Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 73/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 73/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 29/36/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 73 CA
Ședința publică din data de 27 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte – R. P.
Grefier – N. L.
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . CHIMICE SA – cu sediul în N., ., jud.C., în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI N., ORAȘUL N. - PRIN PRIMAR și C. L. AL ORAȘULUI N. – toți cu sediul în N., ., jud.C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.04.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.04.2015.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
1.Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea formulată la data de 11.09.2012 și înregistrată inițial pe rolul Tribunalului C. sub nr._/118/2012, reînregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._, în urma declinării competenței, reclamanta S.C. C. de Îngrășăminte Chimice S.A. a chemat în judecată pe pârâții P. orașului N., Orașul N. prin Primar și C. L. al orașului N., solicitând următoarele:
- anularea Deciziei de impunere nr.1132/23.01.2012, având drept consecință exonerarea reclamantei de la plata sumei de 762.623,80 lei;
- admiterea excepției de nelegalitate parțială a H.C.L. N. nr.75/28.05.2010 – art.2, poziția 6 (cu privire la atribuirea de denumiri unor străzi nou create sau care nu figurează în nomenclatorul stradal al orașului N.);
- admiterea excepției de nelegalitate parțială a H.C.L. N. nr.171/28.07.2011 – art.1, poziția 1 (cu privire la încadrarea pe zone a teritoriului administrativ a localității N., în vederea impozitării);
La data de 10.10.2012, reclamanta S.C. C. de Îngrășăminte Chimice S.A. și-a completat cererea de chemare în judecată ( filele 41-44, dosar nr._/118/2012 Tribunal) și a solicitat, în contradictoriu cu aceiași pârâți, următoarele:
- anularea Dispoziției nr.727/30.05.2012, prin care a fost respinsă contestația;
- suspendarea executării actelor administrative contestate ( cerere care nu a mai fost susținută, potrivit precizărilor făcute în ședința publică din data de 18.02.2013).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că decizia de impunere nu cuprinde mențiunile privind obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt și temeiul de drept, numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, cuprinde modificări și ștersături care atrag suspiciuni asupra veridicității sumelor stabilite.
Potrivit reclamantei, motivarea actului administrativ este o condiție cerută ad validitatem, care constituie o garanție contra arbitrariului, conferă actului administrativ transparență, are importanță și pentru instanța care înfăptuiește controlul de legalitate, motivarea trebuie să fie intrinsecă actului și să rezulte din însăși conținutul acestuia, rolul motivării actului fiind reliefat și în jurisprudența comunitară.
S-a susținut, de asemenea, că împrejurările concrete în care actele contestate au fost emise creează o îndoială serioasă în privința legalității acestora, având în vedere că incinta principală unde își are sediul reclamanta a fost inclusă în mod abuziv din zona C în zona A, deși este vorba despre suprafețe declarate poluate.
Un alt motiv de nelegalitate a Deciziei de impunere îl constituie și faptul că, anterior deciziei contestate, respectiv la data de 13.07.2011, s-a comunicat reclamantei o altă Decizie de Impunere contestată la Tribunalul C., în cadrul dosarului nr._/118/2011, iar în decizia contestată în cauză nu se face nicio referire la perioada pentru care au fost calculate debitele.
Cu privire la Dispoziția nr.727/30.05.2012, s-a susținut că nici acest act administrativ nu satisface cerințele de validitate și de legalitate prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală și nu aduce lămuriri suplimentare cu privire la motivarea în fapt sau în drept a măsurii dispuse, explicațiile înlăturării susținerilor reclamantei sunt formale.
2. Întâmpinarea pârâților.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții P. orașului N., Orașul N. prin Primar și C. L. al orașului N. au invocat, pe cale de excepție, tardivitatea contestării Dispoziției nr.727/30.05.2012, inadmisibilitatea cererii de anulare a deciziei de impunere, inadmisibilitatea invocării excepției de nelegalitate parțială a HCL nr.75/28.05.2010 și a HCL nr.171/28.07.2011, primele două excepții fiind respinse pentru considerentele arătate în încheierea din data de 01.04.2013.
3. Excepția de nelegalitate.
Prin încheierea pronunțată la data de 27.05.2013, având în vedere dispozițiile art.4 alin.(1) din Legea nr.554/2004, în forma în vigoare la momentul declanșării procesului, Curtea de Apel a sesizat Tribunalul C. cu excepția de nelegalitate a art.2, poziția 6 din Hotărârea Consiliului L. N. nr.75/2010 și art.1, poziția 1 din Hotărârea Consiliului L. N. nr.171/2011 și a suspendata judecat până la soluționarea excepției.
Prin sentința civilă nr.722/28.03.2014, Tribunalul C. – Secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea in ceea ce privește excepția de nelegalitate parțială a HCL 75/28.05.2010, cu privire la art. 2 poz 6: 2 . de lucru judecat și a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate parțială a HCL 171/28.07.2011.
A admis excepția de nelegalitate a art. 1, poz. 1: „zona A: … . nr. 171/28.07.2011 și drept consecință a constatat nelegalitatea art. 1, poz. 1: „zona A: … . nr 171/28.07.2011.
Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâți, conform deciziei civile nr.502/CA/12.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel C..
4. Constatările instanței și dispozițiile legale aplicabile.
Prin Decizia de impunere nr.1132/23.01.2012, autoritatea fiscală a Orașului N. a stabilit în sarcina reclamantei S.C. C. de Îngrășăminte Chimice S.A., cu sediul în orașul N., ., zona C, următoarele obligații fiscale aferente anului 2012 și rolului fiscal_ – . nr.1, zona A:
- impozit teren în sumă totală 48.215,89 lei, din care suma de 27.265,72 lei impozit an 2012, suma de 18.462,05 lei rămășiță ( perioadă fiscală anterioară ) și suma de 2.488,12 lei dobânzi;
- impozit clădire în sumă de 692.081, 89 lei;
- taxă firmă – 396 lei;
- taxă vehicule lente – 440,02 lei;
- taxă auto – 16.004 lei;
- taxă auto cu masa > 12 T – 2.986 lei;
- amenzi contravenționale – 2.500 lei.
La data de 31.01.2012, autoritatea fiscală emite un nou înscris denumit decizie de impunere, pentru același contribuabil și același rol fiscal aferent adresei din N., . nr.1, zona A, cu următoarele obligații fiscale:
- impozit teren în sumă de 27.265,72 lei;
- impozit clădire în sumă de 127.480,77 lei;
- taxă firmă – 396 lei;
- taxă auto – 15.942,65 lei;
- taxă auto cu masa > 12 T – 2.986 lei.
Împotriva Deciziei de impunere nr.1132/23.01.2012, contribuabilul S.C. C. de Îngrășăminte Chimice S.A. a formulat contestație, soluționată prin Dispoziția nr.727/30.05.2012 a Primarului Orașului N., care a respins contestația și a arătat că actul administrativ fiscal îndeplinește toate condițiile de fond și de formă impuse de lege.
Potrivit precizărilor scrise cuprinse în adresa nr.6085 D/14.03.2013 ( fila 20, dosar nr._, Curte ), pentru anul fiscal 2012, sarcinile fiscale calculate au avut în vedere suprafața de teren de_,86 mp, din care suprafață ocupată de construcție_,38 mp și suprafață liberă impozabilă de_,48 mp, bunurile deținute fiind situate în . HCL nr.76/28.05.2010 este încadrată în zona A a orașului.
Impozitul pe terenul liber a fost calculat astfel: suprafața de_,48 mp × 0,5640 lei/mp, iar impozitul pe clădiri calculat în data de 23.01.2012:_ lei × 1,5%.
Reclamanta contestă actele administrativ fiscale atât din punct de vedere al cerințelor de conținut, cât și din punct de vedere al fondului raportului de drept fiscal.
Conform prevederilor art. 43 alin.(2) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală ( în forma în vigoare la momentul emiterii actului ), „Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: ( … )
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului”.
Potrivit art. 46 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu”.
Se constată că din punct de vedere al conținutului actului administrativ fiscal, astfel cum acesta este reglementat de textul art.43 din OG nr.92/2003, decizia de impunere îndeplinește cerințele de legalitate, având în vedere că obiectul actului este menționat – impozite și taxe aferente anului 2012, datorate bugetului local, motivele de fapt și temeiurile de drept, chiar neindicate în mod expres, rezultă din modalitatea de expunere a sarcinilor fiscale datorate, fiind evident că este vorba despre taxe și impozite aferente anului fiscal 2012 și care sunt prevăzute de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, numele și semnătura persoanei împuternicite apar menționate, ștampila este aplicată.
Lipsesc, din conținutul actului contestat, mențiunile privitoare la posibilitatea contestării, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația, precum și cele referitoare la audierea contribuabilului, acestea fiind însă elemente de formă care atrag nulitatea actului numai în condițiile stabilite de art.105 alin.(2) C.pr.civilă din 1865, respectiv în condițiile dovedirii vătămării, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art.46 C.pr.fiscală.
Or, în cauza de față vătămarea nu a fost probată, contribuabilul exercitându-și dreptul de a formula contestație fiscală, soluționată prin Dispoziția nr.727/30.05.2012 emisă de P. Orașului N., act fiscal care, la rândul său, respectă cerințele de conținut menționate anterior.
Din punct de vedere al fondului raportului de drept material fiscal, se constată că impozitele datorate de contribuabilul S.C. C. de Îngrășăminte Chimice S.A. pentru teren și pentru clădiri au fost calculate în baza prevederilor art.258 alin.(1), art.249 alin.(1) și (2) și art.253 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Conform art.258 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, „(1) Impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona și/sau categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local”.
Art.247 definește acele elemente ce constituie criterii care sunt avute în vedere în calculul impozitului, astfel: „b) zone din cadrul localității - zone stabilite de consiliul local, în funcție de poziția terenului față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului;
c) nomenclatură stradală - lista care conține denumirile tuturor străzilor dintr-o unitate administrativ-teritorială, numerele de identificare a imobilelor pe fiecare stradă în parte, precum și titularul dreptului de proprietate al fiecărui imobil; nomenclatura stradală se organizează pe fiecare localitate rurală și urbană și reprezintă evidența primară unitară care servește la atribuirea adresei domiciliului/reședinței persoanei fizice, a sediului persoanei juridice, precum și a fiecărui imobil, teren și/sau clădire”.
Potrivit art.253 din Legea nr.571/2003, „(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
(2) C. de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. ( … ).
(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare”.
Impozitul pe teren care a fost calculat pentru anul fiscal 2012 prin Decizia de impunere nr.1132/23.01.2012, a avut în vedere zonarea stabilită prin Hotărârea Consiliului L. N. nr.171/28.07.2011, intrată în vigoare începând cu data de 01.01.2012, conform art.2, și nu Hotărârea Consiliului L. N. nr.76/28.05.2010, invocată de autoritatea fiscală în adresa nr.6085D/14.03.2013.
HCL N. nr.171/28.07.2011 a stabilit încadrarea pe zone a teritoriului administrativ al localității N. în vederea impozitării, prin art.1 sunt reglementate patru zone: A, B, C și D, din prima făcând parte și .> Prin sentința civilă nr.722/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul C., irevocabilă prin decizia civilă nr. 502/CA/12.05.2014 a Curții de Apel C., a fost constatată nelegalitatea HCL N. nr.171/28.07.2011, respectiv a art.1 poziția 1 în ceea ce privește includerea străzii Uzinei în zona A de impozitare, excepția de nelegalitate fiind invocată de reclamanta S.C. C. de Îngrășăminte Chimice S.A.
Astfel, în considerarea prevederilor art.4 alin.(4) din Legea nr.554/2004 (în forma și numerotarea în vigoare la momentul invocării excepției de nelegalitate), conform cărora „în cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată”, instanța observă că temeiul legal al stabilirii zonei din care face parte terenul supus impozitării nu mai subzistă, astfel că zonarea rămâne cea inițială, astfel cum rezultă din Planul Urbanistic General în vigoare din anul 1994, respectiv zona C de impozitare.
În consecință, impozitul pentru teren aferent anului 2012, în cuantum de 27.265,72 lei este calculat nelegal, urmând ca actele administrativ fiscale contestate să fie anulate pentru această sumă.
Se vor păstra sumele reprezentând rămășița la impozitul pentru teren, fiind sumă aferentă unui act fiscal anterior, precum și dobânda calculată pentru această restanță, dat fiind faptul că suma a fost stabilită pentru anul fiscal 2011, prin actul administrativ considerat decizie de impunere și înregistrat sub nr._/13.07.2011, potrivit sentinței civile nr.368/02.02.2012 irevocabilă prin decizia civilă nr.2142/01.10.2012 a Curții de Apel C., pronunțate în dosarul nr._/118/2011, prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ îndreptată împotriva acestui act.
Referitor la impozitul pentru clădiri, în cuantum de 692.081,89 lei, rezultă faptul că acesta a fost calculat prin aplicarea procentului de 10% la valoarea contabilă, procent prevăzut pentru clădiri nereevaluate, conform art.253 alin.(6) lit.a Codul fiscal, deși contribuabilul își îndeplinise obligația reevaluării construcțiilor, în anul 2011, astfel cum rezultă din adresele nr.83/27.03.2015 și nr.4324D/16.02.2015.
În consecință și acesta este calculat nelegal, iar faptul că ulterior a fost emisă decizia din 31.01.2012, în care impozitul pentru clădiri este în sumă de 127.480,77 lei, nu lasă fără obiect contestația reclamantului sub acest aspect.
Astfel, actele administrativ fiscale contestate vor fi anulate și pentru impozitul pe clădire în cuantum de 692.081,89 lei.
Sumele stabilite prin Decizia de impunere nr.1132/23.01.2012 și care reprezintă taxă firmă, taxă vehicule lente, taxă auto vor fi menținute, având în vedere că toate susținerile reclamantului referitoare la nelegalitatea deciziilor vizează zonarea eronată și lipsa reținerii reevaluării construcțiilor, iar taxele menționate nu se stabilesc în funcție de aceste elemente contestate, ci în funcție de tipul mijlocului de transport ( art.263 Codul Fiscal ) sau de alte criterii stabilite clar în legislația fiscală.
Aceleași argumente se rețin și cu privire la suma reprezentând amenda contravențională, care, de asemenea, va fi menținută.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea de Apel va admite în parte acțiunea și va anula în parte Dispoziția de soluționare a contestației nr.727/30.05.2012 emisă de P. Orașului N. și Decizia de impunere nr.1132/23.01.2012 pentru suma de 692,081.89 lei – reprezentând impozit clădire și suma de 27,265.72 lei – reprezentând impozit teren.
Va menține celelalte dispoziții ale actelor administrativ fiscale contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . CHIMICE SA – cu sediul în N., ., jud.C., în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI N., ORAȘUL N. - PRIN PRIMAR și C. L. AL ORAȘULUI N. – toți cu sediul în N., ., jud.C..
Anulează în parte Dispoziția de soluționare a contestației nr. 727/30.05.2012 emisă de P. Orașului N. și Decizia de impunere nr. 1132/23.01.2012 pentru suma de 692,081.89 lei - reprezentând impozit clădire și suma de 27,265.72 lei - reprezentând impozit teren.
Menține celelalte dispoziții ale actelor administrativ fiscale contestate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
R. P. N. L.
Tehnored.hot.jud.R.P.
4 ex./25.05.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 646/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 66/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
