Decizie a Consiliului de Administraţie a B.N.R. şi ordin de sancţionare a administratorilor unei bănci. Recurs nefondat
| Comentarii |
|
în cazul nerespectării dispoziţiilor legale cu privire la atragerea unor depozite noi de către bancă, este irelevant faptul că aceste depozite noi provin din prelungirea unora mai vechi ori că depozitarii sunt rude sau cunoştinţe ale personalului băncii. Prin urmare este justificată sancţionarea administratorilor băncii cu amendă, iar recursul lor împotriva actelor de sancţionare este ne fondat.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 705 din 20 februarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.E.B., A.D.B., O.P., G.R., M.V., C.P. şi N.O.P., toţi în calitate de administratori ai B.C. “U.” S.A. au contestat legalitatea deciziei nr. XI/G/778 din 12 aprilie 2000 prin care Consiliul de administraţie al
B.N.R., le-a respins contestaţia formulată împotriva Ordinului Guvernatorului B.N.R. nr. 99 din 2 martie 2000, menţinând amenzile aplicate, echivalente a trei salarii medii, în sumă de câte 12.742.386 lei fiecăruia.
în motivarea recursului, administratorii au susţinut că atât sancţiunile aplicate, cât şi soluţia adoptată de Consiliul de administraţie al B.N.R. sunt nelegale deoarece:
- 93,96% din depozitele “noi” au fost de fapt contracte de depozite reînnoite la cererea clienţilor, în ciuda politicii de descreştere semnificativă a dobânzilor bonificate acestora (contracte care, pe de altă parte, nu puteau fi revocate intempestiv doar ca urmare a Ordonanţei Guvernului nr. 99/1999, fără a genera efecte negative grave asupra băncii comerciale şi pe cale de consecinţă, asupra sistemului bancar românesc;
- 5,78% din depozitele noi au fost atrase de la persoane aflate în relaţii speciale cu banca-salariaţi, rude ale acestora, depozite ale administratorilor reprezentând persoane juridice cu cont deschis şi/ sau credite la B.C. “U.”;
- 1,01% reprezintă depozite cu caracter accidental, impuse de necesitatea limitării impactului negativ asupra populaţiei ca rezultat al interdicţiei de acceptare a depozitelor de la persoane fizice;
- sintagma “atragerea de noi depozite şi disponibilităţi de la persoane fizice” ar fi trebuit înţeleasă şi aplicată nuanţat, în sensul de a viza numai situaţia menţionată mai sus, nu şi celelalte situaţii ce formează obiectul primelor două motive ale contestaţiei;
- evoluţia depozitelor a cunoscut un curs descrescător constant şi semnificativ în perioada supusă controlului;
- este inechitabil ca actualii administratori să fie sancţionaţi, deşi situaţia care a determinat emiterea ordinului nr. 999 din 4 august 1999 se datorează “administrării necorespunzătoare”, atribuită exclusiv foştilor administratori.
Recursul este nefondat.
Ca urmare a unei acţiuni de control efectuat de organele B.N.R. în perioada 3 mai -18 iunie 1999, s-au constatat mai multe încălcări ale normelor de prudenţă bancară săvârşite de B.C. “U.” S.A.
Prin ordinul nr. 326 din 4 august 1999, Guvernatorul B.N.R. a dispus sancţionarea acestei bănci comerciale, stabilind între altele, măsura de interzicere a atragerii de noi depozite şi disponibilităţi de la persoane fizice.
Cu prilejul unui nou control efectuat în intervalul ianuarie-februarie 2000 la sucursalele aceleiaşi bănci privind modul de respectare a măsurilor luate anterior, a rezultat că banca verificată nu şi-a îndeplinit obligaţiile, îndeosebi, pe aceea referitoare la atragerea de noi depozite şi disponibilităţi de la persoane fizice.
în consecinţă, prin ordinul nr. 99 din 2 martie 2000, Guvernatorul B.N.R. a aplicat administratorilor băncii comerciale sancţiunea amenzii reprezentând 3 salarii medii/bancă din luna ianuarie 2000, conform art. 69 alin. 2 lit. c din Legea nr. 58/1998.
Contestaţia formulată de aceştia a fost respinsă de Consiliul de administraţie al B.N.R. prin decizia nr. XI/G/77 din 12 aprilie 2000.
S-a reţinut că “motivaţia contestaţiei nu este susţinută în baza unor temeiuri legale, în sensul că sancţiunea referitoare la interzicerea atragerii de noi depozite şi disponibilităţi de la persoane fizice nu prevede excepţia din punct de vedere al prelungirii depozitelor deja existente la data aplicării acesteia şi al raporturilorîn care se află persoanele fizice cu personalul băncii sau cu banca, în temeiul art. 83 alin. 1 din Legea nr. 58/1998”.
în sprijinul apărării invocate, recurenţii s-au folosit de un centralizator conţinând situaţia depozitelor persoanelor fizice din perioada august 1999 - ianuarie 2000, un tabel cu evoluţia depozitelor, un alt tabel cu evoluţia indicatorilor de lichiditate şi solvabilitate.
Ei au admis în motivarea recursului că în intervalul supus controlului, banca pe care o conduc a atras depozite noi de la populaţie, dar au pretins că numai o parte din acestea erau depozite noi, constituite pe baza contractelor încheiate cu persoane aflate în relaţii speciale cu banca, iar o altă parte, o reprezintă depozitele reînnoite la cererea clienţilor.
Susţinerile recurenţilor sunt neîntemeiate deoarece, constatările inspectorilor B.N.R., consemnate în procesele-verbale de control, se referă numai la noile sume depuse de persoanele fizice în conturi de depozit la termen, nu şi la reînnoirile depozitelor existente la data aplicării sancţiunilor.
Pe de altă parte, în aplicarea sancţiunii privind interzicerea atragerii de depozite noi şi disponibilităţi de la persoane fizice, sunt nerelevante raporturile care s-au stabilit între acestea şi personalul băncii ori banca însăşi (rude sau cunoştinţe apropiate ale personalului, clienţi semnificativi etc.).
Recurenţii au mai susţinut că nu s-a avut în vedere evoluţia indicatorilor de solvabilitate şi lichiditate înregistraţi după emiterea ordinului nr.
326/1999, care evidenţiază buna administrare a activităţii băncii în perioada controlată.
Creşterea nivelului fondurilor proprii s-a datorat însă, în primul rând, majorării capitalului social al băncii comerciale cu 50.004.200 mii lei, care a înfiinţat creşterea raportului de solvabilitate cu 33%.
în sfârşit, contrar afirmaţiilor din recurs, s-a dovedit cu procesele-verbale de control, faptul că atragerea de noi disponibilităţi şi depozite de la persoane fizice a avut loc pe durata mandatului exercitat de actualii administratori ai băncii, care deci, trebuie să fie ţinuţi răspunzători pentru neregulile constatate.
Faţă de considerentele expuse în cele ce preced, recursul urmează a fi respins.
| ← Primarul General. Dispoziţie de aprobare a unui schimb de... | Contencios administrativ. Acţiune in anularea deciziei... → |
|---|
