.

In acest sens, atribuțiile agențiilor regionale pentru protecția mediului ( în domeniul emiterii actelor de reglementare ) au fost redistribuite către toate agențiile județene pentru protecția mediului din subordinea ANPM, acestora adăugându-li-se și o . atribuții ale ANPM, ce sunt delegate în baza art. 4 pct. 2 lit. 1) și pct.3 lit.d) din H.G. nr. 1000/2012:

,,l) poate delega, conform prevederilor legale, în totalitate sau în parte, instituțiilor din subordine parcurgerea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, precum și a celei de evaluare adecvată, cu excepția emiterii actelor de reglementare; d) poate delega, conform prevederilor legale, instituțiilor din subordine - parcurgerea procedurilor de reglementare;,,

Pentru eficientizarea activității instituțiilor din subordinea ANPM, prin Regulamentul de Organizare și funcționare al acestora, atribuțiile acestora au fost modificate și completate.

Consecința firească nu putea fi decât modificarea fișei de post a directorului executiv, precum și a altor funcții de conducere din cadrul agențiilor județene pentru protecția mediului cu peste 50%.

Mai susține intimata – pârâtă că, directorii executivi ai agențiilor regionale pentru protecția mediului ( care prin H.G. nr. 918/2010, abrogată prin H.G. nr. 1000/2012, îndeplineau și atribuțiile agențiilor județene pentru protecția mediului) au fost numiți direct în noile funcții de conducere de directori executivi ai noilor agenții județene înființate în județele în care s-au desființat agențiile regionale.

Notă: Conform H.G. nr. 918/2010, ANPM avea în subordine 34 de agenții județene, iar în 8 județe avea în subordine 8 agenții regionale. acestea ultimele îndeplinind și atribuții de agenții județene, de asemeni coordonând și activitatea celorlalte agenții județene din regiunea sa de dezvoltare, fiind constituite conform Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare

Consideră astfel că nu este de competența instanței stabilirea a unei anumite proporții de modificare a atribuțiilor postului, pentru următoarele argumente:

D. autoritatea publică, în speță ANPM-care este organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul protecției mediului, poate să decidă care atribuții specifice unui domeniu strict ar fi echivalente cu altele,ori că unele dintre ele ar fi mai simple sau mai complexe, mai importante sau mai puțin importante.

De altfel, prin H.G. nr. 1000/2012 s-a statuat că Agenția Națională pentru Protecția Mediului poate delega agențiilor județene pentru protecția mediului din subordine oricare dintre atribuțiile sale în domeniul emiterii actelor de reglementare în domeniul protecției mediului, în acest fel atribuțiile agențiilor (și implicit ale directorilor executivi) majorându-se considerabil.

Totodată, mai susține intimata – pârâtă, directorii executivi ai agențiilor județene pentru protecția mediului au atribuții noi și în domeniul resurse umane, trebuind să coordoneze activitatea funcționarilor publici din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului care-si desfășoară efectiv activitatea în cadrul agențiilor județene pentru protecția mediului precum și să numească și să revoce din funcție personalul de conducere.

Atribuții noi se regăsesc și domeniul controlului managerial intern, directorul executiv numind președintele comisiei de control managerial intern și răspunzând de implementarea sistemului, precum și în domeniul programelor și proiectelor finanțate din fonduri comunitare nerambursabile.

La fel, atribuții noi ale directorului executiv se regăsesc și în domeniul schimbărilor climatice, acesta răspunzând de exactitatea datelor necesare pentru elaborarea Inventarului Național al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES), precum și pentru eliminarea deficiențelor constatate în procesul de identificare a instalațiilor în care se desfășoară activități care intră sub incidența schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2013-2020.

Atribuții noi ale directorului executiv se regăsesc și în domeniul implementării legislației care transpune directivele specifice domeniului legislație orizontală, IIPC, LCP, COV, SEVESO II, Regulamentul EMAS, Regulamentul privind eticheta ecologică a Uniunii Europene.

De asemeni, directorul executiv verifică și răspunde de modul de organizare și coordonare a activităților specifice, conform prevederilor legale în vigoare, în scopul inventarierii, investigării, evaluării, remedierii și monitorizării zonelor în care solul și subsolul sunt contaminate, luând măsuri imediate de eliminare a deficiențelor constatate în activitățile specifice domeniului Deșeuri, domeniului Chimicale și domeniului Sol-Subsol și asigură consultanță în stabilirea măsurilor reparatorii și la evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului în conformitate cu prevederile Directivei_/CE privind răspunderea de mediu;

Nu, în ultimul rând, directorul executiv asigură implementarea Sistemului Național Informațional Integrat de mediu la nivelul APM, un proiect derulat de ANPM în valoare de 24 milioane euro, proiect care a devenit funcțional în 2013.

În cazul de față, legalitatea actului administrativ contestat se referă la conformitatea sa cu dispozițiile actelor juridice cu forță juridică superioară.

în speță, decizia Agenției Naționale pentru Protecția Mediului nr. 649/13.11.2012 de eliberare din funcție a directorului executiv al APM Teleoman în baza art. 99 lit.b) coroborat cu art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (2), cu modificările și completările ulterioare, a fost emisă pentru punerea în aplicare a prevederilor H.G. nr. 1000/2012, emisă deasemeni pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 58/2012.

Oportunitatea vizează conformitatea actului cu necesitățile în continuă evoluție ale societății.

Este vorba despre un drept de apreciere al autorității publice, al unui drept de opțiune între mai multe soluții legale posibile.

Ori, acest drept și l-a exercitat Agenția Națională pentru Protecția Mediului când a elaborat Regulamentul de Organizare și Funcționare al agențiilor județene pentru protecția mediului din subordine și care a stat la baza elaborării fișei postului pentru directorii executivi ai acelorași instituții.

Fișa de post a funcționarului public reprezintă materializarea raportului de serviciu al acestuia în ceea ce privește atribuțiile care îi revin și ea conține, în principiu, activitățile desfășurate de acesta care implică exercitarea prerogativelor de putere publică enumerate de art. 2 din Legea nr. 188/1999.

In speța de față, conținutul fișei de post este dată de activitatea specifică domeniului protecția mediului, așa cum este definit la art. 1-7 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Ori, câtă vreme decizia de eliberare din funcție a fost emisă în aplicarea unor dispoziții normative legale, considerăm că ea nu poate fi anulată pe motivul că ar fi inoportună în raport cu fișa postului.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 649/13.11.2012, reclamantul a fost eliberat din funcția de conducere de director executiv, în baza art.99 lit. b) coroborat cu art. 100 alin.4 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată.

Prin decizia nr. 1215/13.12.2012 reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere vacantă de șef serviciu.

Împotriva deciziei de eliberare din funcție, reclamantul a formulat plângere prealabilă, la care a primit răspunsul cuvenit sub nr.1/3642 MF/29.11.2012.

În preambulul deciziei de eliberare din funcție s-a arătat că temeiul în baza căruia s-a dispus măsura rezidă din HGnr.1000/2012, dar și că Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis un aviz favorabil.

Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr._/13.11.2012, prin care au fost avizate noile funcții, a fost dat în aceeași zi cu avizul nr. 649/13.11.2012, de desființare a funcției.

În acest context s-a redus vechea funcție de director executiv și s-a înființat o nouă funcție de director executiv cu atribuțiile schimbate în proporție de 50 %.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Decizia nr. 649/13.11.2012 s-a acordat recurentului – reclamant un preaviz de 30 de zile calendaristice, iar decizia nr. 1215/13.12.2012, prin care recurentul – reclamant a fost numit în funcția publică de conducere vacantă de șef serviciu, a fost emisă la un interval de 30 de zile calendaristice.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din decizie s-a acordat recurentului – reclamant un preaviz de 30 de zile calendaristice, în timpul căruia s-a procedat la identificarea funcțiilor publice vacante corespunzătoare, în vederea punerii la dispoziția reclamantului, conform dispozițiilor art. 99 alineat 5 din Legea nr. 188/1999.

Curtea reține că decizia contestată a fost emisă ca urmare a reorganizării pârâtei, reorganizare ce a avut loc în urma OUG nr.58/2012 și HG nr.1000/2012.

Curtea constată că recurentul-reclamant nu a susținut neconformitatea prevederilor HG nr.1000/2012 și OUG nr.58/2012, în considerarea cărora a fost emisă, și nici pe calea deciziei de eliberare a sa din funcție, ci a susținut că atribuțiile cuprinse în fișa postului nou înființat sunt identice cu cele ale postului din care a fost eliberat.

Ori, din cuprinsul art. III al OUG nr.58/2002 și HG nr.1000/2012, reiese că agențiile județene pentru protecția mediului au preluat toate atribuțiile agențiilor regionale pentru protecția mediului care s-au desființat, deci și atribuții delegate de la Agenția Națională Pentru Protecția Mediului.

Prin decizia nr.620/05.11.2012 emisă de Președintele fostei Agenția Națională pentru Protecția Mediului a fost adoptat noul Regulament – cadru de Organizare și Funcționare al agențiilor județene pentru protecția mediului, act care a stat la baza alcătuirii fișei postului pentru funcția publică de conducere de director executiv.

La elaborarea Regulamentului de Organizare și Funcționare, Agenția Națională Pentru Protecția Mediului a avut în vedere debirocratizarea instituțiilor din subordine în vederea eficientizării activității cu scopul protejării cetățenilor prin aproprierea deciziei de mediu de aceștia, eliminând verigile intermediare ale emiterii actului de reglementare.

În cauză nu s-au încălcat dispozițiile art. 3 litera f) din Legea nr. 188/1999, întrucât între cele două posturi, ulterior reorganizării, atribuțiile au fost diferite.

În cazul de față, legalitatea actului administrativ se referă la conformitatea sa cu dispozițiilor actelor juridice cu forță juridică superioară.

Oportunitatea vizează conformitate actului cu necesitățile în continuă evoluție ale societății.

Este vorba despre un drept de apreciere al autorității publice, al unui drept de opțiune între mai multe soluții legale posibile.

Curtea constată, analizând cuprinsul fișei postului de director executiv nou înființat, la care nu operează interdicția din art. 100 alin.5 din Legea nr. 188/1999, deoarece acesta nu este un post similar, ci unul nou și diferit, atribuțiile acestui post fiind diferite de cele ale postului anterior ocupat de reclamant.

Ca atare, apreciază că nu poate proceda la controlul efectiv al conținutului atribuțiilor postului de director executiv nou înființat deoarece reorganizarea constituie o măsură managerială de competența conducerii instituției, ce nu poate fi cenzurat de către instanța de contencios.

Curte constată că printre atribuțiile Agenției Județene pentru Protecția Mediului și implicit ale postului de director executiv, se află, ulterior reorganizării și atribuții referitoare la emiterea de autorizații integrate de mediu, la coordonarea activității desfășurate de funcționarii publicei ce au raporturi de serviciu cu Agenția Națională pentru Protecția Mediului dar desfășoară efectiv activitatea la Agenția Județeană, astfel că apreciază ă reorganizarea este una efectivă, ceea ce duce la concluzia că și postul de director executiv nou înființat diferă de cel vechi, calitativ și nu numai cantitativ, căci nu se poate pune semn de echivalență între atribuții, cât timp instituțiile coordonate de directorul executiv au atribuții diferite.

Așa fiind, Curtea a decis următoarele:

„Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant S. M. împotriva Sentinței civile nr.4229/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/C./2013, în contradictoriu cu intimatele – pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și AGENȚIA L. PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI TELEORMAN, ca nefondat.”

Impotriva deciziei civile nr. 2589/07.05.2014 a Curtii de Apel Bucuresti a formulat contestație in anulare recurentul – reclamant S. M., indicand urmatoarele motive:

1.Decizia atacata este emisa cu încălcarea flagranta a prevederilor art.107 alin.3 Lg.188/1999; -invoca pe aceasta cale nulitatea absoluta a deciziei atacate.

Atat Decizia 617//02.11.2012 privind aprobarea structurii organizatorice cat si decizia nr.618/02.11.2012 privind aprobarea statului de funcții sunt anterioare obținerii avizului ANFP nr._/13.11.2012 desi conform art.107 alin.3 acesta este obligatoriu si prealabil.

Ori in speța reorganizarea si pe cale de consecința eliberarea din funcție a recurentului se realizează cu incalcarea flagranta a legii in baza decizii de aprobare anterioare avizului ANFP.

În mod eronat si tendențios se interpretează excepția invocata si refuza a se pronunța asupra acesteia in sensul admiterii sau respingerii.

Excepția invocata de recurent se referea la faptul ca aprobarea noi organigrame/structuri organizatorice (Decizia 617//02.11.2012 privind aprobarea structurii organizatorice cat si decizia nr. 618/02.11.2012 privind aprobarea statului de funcții) prin care sa făcut reorganizarea au fost emise si aprobate anterior avizului ANFP, aviz obligatoriu si prealabil.

Ori in speța decizia de concediere atacata a fost emisa in baza reorganizării dispuse prin

Decizia 617/_ privind aprobarea structurii organizatorice cat si decizia nr.618/02.11.2012 privind aprobarea statului de funcții — decizii ce nu au avut la baza avizul ANFP ( aviz obligatoriu si prealabil), pe cale de consecința decizia de concediere atacata se bazează pe acte administrative lovite de nulitate absoluta, emiterea ulterioara a avizului ANFP nr._/"13.11.2012 nu poate acoperii aceasta cerința imperativa a legii.

Astfel interpretarea eronata a excepției invocate a dus la respingerea (desi in mod concret instanța de apel nu s-a pronunțat) susținerilor si reținerea faptului ca avizul ANFP nr._/13.11.2012 este concomitent cu decizia de concediere, de fapt acesta trebuia sa fie anterior deciziilor de aprobare a statului de funcții si a organigramei pentru ca se refera la acestea si nu a deciziei de concediere (avizul ANFP nu este necesar in cazul deciziei de concediere).

2.Decizia atacata este emisa cu incalcarea flagranta a prevederilor art.99 alin.3 Lg.188/1999 -invocam pe aceasta cale nulitatea absoluta a deciziei atacate.

In speța conform art. 1 din decizia 649/13.11.2012 „începând cu data prezentei, domnul Sardan M., director executiv al Agenției Județene pentru Protecția Mediului Teleorman, se eliberează din funcția publica de conducere de director executiv nu beneficiaza de preavizul obligatoriu conform legii.

Faptul ca nu a beneficiat de perioada obligatorie de preaviz este menționata in art.4 din decizia atacata care prevede ca atribuțiile postului de director executiv se preia de o persoana nominalizata prin decizie, dealtfel prevederile sunt confirmate de emiterea deciziei nr.673/14.11.2012 (art.2) prin care numita P. M. ii este delegate atribuții de coordonare a Agenției Județene pentru Protecția Mediului Teleorman.

Ori in speța se poate observa ca nu este vorba de o eroare de redactare ci o intenție clara de a incalca prevederile art.99 alin.3 din Lg.188/1999 astfel prevederile art.2 din decizia 649/13.11.2012 sunt lipsite de efecte si eficacitate, pe cale de consecința nu se poate retine indeplinirea obligației legale de către parat.

Deasemenea, nici in acest caz, instanța de apel nu se pronunța asupra excepției invocate ci se mulțumește a consemna faptul ca prin art.2 din decizia de concediere i se acorda un preaviz de 30 zile precum si faptul ca am fost numit in funcția de sef serviciu la un interval de 30 zile calendaristice.

învedereaza instanței faptul ca la pronunțarea hotărârii, instanța de apel nu a avut in vedere prevederile art. 117 din legea 188/1999 care prevede ca ,.Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum si cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice " dar si Decizia nr.8/2014 a Înaltei Curți de Casație privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanta și procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

,,(....)Examinând sesizările cu recursurile în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, s-au reținut următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal sesizată, iar recursul în interesul Iezii este admisibil, fiind îndeplinite cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 515 din Codul de procedură civilă, cu referire la autorii sesizării și existenta unei jurisprudențe neunitare relativ la problemele de drept ce se cer a fi interpretate.

I. In ceea ce privește consecințele de ordin juridic ale nerespectării de către angajator a dreptului la preaviz al angajatului asupra măsurii concedierii și deciziei de concediere, au procedat în mod corect instanțele care au considerat că în acest caz intervine sancțiunea nulității absolute a concedierii și a deciziei prin care se dispune măsura de încetare a contractului individual de muncă.

Nulitatea absolută trebuie constatată și în ipoteza în care în decizia de concediere a fost menționată durata preavizului, dar, în fapt, nu a fost respectată. (.....)

Ori in speța s-a refuzat cu obstinație a se pronunța asupra excepției invocate desi trebuia sa se supună deciziei nr. 8/2014 a ICCJ care potrivit art. 517 alin. (4) din codul de procedură civilă este obligatorie începând cu data de 24.02.2015, pe cale de consecința sa constate faptul ca desi în decizia de concediere a fost menționată durata preavizului, în fapt, nu a fost respectată.

3.Decizia atacata este emisa cu încălcarea flagranta a prevederilor art.99 alin.5 Lg.188/1999 -invoca pe aceasta cale nulitatea a deciziei atacate.

In speța ANPM trebuia sa-i puna la dispoziție lista posturilor vacante corespunzătoare atat la nivelul APM Teleorman cat si la nivelul ANPM conform art.99 alin.5 Lg.188/1999 dar si conform deciziei atacate.

a.Nu i se comunica ca fiind vacant postul de director executiv desi acesta era vacant iar recurentul indeplinea condițiile de ocupare a funcției publice.

b.Prin adresa nr.1/3426/14.11.2012 i se comunica ca fiind vacant postul de sef serviciu Calitatea Factorilor de Mediu dar brusc se revine si prin adresa nr. 1/3432/14.11.2013 i se comunica ca fiind vacant un alt post, respectiv sef serviciu Monitorizare si Laboratoare. Arat faptul ca postul sef serviciu Calitatea Factorilor de Mediu era liber, pe acesta fiind numit prin decizia 136/28.12.2012 dl.S. G..

c.Desi conform art.99 alin.6 Lg.188/1999 ANPM trebuia sa-i puna la dispoziție post de conducere corespunzător de la nivelul APM Teleorman sau la nivelul ANPM, precum si sa depună diligente pentru a solicita ANFP posturile (similare de conducere) existente in evidenta acesteia, ANPM simulează indeplinirea obligației legale si astfel refuza aplicarea legii.

Dealtfel refuzul de a-si îndeplini obligațiile legale rezida si din faptul ca desi aveam prioritate la ocuparea posturilor conform art.99 alin.6 Lg.188/1999, ANPM ii prezintă o situație a posturilor (falsa) prin adresa nr. 1/3433/14.11.2012 aspect confirmat de numirea d-lui.S. G. prin decizia 136/28.12.2012 pe un post care mie mi se refuza. In speța instanța de apel nu analizează sub nici o forma, nici măcar tangențial, aceasta excepție si pe cale de consecința a omis sa cerceteze acest motiv de casare invocat respingând recursul fara a cerceta in fond.

4.Decizia atacata este emisa cu încălcarea flagranta a prevederilor art.V alin.4 OUG.58/2012 coroborat cu prevederile art.100 alin.l, lit.a din Lg.188/1999 - invoca pe aceasta cale nulitatea a deciziei atacate.

a. Conform prevederilor art.V alin.4 OUG.58/2012 „Personalul preluat conform alin. (2) si (3) este încadrat pe funcții echivalente celor deținute si isi păstrează drepturile salariale, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile flecarei categorii de personal. " astfel in mod obligatoriu ANPM trebuia sa emită cel mult decizie de reincadrare in cazul meu si nu decizie de eliberare din funcție.

b.Conform unei analize sumare (OUG 58/2012 si HG 1000/2012) va rog sa observați faptul ca in speța nu a fost vorba de o reorganizare reala la nivelul APM județene ci doar de desființarea Agențiilor Regionale de Protecția Mediului (ex.art.VI alin.l OUG 58/2012, etc). Pe cale de consecința in acest caz va rog a constata prin compararea structurii organizatorice atat inainte cat si dupa asa zisa reorganizare faptul ca acestea sunt identice.

Ori in speța eliberarea din funcție a recurentului apare ca o concediere nelegala dat fiind faptul ca atat structura organizatorica cat si denumirea funcțiilor dat si a instituției raman neschimbate.

c.Conform art.100 alin.l. lit.a din Lg. 188/1999, ANPM trebuia sa dispună reincadrarea recurentului dat fiind faptul ca atribuțiile postului de director executiv au cunoscut modificări minore, mai mici de 50% fata de precedenta.

Astfel va rog sa observați din analiza comparativa a fiselor de post (anexata prezentei) faptul ca din analiza comparativa a celor 2 fise de post, respectiv cea care deriva din HG 1000/2012 si cea care are la baza HG 918/2010 se constata si aici lipsa fundamentului real si legal, atat in ce privește procentul cat si condițiile de participare la concurs, respectiv la studii, care sunt identice astfel:

Din analiza comparativa a celor doua fise de post (anexata prezentei), respectiv cea care deriva din HG 1000/2012 si cea care are la baza HG 918/2010 se constata lipsa fundamentului real si legal in ceea ce privește procentul atribuțiilor modificate care sunt similare astfel:

50 atribuții sunt identice; Astfel, amintim exemplificativ următoarele atribuții privind: organizarea, coordonarea, îndrumarea, controlarea si răspunderea pentru intreaga activitate a agenție județene; funcția de ordonator terțiar de credite; reprezentare in relația cu terții precum si in fata instanțelor; coordonarea procesului de colaborare cu celelalte agenții; coordonarea, monitorizarea si răspunderea pentru procesul de implementare a planurilor, programelor, proiectelor si activităților cu impact asupra mediului la nivel județean etc.

Aceste 50 de atributiuni identice din cele 2 fise de post ca responsabilități reprezintă un procent de 56,17% din totalul celor 89 de atributiuni noi.

1 atribuție din fisa noua este dublata (punctul 28 este identic cu 32), ceea ce reprezintă un procent de 1,16%;

36 atribuții cuprinse in noua fisa au fost duse la îndeplinire si inainte de reorganizare datorita faptului ca ele au reprezentat obligații legale, care au generat responsabilități pentru conducătorul instituției, dar care nu au fost cuprinse in fisa postului veche, la fel ca multe alte responsabilități rezultate din cele peste 450 de acte normative pe domeniul protecției mediului, care transpun legislația UE; Ex: art.10 din L. 104/2011 a fost transformat in 4 atribuții, Lg.l 1/2011-4 atribuții etc.

A explicat in tabelul comparativ referitor la atribuții anexat la fiecare atributiune din ce act normativ deriva si ce responsabilitate legala a creat pentru directorul executiv (d. ex.).

Aceste 36 de atributiuni pe care le-a indeplinit motivat de responsabilitatea legala, reprezintă 33,7%.

Cele 36 de atribuții pe care le-a indeplinit in baza legii trebuie adunate cu cele 50 de atribuții identice, pentru ca ele nu sunt atributiuni noi, generate de apariția H.G. 1000/2012. Astfel rezulta suma de 86 de atribuții, ce reprezintă un procent de 96,62% din cele 89 de atributiuni inscrise in fisa postului conform H.G. 1000/2012.

D. 2 atribuții sunt noi, ele fiind prezentate in analiza comparativa, care au fost transferate datorita desființării Agențiilor Regionale pentru Protecția Mediului (ARPM). Acestea reprezintă un procent de 2,24%.

A doua atribuția noua este rezultatul apariției H.G. 1000/2012 prin care directorul executiv poate numi sau demite șefii de serviciu cu aprobarea Președintelui ANP, fata de prevederea din H.G. 918/2010 prin care directorul executiv al APM-ului propunea conducerii ANP demiterea șefilor de serviciu si aceștia o puneau in aplicare.

Exemplele enumerate de instanța nu sunt sustiune de atributiunile rezultate din cadrul legal. In ceea ce privește afirmația ca atribuțiile rezultate in urma apariției H.G. 1000/2012 justifica faptul ca ar fi vorba de un alt post de director executiv (atribuții in domeniul ariilor naturale protejate, relații de personal, elaborarea de inventar de emisii si gaze cu efect de sera; sistem integrat de mediu:

a)In domeniul ariile naturale protejate, actul normativ care guvernează si reglementează regimul ariilor protejate este Lg. 49/2011, act normativ care s-a aplicat si in trecut si se aplica si in prezent, el nesuferind modificări. Ca urmare, atribuția privind elaborarea de propuneri privind delimitarea ariilor naturale protejate de interes național ale cărei limite nu sunt aprobate printr-un act normativ se regaseau in responsabilitatea directorului executiv din anul 2011.

b)Coordonarea activității personalului ANPM care isi desfășoară activitatea in cadrul APM-ului este o atribuție care nu apare in R.-ul nou, acest punct apărând in fisa postului determinat de faptul ca dl. consilier juridic care si-a desfășurat activitatea pana la reorganizarea in APM Tr figurează acum ca angajat la ANPM. S-a delegat competenta directorului executiv al APM Tr de a se folosi de serviciile lui si de a-i asigura condiții pentru desfășurarea activității

c)Referitor la inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de sera era obligația APM-ului conform H.G. 918/2010, fiind inserat la punctul 11 „colectează si gestionează datele de activitate transmise de operatorii economici in vederea transmiterii acestora către ANPM pentru elaborarea inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de sera (INEGES) de catre aceasta. INEGES-ul se aplica in continuare, APM-ul având obligația sa identifice astfel de activități si sa le monitorizeze. Prin decizia fostului director executiv M. Sardan a fost desemnata o persoana responsabila INEGES. Autoritatea competenta pentru responsabilitatea administrării Sistemului N. de Mediu este ANPM si nu APM-urile județene.

d) In ceea ce privește Sistemul Integrat de Mediu, acesta este implementat in județul Teleorman incepand cu anul 2012, cand recurentul era director executiv. Directorul executiv a răspuns inca de la inceputul implementării acestui sistem, chiar daca nu a fost cuprins in R. si fisa postului.

In concluzie, susținerile tribunalului nu sunt fundamentate de acte normative sau înscrisuri, constatând totodată ca instanța s-a aplecat doar asupra argumentelor aduse de intimatul-parat, fara a fi susținute cu probe si inscrisuri.

Recurentul nu a solicitat instanței de fond sa faca o apreciere a conținutului atribuțiilor postului de director executiv deoarece ar fi si foarte greu sa decizi care atribuție este mai importanta si care atribuție incorporează in ea mai multa responsabilitate legala, toate generând răspunderi pe diferite segmente din activitatea APM-urilor județene. A cerut instanței un lucru pe care il poate face analizând comparația celor 2 fise de post (care este anexata cererii) si sa constate ca numărul atributiunilor noi generate de actele normative noi sunt in număr foarte mic, si anume doua, ceea ce nu justifica invocarea art. 100, alin. 4 din Lg. 188/1999 r2 in Decizia 649/13.11.2012.

Afirmația reținuta de instanța ca postul nou infiintat diferă de cel vechi calitativ si cantitativ nu este susținuta nici din punct de vedere al numărului (cantitativ), deoarece 96,62% sunt atributiuni indeplinite in mandatul de reprezentare al directorului executiv, dar nici din punct de vedere calitativ nu poate avea suport pentru ca . conducere nu poti face rabat la calitate pentru ca s-ar incalca normele deontologice cuprinse in Legea 188/1999.

Pe cale de consecința in mod eronat instanța de fond, fara o analiza obiectiva si reala respinge apărările recurentului considerând ca nu poate proceda la controlul efectiv al conținutului atribuțiilor postului deoarece este vorba de o decizie manageriala ce nu poate fi cenzurata de instanța de contencios.

Considerentele instanței de fond rețin in mod eronat ideea ca eu as fi cerut cenzurarea atribuțiilor din fisa postului, recurentul a solicitat sa analizeze si constate faptul ca in speța atribuțiile din noua fisa de post a suferit modificări mai mici de 50% fata de vechea fisa de post si pe cale de consecința trebuia ca paratele conform art. 100 alit.a din Lg. 188/1999, ANPM trebuia sa dispună reîncadrarea recurentului in funcția de director executiv.

Prin aceasta instanța de fond a interpretat in mod greșit cererea dedusa judecații, concluziile sale fiind ca nu este competenta a se pronunța dar in finalul raționamentului concluzionează dupa enumerarea a 2-3 atribuții ca intre atribuțiile postului de director executiv vechi si cel nou sunt diferente cantitative si calitative, pe de o parte instanța de fond se dezinvesteste iar pe de alta parte se pronunța.

In cazul dedus judecații nu exista post de director executiv vechi si nou, din verificarea organigramei si statului de funcții rezulta faptul ca acestea sunt identice iar aceste concepte au fost strecutate doar in decizia de eliberare din funcție a recurentului.

In mod eronat si tendențios se incearca acreditarea ideii ca postul de director executiv de la nivelul APM Teleorman se desființează si se infiinteaza in aceeași zi doar pentru a susține concedierea recurentului deoarece acest lucru este ilegal conform art.100 alin.5 Lg. 188.1999 R.

Ori in speța se incearca acreditarea ideii conform căreia se contesta reorganizarea in scopul eficientizarii activității, de fapt in speța este vorba de o concediere nelegala, de eliminarea unei persoane neafiliate politic.

In speța instanța de apel nu analizează sub nici o forma, nici măcar tangențial, aceasta excepție si pe cale de consecința a omis sa cerceteze acest motiv de casare invocat respingând recursul fara a cerceta in fond facand doar aprecieri fara a analiza concret modificările sau atribuțiile noi din fisele de post.

5. Decizia atacata este emisa cu încălcarea flagranta a prevederilor art.V alin.4 OUG.58/2012 coroborat cu prevederile art.I00 alin.5, din Lg.188/1999 - invoca pe aceasta cale nulitatea absoluta a deciziei atacate.

Conform art. 9 al HG 1000/2012 privind reorganizarea si funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului si a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, care abroga HG 918/2010 prevede: "Conducerea agenției pentru protecția mediului este asigurată de un director executiv". Ori această prevedere legală, este identică cu cea a art. 14 din HG 918/2010 privind reorganizarea si funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului si a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia: "Conducerea agenției județene pentru protecția mediului este asigurată de un director executiv".

Dealfel faptul ca desfiintarea nu este reala se susține prin decizia 629/13.11.2012 care aproba Structura organizatorica cadru la nivelul APM județene, astfel in statul nominal de funcții anexa la acesta atat recurentul (este consemnat ca director executiv) cat si restul personalului isi păstrează posturile si funcțiile (respectiv 39 funcții publice si 2 contractuale, din cele publice unul de director executiv si 3 de sefi serviciu), ceea ce comfirma faptul ca reorganizarea sa realizat cu respectarea art.V alin.4 OUG.58/2012 astfel personalul fiind preluat si incadrat pe funcții echivalente celor deținute.

In mod total eronat, atat instanța de fond cat si cea de apel se dezinvesteste inceea ce privește obiectul judecații, invocând faptul ca nu poate proceda la controlul efectiv al conținutului atribuțiilor postului nou infiintat deoarece reorganizarea reprezintă o măsura manageriala de compententa conducerii instituției.

Dupa o analiza atenta a aceste considerente va rog sa observați faptul ca in speța ne aflam in fata unei profunde erori, nu am contestat niciodată oportunitatea deciziei manageriale ci am solicitat, si solicit in continuare sa constatați faptul ca eliberarea din funcția publica a recurentului sa realizat in mod ilegal iar dupa analizarea (nu cenzurarea sau anularea) atribuțiilor postului nou infiintat sa constatați faptul ca in proporție de peste 50% sunt identice aspect ce impunea preluarea si numirea recurentului in noul post de director executiv.

A retine faptul ca instanța nu poate analiza atribuțiile postului de director executiv (nou si vechi) analiza care ar confirma apărările recurentului conform căreia atribuțiile au rămas identice in proporție de peste 50% reprezintă o împiedicare a accesului recurentului la justiție. Pe cale de consecința, in speța, prin dezinvestirea ins trântei si refuzul de a se pronunța, art.100 din legea 188/1999 este lipsit de eficacitate, refuzandu-se in mod total nejustificat dezlegarea unei pricini de către o instanța legal investita.

6. Decizia atacata este emisa cu incalcarea prevederilor art. 99, alin. 1, lit. b) din Legea 188/1999 si coroborat cu art. 65, alin. 1 si 2 - invocam pe aceasta cale nulitatea deciziei atacate

Conform art. 9 din H.G. 1000/2012, care abroga H.G. 918/2010 „conducerea Agenției pentru Protecția Mediului este asigurata de director executiv. Aceasta prevedere legala este identica cu cea a art. 14 din H.G. 918/2010 prin care este specificat exact același lucru.

Conform H.G. 1000/2012, art. 11, alin. 1 precizează ca Agențiile Regionale existente in cele 8 județe sunt singurele care se reorganizează: „alin.l: Agențiile Regionale pentru Protecția Mediului se desființează. In județele unde au funcționat acestea se înființează Agenții Județene pentru Protecția Mediului; alin. 3: Personalul din cadrul Agențiilor Regionale desființate este incadrat pe funcții echivalente celor deținute si păstrează drepturile salariale, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile fiecărei categorii de personal; alin. 4: Atribuțiile Agențiilor Regionale pentru Protecția Mediului care se desființează sunt preluate de către Agențiile pentru Protecția Mediului nou înființate sau de către Agenția N. pentru Protecția Mediului, dupa caz.

Conform unei analize sumare (OUG 58/2012 si HG 1000/2012) va rog sa observați faptul ca in speța nu a fost vorba de o reorganizare reala la nivelul APM județene, ci doar de desființarea Agențiilor Regionale de Protecția Mediului (ex: art.VI alin. 1 OUG 58/2012 etc).

Motivul invocat in decizie nu se refera la reorganizarea activității instituției publice neantrenand o reducere de personal, iar postul de director executiv nu a fost redus, ci a fost păstrat in noua structura organizatorica, in speța nu suntem in prezenta unei reorganizări reale a activității instituției publice.

Din textele de lege menționate reiese cat se poate de clar ca postul de director executiv nu a fost desființat.

Faptul ca desfiintarea nu este reala se susține prin decizia 629/13.11.2012 care aproba Structura organizatorica cadru la nivelul APM județene, astfel in statul nominal de funcții anexa la acesta atat recurentul (este consemnat ca director executiv) cat si restul personalului isi păstrează posturile si funcțiile (respectiv 39 funcții publice si 2 contractuale, din cele publice unul de director executiv si 3 de sefi serviciu), ceea ce confirma faptul ca reorganizarea s-a realizat cu respectarea art. V alin. 4 O.U.G. 58/2012, astfel personalul fiind preluat si încadrat pe funcții echivalente celor deținute.

Analizând condițiile de participare solicitate la concursul pentru ocuparea funcției de director executiv la APM Tr, organizat in 15.12.2010 si 05.03.2013 de ANFP se constata ca acestea sunt identice. Totodată si tematica de concurs este la fel, cu excepția a 3 acte normative care nu erau apăruta in 2010, cand s-a susținut examenul ( H.G. 918 a fost înlocuit cu H.G. 1000/2012, O.U.G. 213/2000 privind protecția atmosferei a fost înlocuit in 2011 de Legea 104 - Legea protecției atmosferei si O.U.G. 78/2000 care reglementează gestiunea deșeurilor si substanțelor chimice periculoase inlocuit de Legea 2011 privind gestionarea deșeurilor. Aceste examene demonstrează fara echivoc ca cele doua posturi de director executiv sunt identice, ca atribuții si responsabilități.

Au fost depuse print screen de pe site-ul ANFP si copii ale tematicii de concurs si condițiile de participare la concurs instanței de fond insa aceasta nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte.

De asemenea potrivit art. 65 alin.2 din Lg.53/2003 „ Desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. "

In speța, postul nu a fost desființat, ba mai mult atribuțiile postului se regăsesc aproape identic in cele doua fise a le postului, asa cum a a arătat mai sus.

Au fost depuse prinț screen de pe site-ul ANFP si copii ale tematicii de concurs si condițiile de participare la concurs instanței de fond insa aceasta nu sa pronunțat asupra acestor aspecte.

7.Decizia atacata este emisa cu incalcarea flagranta a prevederilor art. 3 lit. f, din Lg. 188/1999 -invocam pe aceasta cale nulitatea absoluta a deciziei atacate.

Eliberarea din funcție a recurentului se face cu incalcarea flagranta prevederilor art. 3 lit. f, din Lg. 188/1999 respectiv se incalca principiul stabilității in funcția publica, astfel desi in structurile organizatorice inainte si dupa apariția OUG 58/2012 si HG 1000/2012 apare postul de director executiv, in mod total ilegal se dispune eliberarea mea din funcție.

Singurele diferente intre cele doua posturi apare din exprimare art.l Decizie nr. 649/13.11.2012 „ ... director executiv al Agenției Județene pentru Protecția Mediului Teleorman ... " si art.4 Decizie nr. 649/13.11.2012 ,, ... director executiv din cadrul Agenției Județene pentru Protecția Mediului Teleorman ... " ori in speța masurile de reorganizare nu sunt efective si reale.

8.Decizia atacata este emisa cu incalcarea flagranta a prevederilor art. 78 din Lg.53/2003 R -invoca pe aceasta cale nulitatea absoluta a deciziei atacate.

Conform art. 78 din Legea nr. 53/2003 " Concedierea dispusa cu nerespectarea proceduri prevăzute de lege este lovita de nulitate absoluta." Decizia fiind emisa cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Astfel, la art.l al deciziei se menționează ca reclamanta se eliberează din funcție in conformitate cu dispozițiile art.99 alin.l lit. b rap. la art. 100 alin. 4 din Lg.188/1999.

In speța decizia atacata nu este motivata in nici un fel, se menționează doar temeiul de drept care a stat la baza eliberării din funcție fara ase face referire la vreo stare de fapt concreta.

Or, potrivit dispozițiilor art. 76 alin.l lit. a din Lg. 53/2003 care completează Lg. 188/1999 conform art. 117 potrivit cărora „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum si cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in măsura in care nu contravin legislației specifice funcției publice" "Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa conțină in mod obligatoriu...motivele care determina concedierea" sub sancțiunea nulității conform art.62 alin.3 din Codul Muncii, astfel " Decizia se emite in scris si, sub sancțiunea nulității absolute trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprindă precizări cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanța judecătoreasca la care se contesta "

Din maniera in care a fost redactata decizia de eliberare din funcție nu se poate proceda la verificarea temeiniciei acesteia, aceasta este nemotivata.

Astfel in lipsa vreunei motivări respective indicării motivelor concrete care au stat la baza eliberării din funcție prin expunerea clara si explicita a situației de fapt, nu se poate analiza temeinicia măsurii dispuse, impunandu-se anularea cesteia potrivit dispozițiilor art. 74 alin.l lit.a rap. la dispoziliile art.76 lit. a din Codul Muncii (Lg.53/2003)

Arătarea faptelor abia in fata instanței, c u ocazia soluționării contestației, nu inlocuieste omisiunea angajatorului intrucat fiind vorba de o nulitate absoluta, pentru nerespectarea cerințelor de forma ad validitatem, nu poate fi acoperita prin confirmare. Situația de fapt trebuie indicate in materialitatea ei .

Opinia recurentului coincide cu opinia CCR care in cuprinsul deciziei nr.420/2013 (desi de respingere) retine in considerente următoarele:

(...) Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate stabilesc condițiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu îi sunt imputabile acestuia. Aceste condiții urmăresc să stabilească un echilibru între cele două părți ale contractului de muncă, respectiv între necesitatea de a asigura angajatorului libertatea de a dispune cu privire la desființarea unor locuri de muncă atunci când considerente obiective o impun -dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității etc. -, pe de o parte, și nevoia de a proteja salariatul de o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului, de cealaltă parte.

Pentru aceste rațiuni, legea prevede nu doar cerința ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, ci și pe aceea de a fi justificată de o cauză reală și serioasă sau, altfel spus, de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate care să impună, cu adevărat, această măsură.

Sintagma "cauză reală și serioasă" evocă fapte, ipoteze determinabile care să excludă abordările subiective. Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de nevoia surmontării unor dificultăți tehnice, economice, de imperativul economic al creșterii productivității muncii, al adaptării la evoluțiile noilor tehnologii. Cauza este serioasă atunci când situația unității angajatorului este una gravă, amenințând evoluția sau chiar viabilitatea ei.

Toate aceste garanții ar rămâne lipsite de efect dacă nu ar putea fi supuse controlului instanțelor de judecată, care pot cere administrarea de probe în vederea evidențierii existenței cauzei reale și serioase ce a determinat desființarea locului de muncă.

Curtea apreciază, așadar, că textul de lege criticat nu urmărește limitarea libertății angajatorului de a dispune cu privire la modul de administrare a activității economice, ci, din contră, asigură posibilitatea manifestării acesteia în funcție de factorii obiectivi care o influențează, excluzând doar o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului față de salariat. Astfel, departe de a reprezenta o încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la libertatea economică și inviolabilitatea proprietății private, prevederile de lege criticate reprezintă, în realitate, o expresie a dispozițiilor art. 57 din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți."(....)

In plus, Curtea constată că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii nu conține o enumerare a cauzelor reale și serioase care pot determina desființarea locului de muncă. Aceasta demonstrează intenția legiuitorului de a lăsa în competența instanțelor judecătorești interpretarea situațiilor concrete ce se încadrează în spiritul și litera legii, prin administrarea probelor concludente, pertinente și utile care să dovedească buna credință a angajatorului în ceea ce privește desființarea locului de muncă, justificată exclusiv de necesitatea eficientizării propriei activități și obținerea unui randament maxim cu minimum de resurse umane și financiare. Instanța de judecată nu analizează oportunitatea deciziei de restructurare internă a angajatorului și nici nu cenzurează măsurile luate în acest scop, ci efectuează, potrivit competenței sale, controlul de legalitate prin care se asigură că această măsură corespunde unei nevoi obiective, reale si serioase a societății si nu ascunde o concediere abuzivă."

Astfel in speța nu a solicitat si nu solicita cenzurarea deciziilor de restructurare ci a constata faptul ca in cazul de fata este vorba de o concediere abuziva. In cazul de fata nu se pune problema unei reduceri/restructurări efective, pentru ca in urma asa zisei restructurări postul,,supus restructurării" se menține si in noua organigrama fiind in final angajata o persoana din afara agendei astfel nefiind vorba de o economie sau restructurare ci de o creștere a cheltuielilor.

Datorita faptului ca in aceasta perioada a fost supus unui fenomen de mobbing permanent si mi-au fost aduse atingeri asupra personalității umane, prestigiului profesional dar si sanatatii fizice, solicita daune morale pe care le las a fi apreciate si stabilite de instanța, care probabil urmează sa acopere cheltuielile generate, de investigații, deplasări si medicamente datorate deteriorării stării de sănătate in aceasta perioada.

In drept dispozițiile art. 503 alin.2 pct.2 si 3; art.504 alin.2 N.Cod.Proc.Civ.(legea 134/2010 actualizat) si următoarele; L. 188/1999 r2; L. 53/2003-Codul Muncii republicata si actualizata; OUG 58/2012; HG 1000/2012; Decizia nr.8/2014 a înaltei Curți de Casație.

Prin intampinare se solicita respingerea contestatiei ca neîntemeiata.

Analizând contestația in anulare formulata, Curtea retine următoarele:

Mai intai, Curtea remarca faptul că a fost intemeiata contestatia in anulare pe dispozitiile Noului Cod de procedura civila, respectiv art. 503 alin. 2 pct. 2 și 3 și art. 504 alin. 2 C.. Insa, in lumina art. 24 din NCPC, dispozitiile Noului Cod de procedura civila sunt aplicabile doar proceselor incepute sub legea noua, astfel ca procesul de fata fiind promovat din data de 11.12.2012, asadar sub imperiul Vechiului Cod de procedura civila, in lumina acestuia din urma vor fi analizate motivele de contestatie in anulare indicate de contestator -prin corespondenta cu dispozitiile legale similare din Vechiul C..

In lumina Vcpc, motivele contestatiei in anulare se incadreaza in dispozitiile art. 317, respectiv art. 318 Vcpc.

Potrivit acestor dispoziții legale:

Conform art. 317, contestatia in anulare poate fi formulata:

1. cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii; 2. cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta. Conform art. 317 alin. 2 contestatia poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, in cazul cand aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond.

Insa, aceste doua motive precizate anterior, pot fi invocate pe calea contestatiei in anulare numai daca motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Contestatia in anulare poate fi promovata si cand (conform art. 318):

1. dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale;

2. cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Analizand contestatia in anulare, Curtea remarca faptul ca motivele invocate nu se pot circumscrie niciunuia dintre motivele expres si limitativ prevazute de legiuitor pentru admiterea respectivei cai extraordinare de atac.

Astfel, în ceea ce priveste motivele de la art. 317 alin. 1 pct. 1 și 2 C., Curtea retine, in primul rand, faptul ca partea nu a invocat si motivat incalcarea de catre instanta a regulilor de ordine publică privind competenta, nici nelegalitatea citarii recurentului pentru ziua in care s-a judecat pricina.

De asemenea, nici motivul de la art. 318 pct. 1 C. privind greșeala materiala nu a fost argumentat în litigiu, în realitate fiind vorba despre critici care vizeaza erori de judecata, iar nu greseli materiale.

Prin greseala materiala se intelege acea greseala de fapt, iar nu de judecata, care a avut ca si consecință pronuntarea unei soluții gresite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determina solutia pronuntata (cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca netimbrat desi la dosar sunt dovezi din care rezultă că acesta a fost depus in termen sau ca a fost legal timbrat etc).

Or, in speța de față contestatorul nu invoca o greseala materiala, adica o eroare evidenta, legata de aspectele formale ale judecatii in recurs, ci critica modul in care instanta a judecat litigiul in recurs.

De asemenea, contestatorul nu argumenteaza pertinent nici motivul de contestatie in anulare prevazut de art. 318 pct. 2 C. privind necercetarea de catre instanța de recurs a vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare. În plus, la analiza deciziei pronuntate de instanta de recurs rezulta ca aceasta a analizat toate motivele de casare invocate de partea recurenta.

Așa fiind, conchide instanța că partea contestatoare s-a limitat a invoca și relua situația de fapt și normele de drept aplicabile fondului litigiului, exprimand nemultumirea în ceea ce privește soluția pe însuși fondul cauzei, fără ca motivele invocate să poate fi încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C..

Toate aceste imprejurari indreptatesc instanta sa aprecieze ca este nefondata contestatia in anulare, urmand a fi respinsa ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. M. împotriva deciziei civile nr. 2589/07.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI TELEORMAN, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.01.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. P. I. C. G. C. M. F.

GREFIER,

C. M.

Red CMF. – 2 ex.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3381/2015. Curtea de...		Despăgubire. Decizia nr. 18/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI