Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5856/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5856/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 5856/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5856/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului principal și a recursului provocat, formulate de recurentul-reclamant S. D. împotriva sentinței civile nr.2551/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul_ si recurenta-pârâtă U. S. HARET, în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurentul-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței și rejudecând, admiterea acțiunii.
Cu privire la recursul provocat formulat de pârâta U., pune concluzii de admitere.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr._15 a Tribunalului București a fost respinsă ca nefondată actiunea reclamantului SPĂLAȚELU D., formulată în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligarea pârâților sa ii elibereze diploma de licenta si suplimentul de diploma, iar paratul MECTS sa aprobe tipizarea formularelor de diploma de licenta obtinute in urma promovarii examenului de licenta.
A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare in garantie a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, formulată de pârâta U., având ca obiect obligarea Ministerului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamantul, precum si la plata tuturor sumelor solicitate de la aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. D., solicitând casarea hotărârii și în rejudecare, admiterea acțiunii.
Arată recurentul că potrivit jurisprudenței ICCJ- Secția C. Administrativ si Fiscal, Decizia nr. 2874/2010- finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, in cadrul formei de învățământ la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea, in urma acestuia a unei diplome, presupune in fapt recunoașterea formei de învățământ urmata. Prin Deciziilor nr. 5656/24.11.2011, 2533/22.05.2012, si dosarele_ ,_ si Decizia nr. 3805/15.05.2014 pronunțata in dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atesta absolvirea Facultății, susținerea si promovarea examenului de licența precum si titlu/ui de licențiat, sa elibereze diploma de licența.
Potrivit prevederilor art. 103 al 2 din Legea nr. 84/1995 " instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație si se supun dispozițiilor acestui act normativ. Potrivit documentelor existente la dosar rezulta ca a absolvit U. S. Haret Facultatea de Educație si Sport, forma învățământ la distanta promoția 2009.
Prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată U. „S. Haret" din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Nu se poate ignora că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a Il-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
În urma contractului încheiat cu U. și-a îndeplinit toate obligațiile, motiv pentru care este îndreptățit la primirea diplomei si nu se justifică refuzul de eliberare, în condițiile în care alti studenți absolvenți 2009 au intrat in posesia diplomei.
Atâta timp cât pentru alti studenți absolvenți in iulie 2009, universitatea a aprobat emiterea formularelor tipizate, prin refuzul eliberării diplomei arată că a fost discriminat.
Legat de eroarea de a nu fi verificat inca de la înscriere, daca USH este acreditata sau nu, arată că a fost de buna credința inca de la momentul începerii studiilor si aceasta eroare a fost întreținuta de către autorități, care nu au afirmat in mod clar nelegalitatea formei de învățământ ID.
A promovat examenul de licența conform adeverințelor anexate la dosar eliberate de instituția de învățământ care atesta acest fapt si si-a achitat in totalitate obligațiile contractuale, dat cu toate acestea nu s-a putut obține beneficiul drepturilor prevăzute de lege, chiar daca Facultatea de Educație Fizica si Sport din cadrul Universității S. Haret a recunoscut titlul de licențiat in Educație Fizica si Sport, potrivit adeverinței de studiu eliberate.
Adeverința de licența se bucura de prezumția de legalitate, iar in acest context si calitatea de licențiat, prin urmare fiind îndreptățit la eliberarea diplomei de licența.
Intimata U. "S. HARET" a depus întâmpinare și recurs provocat, prin care a solicitat ca, în cazul admiterii recursului promovat de S. D., sa fie casată în tot sentința recurata, iar în rejudecare să se admită cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS).
Arată intimata că intre cele doua cereri exista o evidenta interdependență, în sensul că U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național. Prevederile legale la momentul înscrierii reclamantului la cursurile USH, o obligau sa obțină acreditare numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de învățământ.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantului) activitatea didactica se putea organiza in următoarele forme:de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral cu frecventa redusa si la distanta puteau fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri la zi.
Ca atare singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
In acest sens legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitara distincta,si nu la nivelul formelor de invatamant.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in "învățământul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența,care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a)autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza, după caz,admiterea la studii
b)dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, dupa caz, examen de absolvire, doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „ program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418 / 2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior în condițiile legii pentru aceeași specializare sunt echivalente .indiferent de forma de invatamant absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita(zi,frecventa redusa, invatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult,art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :" Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi, pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fara frecventa, fara a fi necesara indeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare instituțiilor de invatamant superior."
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ învățământ deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventare poate organiza numai in cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca: "(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre, intra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006." Arată intimata că U. S. Haret este cuprinsa in anexa acestui act normativ.
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi,tine de exercițiul autonomiei universitare garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul inscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de către ministrul educației a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi confera reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licență însoțită de Suplimentul la Diploma, drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost inregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
În vederea eliberării diplomei de licența arată intimata că a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului ,in sensul că a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Prin adresele formulate a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, in care impun tuturor instituțiilor de invatamant de stat si particulare sa atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoarei....) semnate si stampilate pe fiecare pagina si incluse si in format electronic pe CD, la Direcția Generala de Invatamant Superior."
Potrivit art.2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,in vigoare la data cand reclamantul a parcurs studiile superioare si au susținut licența, "M. Educației, Cercetării si Tineretului conduce sistemul național de educație, invatamant, tineret si cercetare, exercitând si atribuțiile stabilite prin legi si prin alte acte normative din sfera sa de activitate"..iar conform art.3 si 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,..." evaluează si controlează realizarea politicilor si programelor in domeniu si stabilește sau propune, dupa caz, masuri de corectare a lor controlează si monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si Instituțiilor de invatamant particular;
In speța data având ca obiect obligarea emiterii Diplomei de Licența, instanța de fond era abilitata cel mult ,sa solicite dovezi referitoare la parcurgerea unui programe de studii de licența si dovezi ale susținerii si promovării examenului de licența in cadrul unei instituții abilitata si înființata prin lege ca furnizor de educație asa cum este U. S. Haret.
Printr-o maniera de interpretare distorsionata a dispozițiilor legale invocate - de altfel lămuritoare si favorabile reclamantului intrucat in cuprinsul sau se face vorbire de „instiutii de invatamant superior acreditate in specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr.88/1993 ca fiind abilitate sa organizeze invatamant la distant sau cu frecventa redusa M. (MECTS) a concluzionat ca reclamantul nu era îndreptățit sa solicite diploma intrucat U. S.H. nu era acreditata sa organizeze aceste programe.
Ceea ce a omis instanța de fond este verificarea funcționalității USH -faptul ca fata de aceasta instituție de cultura legal înființata ca Universitate furnizor de educație NU s-a dispus printr-un Ordin al Ministrului Educației Naționale o măsura sancționară sau chiar desființarea acestei instituții asa cum prevede legiuitorul in cazul in care U. ar fi săvârșit abaterile de care este acuzata, ori numai in cazul parcurgerii unor cursuri ale unei instituții care NU este instituție de cultura si furnizor de educație reglementat si "înființat prin lege ar fi o realitate asimilata unui element cu caracter probatoriu care ar fi condus de drept la soluția data in acest caz de către instanța de fond.
Prin urmare, chematul in garanție MEN (MECTS), in temeiul prerogativelor cu care a fost investit, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate trebuia sa elaboreze si sa promoveze după caz hotărâre de guvern sau lege decizie prin care încetează definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program sau instituție.
Intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (MECTS) nu a formulat întâmpinări la recursul principal și recursul provocat.
Analizând cele două cereri de recurs, principal și provocat, astfel cum au fost promovate și prin raportare la actele de la dosar și la dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Recurentul-reclamantă a urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport, cursuri organizate de pârâta U. S. Haret, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Potrivit adeverinței eliberată de pârâta U. S. Haret, reclamantul a obținut titlul de licențiată, promovând examenul de licență din sesiunea iulie 2009.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-chemat în garanție M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, lipsind-o de formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre recurenta, pârâtă și intimatul chemat în garanție, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004.
Susținerile privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că intimatul M. a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 496 NCPC raportat la art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, va admite recursul precum și recursul provocat, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite cererea principală.
Va admite, în parte și cererea de chemare în garanție, va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în favoarea reclamantei și pe chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamant.
Suplimentar, în același sens arătat anterior, Curtea va avea în vedere și dispozițiile art.- 1 alin 2 din OG nr. 42/2015, potrivit cărora (1) Au dreptul de a beneficia de acte de studii recunoscute de către stat, care atestă finalizarea studiilor, absolvenții înmatriculați anterior începerii anului universitar 2011 - 2012, care au promovat examene de finalizare a studiilor dintre cele prevăzute la art. 143 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, la instituții de învățământ superior acreditate și care au fost înmatriculați, după caz: a) la programe de studii organizate la forme de învățământ și/sau în locații geografice neautorizate (..) (2) De dreptul prevăzut la alin. (1) beneficiază și absolvenții înmatriculați la programe de studii autorizate/acreditate organizate la forma de învățământ la distanță și care au parcurs, cu aprobare, 2 ani de studii într-un singur an”.
În raport de acest act normativ, intervenit în cursul judecății, Curtea va reține că însăși voința legiuitorului a fost în sensul de a recunoaște dreptul de a li se elibera diplomele de absolvire a studiilor studenților aflați în situații identice cu cele ale recurentului-reclamant, acesta fiind un argument suplimentar în sprijinul soluției de admitere a cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție.
Va fi menținută soluția instanței de fond, de respingere a cererii pârâtei USH de obligare a chematului în garanție la plata despăgubirilor la care ar fi obligată față de reclamant.
La pronunțarea acestei soluții Curtea va avea în vedere că recurenta pârâtă a căzut în pretenții, acțiunea recurentului reclamant fiind admisă împotriva sa.
Acest fapt semnifică existența unei culpe procesuale a acestei pârâte, fapt de natură a determina obligarea sa la cheltuielile de judecată către partea reclamantă. Neincluderea acestor cheltuieli în cuantumul la care intimatul chemat în garanție a fost obligat către recurent se justifică prin intermediul subzistenței, chiar și în condițiile expuse mai sus, a unei culpe procesuale distincte a recurentei - pârâtei, independente de refuzul nejustificat al ministerului de a aviza eliberarea tipizatelor. Astfel, se observă că recurenta - pârâtă, în fața refuzului chematului în garanție de a aviza eliberarea tipizatelor, a adoptat o poziție pasivă, caracterizată doar prin purtarea unei corespondențe neconstrângătoare cu M., situație de natură a prejudicia în timp partea reclamantă față de care recurenta avea obligația de a îi elibera documentele solicitate. Recurenta – pârâtă USH a ales să iasă din această pasivitate exclusiv la momentul promovării unei acțiuni judiciare de către partea reclamantă, atunci când a formulat prezenta cerere de chemare în garanție, admisă, în condițiile în care nimic nu a împiedicat-o să acționeze judiciar, cu finalitate constrângătoare din punct de vedere legal, ministerul, anterior acestui moment procesual, pentru a îi elibera documentele necesare pentru finalizarea situației universitare a părții reclamante. Așadar, pentru aceste motive, se observă o culpă procesuală proprie a recurentei pârâte, determinată de inacțiunea sa coroborată evident cu aspectul procesual al căderii sale în pretenții în cadrul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate la fond și în recurs, solicitate de intimata – pârâtă USH de la chematul în garanție, Curtea prin raportare la dispozițiile 453-457 NCPC, constatând că chematul în garanție M. Educației Naționale a căzut în pretenții față de pârâtă prin admiterea recursului provocat, îl va obliga pe acesta la plata acestor cheltuieli, în cuantum total de 1390 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat, fond și recurs, potrivit ordinelor de plată de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant S. D. împotriva sentinței civile nr.2551/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul_ în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET, și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Admite recursul provocat, formulat de intimata-pârâtă U. S. Haret.
Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare, dispune:
Admite acțiunea.
Admite în parte cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta U. la eliberarea, pe numele reclamantului, a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă ce atestă promovarea examenului de licență.
Obligă chematul în garanție, M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamant.
Obligă intimatul-chemat în garanție, la plata către recurenta-pârâtă USH a cheltuielilor de judecată, în sumă de 1390 lei (fond și recurs).
Menține soluția de respingere, ca nefondată, a cererii pârâtei USH de obligare a chematului în garanție MEN la plata despăgubirilor(cheltuieli de judecată la care a fost obligată față de reclamant).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. C. R. I. J. A.
GREFIER
P. M.
Red./tehn A.P./ 5 ex. – 27.01.2016
Jud. Fond: D. C. – Tribunalul București – Secția a II a C.
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 5393/2015. Curtea de Apel... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 6015/2015.... → |
|---|
