Pretentii. Decizia nr. 1897/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1897/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 2227/40/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 1897
Ședința publică din 20 aprilie 2015
Președinte M. L.
Judecător M. M. D.
Judecător G. D.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul H. D. cu domiciliul în com. Suharău, . împotriva sentinței nr. 1741 din 12 noiembrie 2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, - dosar nr._ , pârâți intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și S. F. Orășenesc D..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct. 3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, la data de 26.05.2014 reclamantul H. D. în contradictoriu cu Statul român prin D.R.G.F.P. Iași și A.F.J.P. B. - SFM D. a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se oblige pârâții la restituirea sumei de 5749,37 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, achitată pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E, actualizată cu dobânda fiscală și cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 1741 din 12 noiembrie 2014 Tribunalul B. a respins excepția lipsei calității procesual pasive a DRGFP Iași - AJFP B. (SFM D.).
A respins cererea formulată de reclamantul H. D. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin D.R.G.F.P. Iași și A.F.J.P. B. - SFM D., ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Hodihnă D..
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat în primul rând că prin cererea introductivă a solicitat obligarea intimatei la plata dobânzilor legale, conform art. 124 Cod procedură civilă fiscal, cerere față de care instanța nu s-a pronunțat. Și, în mod cert nu se poate reține că și acestea s-au prescris în totalitate, având în vedere că art. 12 din Decretul Lege nr. 167/1958 prevede că „În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”.
În al doilea rând consideră că soluția pronunțată de către instanța de fond este una părtinitoare, judecătorul fondului trebuind să se abțină de la judecarea cauzei pentru că s-a pronunțat și în dosarul nr._ .
Recurentul mai arată că în privința taxei de poluare există un element nou care afectează termenul de prescripție și anume hotărârile pronunțate de C.J.U.E. în cauzele T. și N., deoarece după pronunțarea hotărârilor respective, prin art. 12 din legea nr. 9/2012, Statul Român, prin autoritate legiuitoare, a recunoscut incompatibilitatea OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare, în toate formele sale, cu dreptul UE, recunoaștere care este de natură a întrerupe termenul de prescripție inițial și astfel să dea naștere unui nou termen de prescripție, cu începere de la 1 ianuarie 2013.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, în cază fiind aplicabile disp. art. 16 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Din examinarea actelor dosarului rezultă că reclamantul a înregistrat cererea de chemare în judecată, pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 26.05.2014.
Este de necontestat că reclamantul a achitat taxa de poluare în sumă de 5749 lei cu chitanța . nr._ la data de 23.01.2008.
Potrivit art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, se restituie, la cererea debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Reglementată prin norme de drept public, este indiscutabil că excepția prescripției dreptului material în acțiune este de ordine publică, ea vizând încălcarea unor norme cu caracter imperativ.
Prescripția dreptului contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale este de 5 ani și începe de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire (art. 135 Cod procedură fiscală).
Deci, cererea de restituire trebuie sa fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. În cauză, termenul de prescripție a început să curgă la data de 1.01.2009 și s-a împlinit la data de 01.01.2014.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului – recurent potrivit căreia, hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N. au întrerupt cursul prescripției, întrucât potrivit disp. art. 16 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 „prescripția se întrerupe … prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare …” fiind astfel evident că în speță nu s-a produs efectul întreruptiv.
În speță s-a reținut incidența prevederilor speciale înserate în Decretul 167/1958 în considerarea deciziei nr. 1/17.02.2014 a Î.C.C.J. în interpretarea și aplicarea disp. art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. 4, art. 2512 și art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prin care s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1.10.2011 împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât, atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1.10.2011.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H. D. cu domiciliul în com. Suharău, . împotriva sentinței nr. 1741 din 12 noiembrie 2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, - dosar nr._ , pârâți intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și S. F. Orășenesc D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M.L.
Jud. H. G.
Tehnored.E.B.
Ex. 5/30.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2578/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1977/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
