Pretentii. Decizia nr. 1977/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1977/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 4100/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1977
Ședința publică din 21 aprilie 2015
Președinte N. M.
Judecător Vințilă N.
Judecător G. C.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr.6193 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscalîn dosarul nr._, intimat-reclamant fiind H. M. S., Suceava, cu sediul procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat I. F., ..5, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat I. F., pentru reclamant, lipsă fiind acesta și reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, verificându-și competența în baza art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.96 pct.3 din Noul Cod de Procedură Civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată terminată cercetarea judecătorească și în temeiul art. 392 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 494, acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului recursului.
Reclamantul-intimat, prin avocat, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 23.05.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul H. M. S. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a solicitat restituirea sumei de 3.819 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării autoturismului marca AUDI A4, precum și dobânda legală acordată în materie fiscală de la data plății, 17.09.2012 și până la data restituirii efective, conform hotărârii CJUE din 18.04.2013 pronunțată în cauza C-565/11-I. contra României, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr.6193 din 23 octombrie 2014, a admis cererea reclamantului H. M. S. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava. A obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3.819 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante. A obligat pârâta să achite reclamantului dobânda fiscală aferentă acestei sume, calculată de la data plății taxei, respectiv de la data de 17.09.2012 și până la data restituirii efective.
Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași-AJFP Suceava.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași-AJFP Suceava, a arătat că pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile CJUE, a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
A mai precizat faptul că, acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniență autovehiculului.
Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
De asemenea a susținut că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Recurenta a mai arătat că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art.120 alin.7 din O.G. nr.92/2003 rep.
A mai arătat că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
A conchis prin aceea că taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat ci la bugetul Fondului pentru Mediu, nefiind în speță incidente prevederile art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003 rep.
Intimatul, deși legal încunoștințată în faza procedurii de regularizare a cererii, nu a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art.90 alin.1 TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE, un autoturism second – hand, marca AUDI A4, cu număr de identificare WAUZZZ8DZYA149498, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să achite suma de 3.819 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, plata fiind făcută cu chitanța . nr._ din 17.09.2012, conform Legii nr. 9/2012.
La data formulării cererii de către reclamant era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin OUG 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25 % comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prev. de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național(cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 120 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr.6193 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscalîn dosarul nr._, intimat-reclamant fiind H. M. S., Suceava, cu sediul procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat I. F., ..5, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat N. M.
Jud. fond. D. C.
Tehnoredactat B.E.
5 ex/4.05.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1897/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1862/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
