Obligaţia de a face. Decizia nr. 663/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 663/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 7823/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 663/CA
Ședința publică din 25 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. C.
Judecător A. G.
Grefier L. B.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanta . SRL, cu sediul în C., ., ., . procesual ales în C., Oficiul poștal 9, căsuța poștală 734, ghișeul 1, împotriva sentinței civile nr.22/13.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă M. - A. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județ C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art.153 și următoarele NCPC.
Recursul este motivat, timbrat 100 lei, conform chitanței . XWM_ PJ/03.02.2015 (fila 7 dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Intimata DGRFP G. - AJFP C. prin întâmpinare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu art.411 alin.1 pct. 2 NCPC.
Curtea, constată încheiate dezbaterile în conformitate cu dispozițiile art.394 NCPC și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ la data de 05.11.2014 sub nr._, reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta DGRFP G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească a se dispune:
- obligarea pârâtei la comunicarea documentelor solicitate prin adresa nr._/30.05.2014;
- obligarea pârâtei la plata unei penalități de 200 lei/zi de întârziere, până la executarea obligației de comunicare a documentelor solicitate.
Prin sentința civilă nr.22/13.01.2015 Tribunalul C. a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat recurs reclamanta . SRL criticând-o sub aspectele:
Prin adresa nr._/30.05.2014 reclamanta a solicitat M.F.P - A.-DGRFP G. AJFP C. a solicitat comunicarea documentelor care au stat la baza popririi contului societății deschis la Banca Transilvania.
În conformitate cuart.70 din O.G. 92/1003 cod procedură fiscală termenul de soluționare a cererilor contribuabililor este de 45 zile de la înregistrare.
Ca atare pârâta avea obligația legală de a răspunde cererii reclamantei până la 15.07.2014. Cu toate acestea nici până la data promovării acțiunii de fond, 05.11.2014 nu au fost comunicate.
Față de indiferența și pasivitatea pârâtei, reclamanta a considerat că sunt îndreptățiți la formularea acțiunii în temeiul Legii nr. 554/2004, instanța de fond apreciind în mod corect că au fost îndeplinite condițiile promovării acțiunii.
Documentele solicitate, prin adresa menționată, au fost comunicate parțial prin întâmpinare formulată de pârâtă în data de 10.12.2014, ocazie cu care pârâta a confirmat justețea solicitării, nefăcând în nici un fel dovada că a răspuns în vreun fel adresei nr._/30.05.2014.
Prin răspunsul la întâmpinare, fila 2, a arătat că aceste documente nu reprezintă documentele solicitate în întregimea lor, pârâta în continuare nu a înțeles să comunice și restul documentelor.
În situația dată, recurenta a solicitat comunicarea documentelor care au stat la baza popririi conturilor reclamantei la Banca Transilvaniei.
Documentele emise în această procedură, începând cu modul de stabilire a sumelor poprite (aviz inspecție fiscală, proces-verbal, raport inspecție fiscală, decizia de impunere, etc.) și alte înscrisuri care au stat la baza întocmirii dosarului de executare, în baza cărora s-a efectuat poprirea conturilor, trebuiau comunicate.
În mod eronat s-a apreciat că „însă prin intermediul instanței reclamantei i-au fost comunicate înscrisurile solicitate, această vătămare nu mai există la momentul analizării materialului probator administrat în cauză”.
Ca atare, deși se recunoaște că reclamanta a suferit o vătămare a drepturilor sale se apreciază că această vătămare nu mai exista la momentul analizării materialului probator administrat în cauză, acțiunea fiind respinsă ca nefondată.
Apreciază recurenta că se impunea admiterea acțiunii, deoarece a arătat instanței de fond la termenul din 13.01.2015, că deși aparent au fost comunicate documentele solicitate, în fapt mai sunt și alte documente care ar trebui comunicate raportat la solicitarea reclamantei.
Susține recurenta că de esența acestei acțiuni este faptul că pârâta nu a răspuns solicitărilor reclamantei sub nici o formă și nu ceea ce a menționat instanța de fond în sentința criticată, mențiuni pe care le consideră fără relevanță față de fondul cauzei.
Raportat la acțiunea formulată, instanța de fond a depășit obiectul acesteia, antepronunțându-se asupra unor aspecte pentru care nu a fost investită.
Pentru aceste considerente, solicită recurenta admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza pe fond a se admite acțiunea și a fi obligată pârâta la comunicare a documentelor solicitate prin adresa nr._/30.05.2014, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata unor penalități de 200 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate și până la executarea obligației de comunicare a documentelor solicitate.
Curtea, examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, pentru care au fost invocate ca și temeiuri de casare prevederile art.486, art.488 (2) NCPC, reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusa judecății reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea înscrisurilor care au sta la baza popririi contului societății, documente solicitate prin adresa_/30.05.2014.
În cursul judecății pârâta a depus întâmpinare și înscrisurile în baza cărora a fost luată măsura popririi conturilor societății respectiv:adresa de înființare a popririi emisă în dosarul de executare_; somația nr.13/_ /_; titlu executoriu; copii după confirmările de trimitere a înscrisurilor; procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate; anunț colectiv.
Instanța de fond a analizat că față de depunerea documentelor în cursul judecății reclamanta nu mai justifică o vătămare a dreptului său de a avea cunoștință de documentele fiscale în baza cărora s-a început executarea silită.
Din considerentele sentinței recurate Curtea reține că tribunalul a expus motivele pentru care a respins cererea raportat la obiectul acesteia și la probatoriul administrat fără să se pronunțe pe alte aspecte ce nu au făcut obiectul judecății. Împrejurarea că s-au făcut aprecieri asupra faptului că reclamanta avea deschisă calea contestației nu echivalează cu pronunțarea asupra unor alte cerere care nu au făcut obiectul acțiunii, instanța de fond arătând că în prezenta cauză s-au depus, în mod corect, copiile actelor de executare și nu originalele, acestea fiind depuse în dosarul execuțional.
Prin urmare, motivul de casare prevăzut de art.488 pct.6 din codul de procedură civilă nu este incident în cauză, critica urmând să fie înlăturată.
Nici dispozițiile art.488 pct.8 nu pot fi reținute, instanța de fond apreciind corect faptul că intimata pârâtă și-a îndeplinit în cursul procesului obligația de a comunica înscrisurile ce au stat la baza popririi contului.
Recurenta reclamantă susține că mai sunt și alte înscrisuri însă, nu probează acest fapt iar, pe de altă parte, intimata a arătat că nu mai are alte documente pe care să le depună. Chiar dacă ar mai exista și alte documente nedepunerea acestora este responsabilitatea instituției pârâte reclamanta având posibilitatea de a lua la cunoștință din dosarul execuțional și de a promova căile procedurale împotriva măsurii popririi.
În condițiile în care s-a arătat de către DGRFP G. –AJFP C. că înscrisurile depuse constituie documentația care a stat la baza popririi instanța de fond a respins în mod corect cererea reținând că solicitarea de comunicare a fost realizată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciind că nu sunt critici temeinice care să atragă casarea sentinței recurate, în temeiul art.496 alin.1 Cod proc.civilă,va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta . SRL, cu sediul în C., ., ., ., cu domiciliul procesual ales în C., Oficiul poștal 9, căsuța poștală 734, ghișeul 1, împotriva sentinței civile nr.22/13.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă M. - A. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județ C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 mai 2015.
Președinte, G. P. | Judecător, M. C. | Pentru Judecător, A. G., semnează potrivit disp. art. 426 alin.4 cod pr.civilă, Președinte complet, G. P. |
Grefier, L. B. |
L.B. 05 iunie 2015
jud.fond.D.R.C.
red.dec.jud.M.C.
4ex/08.09.2015
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 662/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 124/2015. Curtea de... → |
|---|
