Pretentii. Decizia nr. 2416/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2416/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 3296/40/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 2416
Ședința publică din 15 mai 2015
Președinte G. R.
Judecător D. N.
Judecător C. T.
Grefier R. M.-G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 5, jud. B., împotriva sentinței nr. 170 din 3 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul P. A. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat S. I., cu sediul în B., ., .. A, . și pârâtul S. F. Orășenesc Săveni, cu sediul în Săveni, .. 398, județul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța procedând în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată că, potrivit art. 96 pct. 3 din noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se faptul că intimatul – reclamant a depus întâmpinare, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 11.08.2014, reclamantul P. A., a solicitat obligarea pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și S. F. Orășenesc Săveni, la restituirea taxei de poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E. Totodată reclamantul a solicita obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 170 din 3 februarie 2015, Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamant și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 4280 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare achitată cu chitanța . 4 A nr._/22.06.2010, precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, începând cu data achitării și până la data restituirii efective.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 300 lei, reprezentă taxă judiciară de timbru, iar suma de 300 lei, reprezintă onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a menționat că, deși sumele sunt încasate la nivelul unităților Trezoreriei Statului, calitatea procesuală pasivă revine doar Administrației Fondului pentru Mediu, având în vedere că taxa de poluare nu face venit la bugetul de stat, ea constituind venit la bugetul Fondului pentru Mediu potrivit O.U.G. nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicul, conform art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
A învederat că, taxa de poluare a fost introdusă de Guvern pentru a proteja mediul conform reglementărilor UE de limitare a emisiilor de noxe și nu pentru a restricționa cantitativ importul de mașini second – hand.
Ca urmare, libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar este dovedită atât timp cât reclamantul beneficiază de proprietatea unui autoturism din UE, scopul general al art. 90 din TCE, fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, nefiind încălcat de autoritățile române.
Recurenta a mai arătat că reclamantul putea uza de prevederile Legii 9/2012, art. 12 alin. (1) „În cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.”
„(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”
Astfel, potrivit reglementărilor menționate mai sus, taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termenul de prescripție prevăzut de legea fiscală, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012.
În fine, a solicitat să se constate că Direcția G. a Finanțelor Publice Județene B. nu poate fi obligată la restituirea sumei solicitate cu titlu de taxă de poluare, aceasta fiind în mod legal achitată la bugetul de stat în vederea înmatriculării autoturismului în speță și încasată de organul fiscal teritorial.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, în conformitate cu art. 124 din Codul de procedură fiscală, consideră că aceste prevederi nu sunt aplicabile în prezenta speță, motivate de următoarele:
De asemenea, consideră că în mod greșit a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, reclamantul – intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanța de fond, reținând în mod corect că taxa de poluare diminuează introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind practic orientați din punct de vedere fiscal spre achiziționarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 T.F.U.E.: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că, odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din O.U.G. nr. 50/2008, în raport de dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 C.E., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., C.J.U.E. a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al O.U.G. nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă, fără echivoc, că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar, art. 110 T.F.U.E. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât, acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către C.J.U.E., ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011), s-a reținut că o reglementare precum O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt, în niciun fel, grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Este nefondată și critica recurentei cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pornind de la faptul că recurenta a pierdut procesul, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 453 Cod pr. civilă, care prevede „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 5, jud. B., împotriva sentinței nr. 170 din 3 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul P. A. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat S. I., cu sediul în B., ., .. A, . și pârâtul S. F. Orășenesc Săveni, cu sediul în Săveni, .. 398, județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. R. G.
Jud.fond: B. L.
Tehnoredact.R.M.G.
5 ex./27.05.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1862/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1207/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
