CSJ. Decizia nr. 1295/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1295
Dosar nr.2893/2002
Şedinţa publică din 28 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr.464/CA-P din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D. şi intimata-reclamanta B.M.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.D. a solicitat admiterea recursului conform motivelor depuse la dosarul cauzei.
B.M. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 iulie 2002 B.M. a solicitat anularea hotărârii nr.3023 din 15 aprilie 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că s-a născut la data de 31 martie 1942 în Simeria judeţul Hunedoara, unde erau refugiaţi părinţii ei şi consideră că are acelaşi statut ca şi ei.
Prin hotărârea nr.3023 din 15 aprilie 2002, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare a respins cererea reclamantei de stabilire a calităţii de beneficiară a OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu motivarea că s-a născut în localitatea unde erau părinţii refugiaţi.
Curtea de Apel Oradea prin sentinţa civilă nr.464/CA-P din 23 septembrie 2002 a admis acţiunea reclamantei, a anulat Hotărârea nr.3023 din 15 aprilie 2002 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea locuinţei sale şi a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu şi obligarea să accepte condiţiile ce i s-au putut oferi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, ea având acelaşi statut ca şi părinţii.
Considerând hotărârea nelegală şi netemeinică, pârâta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinţilor, situaţie în care nu avea domiciliu, de unde să fie strămutată.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit.c din Legea nr.189/2000 întrucât prin naştere, a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi.
Prin hotărârea nr.127 din 14 februarie 2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor OG nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la6 martie 1945 din motive etnice, în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii care au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui la data retrocedării pământului strămoşesc.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr.464 CA-P din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1319/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1296/2002. Contencios. Refuz raspuns adresa.... → |
|---|
