Pretentii. Decizia nr. 2274/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2274/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 7945/86/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR .2274
Ședința publică din 24 aprilie 2015
Președinte D. N.
Judecător C. T.
Judecător D. M. M.
Grefier Silvea D.
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în Suceava, ..7, Jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 339 din 29.01.2015 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimați fiind reclamantul C. N., cu domiciliul în ., nr. 709, jud. Suceava și pârâtul S. F. municipal Rădăuți.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat V. Casoinic pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta și celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct.3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat V. Casoinic pentru reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20.11.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. Iași – A.J.F.P. Suceava și S. F. Municipal Rădăuți, a solicitat obligarea acestora la restituirea taxei de poluare în cuantum de 4.210 lei, actualizat cu dobânda aferentă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
Prin sentința nr. 339 din 29 ianuarie 2015, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea precizată având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Iași – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE Suceava și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Iași - S. F. MUNICIPAL Rădăuți, și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 4.210 lei reprezentând taxă de poluare, să achite reclamantului dobânda fiscală aferentă, calculată de la data de 29 aprilie 2010 și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că potrivit OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și, la stabilirea ei, se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO.2, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g CO.2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei, ce are în vedere vechimea autoturismului.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător), cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de A.F.M.
Recurenta a mai arătat că, hotărârea este nelegală și netemeinică și din prisma acordării dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
În speță, taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, astfel nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
A mai criticat sentința și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu avocat, solicitând diminuarea acestora.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Cu privire la critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu avocat, Curtea constată că onorariul de avocat solicitat este justificat față de efortul depus de apărător prin promovarea și susținerea cererii.
Conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă, motivat, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.”
Reducerea onorariului de 400 lei nu ar respecta testul de proporționalitate stabilit de dispozițiile Codului de procedură civilă.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 453 Cod pr. civilă, pârâtele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei către reclamant.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în Suceava, ..7, Jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 339 din 29.01.2015 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimați fiind reclamantul C. N., cu domiciliul în ., nr. 709, jud. Suceava și pârâtul S. F. municipal Rădăuți.
Obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată de 300 lei către reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. MMD
Jud. fond. Huițuleac L.
Tehnored.DS
Ex. 5/11.05.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1592/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2752/2015.... → |
|---|
