Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-01-2016 în dosarul nr. 2/2016
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.2
Ședința publică de la 5 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea cererii de suspendare formulată de reclamanta ..R.Lîn contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta ..R.L, prin avocat, cu împuternicire avocațială . nr._/2015 și pârâta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, prin consilier juridic M. Crucieru, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta, prin avocat, depune la dosar recipisa de consemnare nr._ din data de 24.12.2015, emisă de CEC BANK, în original, prin care face dovada achitării cauțiunii, în cuantum de 6.716 lei.
Curtea ia act de depunerea originalului recipisei de consemnare nr._/24.12.2015, emisă de CEC BANK, prin care reclamantul face dovada achitării cauțiunii, în cuantum de 6.716 lei și dispune înaintarea acestei recipise la Registrul de Valori al instanței, urmând a se păstra la dosar copie a recipisei de consemnare a cauțiunii.
De asemenea, apărătorul reclamantei depune la dosar un set de înscrisuri, iar un exemplar al acestui set de înscrisuri se comunică reprezentantului pârâtei.
Reprezentantul pârâtei arată că nu dorește amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de reclamantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de suspendare.
Reclamanta ..R.L, prin avocat, solicită admiterea cererii de suspendare, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004, respectiv s-a făcut dovada unui caz bine justificat și al unei pagube iminente.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, apărătorul reclamantei susține că pârâta a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 4 alin. 8 din Regulamentul nr. 65/2011 și a Notei Directoare pentru Auditori nr. 22, ca instrument de lucru pus la dispoziția statelor membre, în vederea identificării condițiilor artificiale. Nu există niciuna dintre situațiile prevăzute de această notă directoare, pentru a se ajunge la exista condițiilor artificiale. Nici unul din beneficiarii de fonduri aferente măsurii 312, respectiv reclamanta și . nu au depus anterior anului 2010 nici o altă cerere de finanțare, nici în cadrul măsurii nr. 121 și nici în cadrul altei măsuri. Fiecare dintre cei doi beneficiari au acționat în nume propriu și au obținut o finanțare o singură dată. Pretinsul adevărat beneficiar . SRL a obținut finanțare înainte ca reclamanta și . să obțină finanțarea. Nu există în cauză nici elementul subiectiv și nici elementul obiectiv, despre care face vorbire decizia CJUE în interpretarea obligatorie dată de aceasta art. 4 alin. 8 din Regulamentul nr. 65/2011.
În ceea ce privește elementul obiectiv, proiectele au caracter autonom și respectă obiectivele schemei de ajutor. Pe lângă contractele de prestări servicii încheiate de reclamantă cu . SRL a depus la dosar și alte contracte încheiate cu alți beneficiari, astfel că nu se poate susține că . SRL este unicul beneficiar al serviciilor prestate de către reclamantă. Utilajele deținute de reclamantă nu sunt complementare cu cele deținute de ., așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, acestea dețin utilaje care desfășoară activități similare, nefiind îndeplinită condiția ca o parte a utilajelor să realizeze o parte din produs, iar celelalte utilaje produsul finit, astfel încât să existe complementaritate.
Apărătorul reclamantei susține că fiecare din cele două proiecte respectă obiectivele schemei de ajutor. Reclamanta desfășoară activități în sectorul non-agricol și a creat 9 locuri de muncă, respectând obiectivul operațional, respectiv crearea de microîntreprinderi în mediul rural.
În ceea ce privește elementul subiectiv, apărătorul reclamantei arată că nu s-a produs niciun avantaj, care să contravină obiectivelor schemei de ajutor, astfel nu există nici unul dintre indicatorii de structură juridică, de afaceri financiari contabile, prevăzute de Nota directoare.
Apărătorul reclamantei susține că nu există nici elementul obiectiv și nici subiectiv, prevăzute de decizia pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, condiții care nu sunt îndeplinite în această speță, așa că nu se poate concluziona că s-au creat condiții artificiale.
De asemenea, apărătorul reclamantei arată că nu există nicio dovadă în ceea ce privește producerea unei pagube. Regulamentul nr. 1083/2006, invocat de pârâtă, este inaplicabil în prezenta cauză și nu se referă la Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, ci la un alt fond, Fondul Social European și Fondul de Coeziune.
Reclamanta arată că pârâta săvârșește un exces de putere publică, invocând propria culpă în sancționarea reclamantei, în condițiile în care pârâta încă de la momentul depunerii cererii avea cunoștință de toate pretinsele elemente comune, pe care în prezent le interpretează ca fiind dovezi ale creării unor condiții artificiale.
În ceea ce privește îndeplinirea criteriului EG1, reclamanta arată că a depus dovezi din care rezultă sediul social al celor două societăți este diferit. Nu este identic nici amplasamentul proiectului celor două societăți.
Referitor la locul identificării utilajelor aparținând reclamantei, apărătorul reclamantei arată că acestea au fost deplasate în mediul urban, pentru a fi identificate de către echipa de control, acest aspect a fost dovedit cu fișele de parcurs . Există dovada că aceste utilaje desfășurau activități în mediul rural.
În ceea ce privește neregula constând în nerespectarea criteriului de eligibilitate EG8, apărătorul reclamantei solicită instanței să observe că pârâta a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor prevăzute de art. 19 din Ordinul nr. 567/2008 și art. 2 alin. 2 din Ordinul 1998/2006, astfel că, fondurile nu au fost alocate aceleași întreprinderi.
Referitor la criteriul general de selecție 2 privind locurile de muncă, reclamanta susține că a depus la dosar o fișă din care rezultă fluxul de personal. În prezent reclamanta are 9 angajați. Totodată arată că au existat perioade scurte de timp în care reclamanta a avut mai puțin de 8 angajați, fapt care se datorează economiei de piață și pentru că reclamanta nu poate să prevadă când un angajat își găsește un alt loc de muncă.
În ceea ce privește paguba iminentă, apărătorul reclamantei arată că împotriva reclamantei s-a declanșat procedura silită, iar în prezent paguba nu mai este iminentă, ci efectivă, întrucât continuarea procedurii silite se va finaliza cu vânzarea utilajelor, echipamentelor aparținând reclamantei va duce la inactivitatea reclamantei și distrugerea celor 9 locuri de muncă.
Apărătorul reclamantei depune la dosar jurisprudență și concluzii scrise.
Pârâta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de suspendare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cazul bine justificat, reprezentantul pârâtei arată că neregula principală o constituie crearea condițiilor artificiale. Aceste nereguli nu pot fi analizate, în cadrul unei cereri de suspendare, pentru că instanța ar intra pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei arată că s-a constatat că adevăratul beneficiar este . SRL, care a obținut controlul asupra celor două societăți comerciale . și ., ale căror legături au fost punctate anterior și a creat condiții artificiale pentru obținerea finanțării. Date fiind legăturile existente între reclamantă și . SRL (client unic al reclamantei) este evident că reclamanta nu poate funcționa independent. În perioada de monitorizare reclamanta avea 6 angajați, nefiind atins numărul de 9 locuri de muncă, așa cum era prevăzut în cererea de finanțare.
Cu privire la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, reprezentantul pârâtei susține că executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.
Având cuvântul în replică, apărătorul reclamantei arată că nu există identificat în prezentul litigiu un caz de fraudă.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 19.11.2015 reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la AFIR sub nr. 9888 din 16.03.2015 privind proiectul "Dotarea cu utilaje de construcții la S.C. M. P. S.R.L. pentru lucrări de pregătire a terenului, ., .", ce face obiectul contractului de finanțare C312M_/06.07.2010, beneficiar M. P. S.R.L.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta arată că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 14 și 15 din Legea 554/2004.
Referitor la condiția cazului bine justificat, reclamanta arată că măsura rezilierii Contractului de finanțare, dispusa prin Procesul Verbal ce face obiectul prezentei cereri, este vădit nelegala, invocând, în esență, următoarele argumente:
In ceea ce privește neregula constând in crearea de condiții artificiale, prin emiterea actelor administrative care fac obiectul prezentei acțiuni:
- pârâta a făcut o greșita aplicare a prevederilor art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, in ceea ce privește punerea in aplicare a procedurilor de control si a eco-conditionalitatii in cazul masurilor de sprijin pentru dezvoltare rurala (in continuare Regulamentul 65/201T);
Astfel, reclamanta arată că nu sunt îndeplinite situațiile premisă menționate în Nota directoare pentru auditori nr. 22 a Comisiei Europene deoarece cei doi beneficiari au acționat în interes propriu și au obținut finanțare o singură dată, niciunul dintre ei nu a depus anterior cerere de finanțare în cadrul Măsurii 121 sau în cadrul unei alte Măsuri și nu s-a dovedit că cei doi beneficiari ar aparține, prin persoane interpuse, societății AG SERV Construct SRL sau că ar servi exclusiv interesele financiare ale acesteia.
De asemenea, arată că nu sunt îndeplinite cele două condiții necesare pentru a se putea reține crearea de condiții artificiale și anume elementul obiectiv și elementul subiectiv având în vedere că cele două proiecte sunt autonome și respectă obiectivele schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală și niciunul dintre beneficiari nu a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor menționate.
- a încălcat prevederile contractuale si legale privind neregula, in sensul ca a dispus măsura rezilierii in lipsa oricăror dovezi privind producerea unei pagube;
- în subsidiar, a săvârșit un exces putere publica, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în condițiile în care AFIR și-a invocat propria turpitudine (culpa) în sancționarea reclamantei, a încălcat principiile comunitare ale securității juridice si protecției încrederii legitime, precum si prevederile art. 5 alin. 3 din Regulamentul 65/2011.
În ceea ce privește neregula constând in încălcarea criteriului de eligibilitate EG1, reclamanta susține că pârâta AFIR a reținut, în mod eronat, ca sediul social al reclamantei si amplasamentul investiției nu s-ar afla in mediul rural întrucât sediul social este în localitatea Hraman, județul B. iar utilajele se aflau la locul unde se executau lucrările aflat tot în mediul rural, neexistând vreo obligație ca activitatea să se desfășoare în proximitatea amplasamentului investiției.
În ceea ce privește neregula constând în nerespectarea de către reclamantă a criteriului de eligibilitate EG8, susține că parata AFIR a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 19 din Ordinul 567/2008 si a prevederilor art. 2 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 si 88 din Tratat ajutoarelor de minimis întrucât regula presupune ca ajutorul să nu fie acordat aceleiași întreprinderi, neexistând vreo interdicție ca ajutorul să fie acordat unor întreprinderi diferite ai căror titulari sunt soț și soție.
În ceea ce privește neregula constând în nerespectarea de către reclamantă a criteriului general de selecție S.2. - „Proiectele care, prin activitatea propusa, creează mai mult de 1 loc de munca la 25.000 EURO investiți, in funcție de tipul solicitantului, susține că pârâta AFIR
- în principal, a reținut in mod nelegal, încălcarea criteriului general de Selecție S2 întrucât nu există nici o prevedere legală care să interzică salariaților să încheie contracte de muncă cu mai mulți angajatori iar această situație nu prezintă relevanță din perspectiva obligației beneficiarului de a crea noi locuri de muncă. De asemenea, faptul că au existat perioade în care reclamanta nu a avut numărul de angajați menționați în cererea de finanțare nu se datorează culpei sale, ci dinamicii inerente a forței de muncă dintr-o societate.
- în subsidiar, a încălcat prevederile art. 969 vechiul cod civil si principiul proporționalității, reglementat de OUG 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, având în vedere că pârâta avea obligația de a lua măsuri active de salvgardare a contractului și de a face recomandări în scopul remedierii încălcării contractuale, ci nu să rezilieze în întregime contractul de finanțare.
Referitor la condiția pagubei iminente, reclamanta arată că a fost demarată deja procedura de executare silită, astfel că poprirea conturilor și o eventuală vânzare a bunurilor achiziționate i-ar paraliza activitatea prin punerea în imposibilitatea de plată a salariilor angajaților și prin împiedicarea desfășurării propriu-zise a activității economice, în condițiile în care singurele venituri ale reclamantei sunt cele rezultate din executarea de lucrări de pregătire a terenului.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta AFIR s-a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrat sub nr. 9888/18.03.2015 de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a stabilit în sarcina reclamantei . o creanță bugetară în cuantum de 671.503 lei, rezultată în urma retragerii sprijinului financiar și rezilierii contractului de finanțare nr. C312M_/06.07.2010 privind proiectul „Dotarea cu utilaje de construcții la . pentru lucrări de pregătire a terenului, ., .”.
În concret s-a reținut că ar fi fost create condiții artificiale pentru obținerea finanțării întrucât societatea reclamantă . și un alt beneficiar . sunt societăți înființate, finanțate și controlate de către . SRL, prin persoane interpuse, cu scopul de a obține finanțare din fonduri europene cu depășirea plafonului de minims de 200.000 euro. De asemenea, s-a mai reținut încălcarea criteriului de eligibilitate CG1, întrucât sediul declarat din satul Pianu de Sus, . este fictiv, adevăratul sediu fiind situat în mediul urban și anume în B., .. 6, precum și a criteriului de selecție S.2 întrucât nu au fost create și menținute cele 9 locuri de muncă (1 loc de muncă la 25.000 euro investiți) asumate prin proiect.
Contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de constatare a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia de soluționare contestație nr._/21.05.2015.
Curtea reține că pentru suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 9888/18.03.2015, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 și art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004 la care trimite art. 50 alin. 8 din OUG nr. 66/2011, precum și condiția prev. de art. 50 alin. 9 din OUG nr. 66/2011.
Din coroborarea textelor legale de mai sus, rezultă că aceste condiții în care se poate dispune suspendarea executării procesului verbal de constatare sunt următoarele:
- reclamantul să fi formulat acțiune împotriva procesului verbal de constatare,
- să existe un caz bine justificat,
- măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente,
- să se fi achitat o cauțiune în cuantumul stabilit de instanță de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În cauză, reclamanta a formulat acțiune în anularea Procesului verbal nr. 9888/18.03.2015 și a deciziei de soluționare contestație nr._/21.05.2015 ce face obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Condiția depunerii cauțiunii este îndeplinită în cauză, având în vedere că reclamanta a consemnat cauțiunea stabilită de instanță în cuantum de 1% din suma contestată, depunând recipisa nr._/1 din 24.12.2015 emisă de CEC Bank S.A. – Agenția nr. 12 pentru suma de 6716 lei.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea reține că potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 noțiunea de „cazuri bine justificate” este definită ca „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
P. a stabili îndeplinirea acestei condiții, instanța de contencios administrativ nu trebuie să prejudece fondul litigiului ce formează obiectul acțiunii în anularea actului administrativ, ci efectuează doar o cercetare sumară a aparenței dreptului. Prin urmare, apărările care necesită o analiză aprofundată a probelor administrate, a argumentelor și dispozițiilor legale invocate de părți, nu pot face obiectul analizei sumare specifice procedurii suspendării executării actului administrativ fiscal și nu pot duce la dovedirea îndeplinirii condiției existenței unui caz bine justificat.
Verificând argumentele invocate de reclamantă, Curtea apreciază ca nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Astfel, susținerea reclamantei privind faptul că nu ne aflăm în prezența uneia dintre situațiile premisă menționate în Nota Directoare pentru auditori a Comisiei Europene nr. 22/10.10.2013 nu creează o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat întrucât această notă are doar caracter exemplificativ iar ceea ce este esențial este faptul că pârâta a analizat și a precizat care este elementul obiectiv și elementul subiectiv pe baza căruia s-a reținut că au fost create condiții artificiale în speță și a făcut aplicarea jurisprudenței CJUE din cauza C434/12 Slancheva contra EOOD.
De asemenea, pârâta a analizat și a identificat indicatori de fraudă din fiecare din cele trei categorii, menționați tot exemplificativ în Nota Directoare nr. 22, reținând atât indicatori externi/fizici (de ex, faptul că sediul real al celor doi beneficiari și un punct de lucru al . SRL se află în același spațiu situat B., .. 6, în baza unor contracte de comodat încheiate cu .), cât și indicatori de structură/juridici (de ex. există grade de rudenie între persoanele din conducerea celor doi beneficiari, doamna I. A. și domnul I. A. C. fiind soți) și de afaceri/contabili (de ex. legături de afaceri exclusive între cei doi beneficiari și . SRL).
Mai susține reclamanta că lipsesc dovezi privind producerea unei pagube, susținere aparent neîntemeiată în condițiile în care s-au reținut întrunite cerințele privind crearea de condiții artificiale prev. de art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011, astfel că finanțarea a fost obținută ilicit și s-a produs un prejudiciu prin acordarea acestor sume care nu au dus la realizarea obiectivelor schemei de ajutor aferentă Măsurii 312.
În ceea ce privește aspectele legate de temeinicia reținerii de către pârâtă a întrunirii cerințelor privind crearea de condiții artificiale, Curtea apreciază că în baza unei analize sumare a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, aparența este în favoarea pârâtei existând în cauză o mulțime de elemente, de similitudini între cele două proiecte și o . legături economice și financiare între cei doi beneficiari și . SRL, a căror explicație plauzibilă este tocmai cea invocată de către autoritatea pârâtă și anume că societatea reclamantă și cealaltă societate beneficiară au fost create și finanțate de . SRL tocmai pentru a obține o finanțare din fonduri europene cu încălcarea regulii de minimis.
Se mai invocă de către reclamantă și emiterea procesului verbal prin exces de putere întrucât și-a invocat propria turpitudine, aspect care nu este de natură a pune la îndoială legalitatea actului întrucât nedepistarea unor nereguli cu ocazia unui control nu duce la decăderea pârâtei din dreptul de a efectua verificări ulterioare și de a constata nereguli în termenul prevăzut în contract, mai ales în cazul în care respectivele nereguli au fost produse cu intenție de către beneficiar tocmai în scopul de a face dificilă depistarea lor de către organele cu atribuții de control.
În ceea ce privește aspectele invocate de reclamantă legate de criteriul de eligibilitate EG1 și criteriul de selecție S2, Curtea reține, pe de o parte, că pentru lămurirea acestora sunt necesare analize specifice fondului cauzei iar, pe de altă parte, aceste aspecte sunt subsidiare motivului principal pentru care a fost retras sprijinul financiar, astfel că singure nu pot pune la îndoială legalitatea procesului verbal contestat.
În concluzie, Curtea reține că nu este îndeplinită cerința existenței unui caz bine justificat prev. de art. 14 alin.1 din Legea 554/2004.
În ceea ce privește cerința necesității prevenirii unei pagube iminente, Curtea apreciază că este întrunită în cauză având în vedere că au fost demarate deja procedurile de executare silită ce pot avea ca urmări încetarea activității reclamantei, în condițiile în care singura activitatea prestată de această este cea care a făcut obiectul finanțării.
Față de considerentele de mai sus, având în vedere că nu este îndeplinită una din cerințele cumulative necesare pentru suspendarea executării procesului verbal contestat, și anume cerința cazului bine justificat, Curtea va respingere cererea de suspendare, ca nefondată.
Având în vedere soluția de respingere a cererii de suspendare, în baza art. 1063 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea va dispune, din oficiu, restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 6716 lei, consemnată prin recipisa nr._/1 din 24.12.2015 emisă de CEC Bank S.A. – Agenția nr. 12, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta ..R.L, cu sediul ales la SCA Stratula M. & Asociații, în București, .. 39 (colt cu .. 16), Etaj 1, Sector 5, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, cu sediul in București, Sector 1, .. 43, ca nefondată.
Dispune restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 6716 lei, consemnată prin recipisa nr._/1 din 24.12.2015 emisă de CEC Bank S.A. – Agenția nr. 12, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică astăzi 05.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. C. G. I. P.
Red. ICG
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 193/2016. Curtea de... | Alte cereri. Decizia nr. 6181/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
