IMPOZIT PE PROFIT. CUMPĂRAREA DE CHERESTEA DE LA PERSOANE FIZICE
| Comentarii |
|
Intre recurentă şi persoanele fizice au intervenit contracte de vânzare-cumpărare, în sensul că persoanele respective au vândut cherestea recurentei, iar aceasta le-a achitat preţul stabilit prin înţelegerea părţilor.
Ca atare, temeiul juridic invocat de organele fiscale în susţinerea punctului de vedere că recurenta avea obligaţia să calculeze, să reţină şi să verse impozit pentru sumele plătite persoanelor fizice care au vândut cheresteaua, şi anume art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/1997, nu este aplicabil în cauza de faţă.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 3604 din 6 decembrie 2000)
- Extras -
Reclamanta a cerut exonerarea de plata sumei de 12.345.000 de lei reprezentând impozit pe profit şi a sumei de 14.403.615 lei reprezentând majorări de întârziere.
Curtea de Apel Cluj - secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 94 din 7 aprilie 2000, a respins acţiunea cu motivarea că, potrivit art. 26 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/1997, reclamanta avea obligaţia să calculeze, să reţină şi să verse impozit pe venit
în cotă de 15%, pentru sumele brute datorate persoanelor fizice.
Recursul reclamantei este fondat.
Din procesul-verbal de control încheiat la 2 septembrie 1999 de Garda Financiară - secţia Maramureş, rezultă că recurenta a achiziţionat, în cursul anilor 1998 şi 1999, cherestea de la diverse persoane fizice, fără să reţină şi să verse impozitul pe venit aferent, aşa cum prevede Ordonanţa Guvernului nr. 85/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 246/1998.
Mai rezultă că societatea a achitat unor persoane fizice suma de 129.222.320 de lei, pentru care nu a calculat impozit pe venit în sumă de
12.345.000 de lei, la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 14.403.615 lei.
în susţinerea obligării reclamantei la plata sumei de 12.345.000 de lei, se invocă prevederile art. 26 şi art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/1997, aprobată prin Legea nr. 246/1998. De asemenea, se menţionează că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/ 1997, s-au stabilit şi majorări de întârziere în sarcina petentei, în sumă de 14.403.615 de lei.
Principala problemă este dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/1997, ori acestea sunt inaplicabile.
Aşa cum rezultă din cele menţionate anterior, recurenta a achiziţionat de la persoane fizice cherestea de diferite specii, pentru care a achitat acestora diverse sume de bani, ce reprezintă contravaloarea produselor vândute, convenită de părţi.
între recurentă şi persoanele fizice au intervenit contracte de vânzare-cumpărare, în sensul că persoanele respective au vândut cherestea
recurentei, iar aceasta le-a achitat preţul stabilit prin înţelegerea părţilor.
Art. 26 face referire la obligaţia pentru agenţii economici şi alte persoane de a calcula, reţine şi vărsa impozit pe sumele brute datorate de persoanele fizice pentru altfel de activităţi decât vânzarea de mărfuri, iar în ce priveşte vânzarea, obligaţia este numai pentru bunuri în regim de consignaţie, şi aici cu excepţia bunurilor din inventarul propriu.
Ca atare, temeiul juridic invocat de organele financiare în susţinerea punctului de vedere că recurenta avea obligaţia să calculeze, să reţină şi să verse impozit pentru sumele plătite persoanelor fizice care i-au vândut cheresteaua, şi anume art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/ 1997, nu este aplicabil în cauza de faţă.
De aceea, nu recurenta avea o astfel de obligaţie, ci organele fiscale locale trebuia să creeze debit firmei pentru persoanele fizice care au primit bani de la recurentă şi să le urmărească în vederea recuperării impozitului legal datorat.
Recurenta a întocmit borderouri cu datele de identificare a persoanelor fizice cărora le-a vândut cherestea şi cu sumele primite de acestea ca preţ al vânzării, organele financiare având astfel toate elementele necesare pentru a proceda la calcularea şi încasarea impozitului.
Cum recurenta nu avea obligaţia de a reţine şi vira impozitul pentru sumele achitate persoanelor fizice care i-au vândut cherestea, se constată că obligaţia stabilită în sarcina sa, de a plăti suma de
12.345.000 de lei cu titlu de impozit pe venit, este nelegală.
Deoarece nu datorează impozitul pe venit menţionat, nu are nici obligaţia de a plăti majorări de întârziere aferente acestuia, stabilite de organele financiare în sumă de 14.403.615 lei.
| ← IMPOZIT PE PROFIT. DECIZIE A MINISTERULUI FINANŢELOR PRIVIND... | IMPOZIT PE PROFIT. CHELTUIELILE DEDUCTIBILE. DOBÂNDA PLĂTITĂ... → |
|---|
