IMPOZIT PE PROFIT. CHELTUIELILE DEDUCTIBILE. DOBÂNDA PLĂTITĂ PENTRU UN CREDIT PRIMIT DE LA O PERSOANĂ FIZICĂ
| Comentarii |
|
Instanţa a reţinut că dobânda de 19.166.672 lei plătită de societate pentru împrumutul contractat de la o persoană fizică a fost corect dedusă din veniturile realizate, deoarece astfel de plăţi nu figurează printre cheltuielile nedeductibile prevăzute de art. 6 din Ordonanţa nr. 70/1994 a Guvernului iar, pe de altă parte, Legea nr. 33/1991 care reglementează regimul juridic al împrumuturilor bancare, nu instituie, în activitatea de creditare, un monopol exclusiv al societăţilor bancare.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 3217 din 9 noiembrie 2000)
- Extras -
Reclamanta s-a plâns că impunerea făcută de organele de control fiscal este nelegală, deoarece dobânzile la impozitul contractat de la o persoană fizică sunt nedeductibile fiscal.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 61/CA din 21 februarie 2000 a admis acţiunea, în sensul anulării actelor administrative atacate cu privire la impozitul pe profit.
Instanţa a reţinut că dobânda de 19.166.672 lei plătită de societate pentru împrumutul contractat de la C.P. a fost corect dedusă din veniturile realizate, deoarece astfel de plăţi nu figurează printre cheltuielile nedeductibile prevăzute de art. 6 din Ordonanţa nr. 70/1994 a Guvernului; pe de altă parte, Legea nr. 33/1991, care reglementează regimul juridic al împrumuturilor bancare, nu instituie, în activitatea de creditare, un monopol exclusiv al societăţilor bancare.
Recursul intimatei este nefondat.
într-adevăr, în mod corect prima instanţă a reţinut că împrumutul de 30.000.000 de lei, pe care reclamanta l-a primit de la administratorul C.P. este legal, fiind supus dispoziţiilor art. 1576 şi 1578 din Codul civil şi, pe de altă parte, că legea nu interzice agentului economic să folosească forme de creditare pe care le consideră mai avantajoase.
Justificată este şi constatarea că Legea nr. 33/ 1991, invocată de recurentă, nu instituie un monopol exclusiv al societăţilor bancare asupra activităţii de creditare.
Prin urmare, nu există nici o interdicţie pentru o societate comercială de a contracta împrumuturi de la persoane fizice cărora să le plătească dobânzi sub plafonul celor practicate de bănci şi cu evidenţierea lor în contabilitate.
Or, în cauză, expertiza contabilă a stabilit, pe de o parte, că dobânda de 50% pe an plătită împrumutătorului nu depăşeşte pe cea practicată în 1996 de băncile comerciale şi, pe de altă parte, că societatea comercială a respectat prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi Normele de aplicare a acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993, înregistrând în contabilitate atât împrumutul contractat cât şi dobânda plătită.
Că această dobândă este deductibilă fiscal rezultă din Legea nr. 12/1991 şi Ordonanţa nr. 70/ 1994, acte normative în vigoare la data efectuării controlului.
Astfel, prin art. 2 alin. 3 din Legea nr. 12/1991 şi prin art. 6 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 s-a stabilit regula potrivit căreia orice cheltuială este deductibilă dacă este „aferentă” veniturilor realizate.
în anexa nr. 2 a legii, după ce la pct. 1 se repetă această regulă, se instituie principiul că „orice fel de cheltuială aferentă activităţii este deductibilă” (necesitând, deci, a fi scăzută din venituri), apoi se enumeră câteva dintre cheltuielile mai semnificative ce au acest caracter, după care, la pct. 12, din nou se face referire la principiu, precizându-se că se deduc orice alte cheltuieli prevăzute de normele legale în vigoare.
Excepţiile de la principiul deductibilităţii cheltuielilor sunt arătate în art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 şi printre acestea nu figurează şi dobânzile achitate de societatea
comercială pentru sume împrumutate de la persoane fizice.
întrucât cheltuielile nedeductibile fiscal (depăşirea cheltuielilor de protocol, reclamă şi publicitate; depăşirea cheltuielilor de deplasare, detaşare sau transfer; amenzi şi penalizări neimputabile trecute pe costuri; alte cheltuieli ca urmare a depăşirii plafoanelor admisibile; T.V.A. calculată pentru bunurile şi serviciile folosite în interes personal sau predare cu titlu gratuit; dobânzi aferente creditelor pentru investiţii, în cazul în care au fost contabilizate pe cheltuieli; diferenţa de curs valutar pentru credite pentru investiţii) au fost nominalizate prin lege, extinderea lor şi asupra altor categorii de cheltuieli nu poate fi admisă, fiindcă, acolo unde legea nu distinge, această operaţiune nu poate fi făcută fără riscul de a adăuga la lege.
Mai este de precizat şi faptul că în art. 17 din regulamentul pentru aplicarea legii contabilităţii s-a prevăzut că dobânzile aferente împrumuturilor bancare sunt deductibile fiscal, iar în art. 96 pct. 6 s-a dispus ca în categoriile cheltuielilor financiare să fie cuprinse şi „dobânzile cuvenite aferente împrumuturilor primite şi altor datorii privind exerciţiul în curs”.
De vreme ce legiuitorul nu a menţionat natura acestor împrumuturi, nu se poate trage concluzia că textul se referă exclusiv la împrumuturile bancare.
Când a dorit acest lucru, legiuitorul a spus-o expres, ca în art. 17, astfel că interpretarea corectă este că în aceste cheltuieli vor fi cuprinse orice fel de dobânzi, indiferent de natura împrumuturilor.
Pe de altă parte, nu există nici un argument în temeiul căruia, din punct de vedere fiscal, să se procedeze discriminatoriu cu dobânzile aferente împrumuturilor luate de un agent economic de la o persoană fizică pentru buna desfăşurare a activităţii sale aducătoare de profit, în raport cu dobânzile aferente creditelor bancare.
A considera dobânzile în discuţie ca fiind nedeductibile, cum propune recurenta, ar însemna ca profitul societăţii să fie diminuat de două ori: mai întâi, prin neînregistrarea dobânzilor calculate şi apoi, cu impozitul pe profit asupra acestor sume.
Prin urmare, în raport cu cele anterior prezentate, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut caracterul deductibil al dobânzilor plătite de reclamantă în anul 1996 pentru împrumutul primit de la C.P.
| ← IMPOZIT PE PROFIT. CUMPĂRAREA DE CHERESTEA DE LA PERSOANE FIZICE | IMPOZIT PE PROFIT. ASOCIAŢIE DE PROPRIETARI. SCUTIRE → |
|---|
