CSJ. Decizia nr. 1743/2003. Contencios. Anulare decizie DGV -taxe vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1743/2003
Dosar nr. 1747/2002
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
SC P.P. SA, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei nr. 529 din 28 martie 2000, emisă de aceasta.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei restituirea valorii reactualizate pentru taxele vamale, în sumă de 103.521.201 lei, iar aceasta în mod greşit i-a respins cererea, ca rămasă fără obiect.
Prin sentinţa nr. 56/CA din 12 iunie 2000, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea, a desfiinţat Decizia şi şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bihor.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3223 din 19 octombrie 2001, a admis recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Oradea, în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor şi a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare, Curţii de Apel Oradea, reţinând că obiectul acţiunii îl constituie taxe vamale reactualizate.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 236 din 29 aprilie 2002, a admis în parte acţiunea formulată şi precizată, însuşită de lichidator SC R. SRL Oradea şi în consecinţă, a anulat Decizia nr. 529 din 28 martie 2000 a Direcţiei Generale a Vămilor şi a obligat Direcţia Regională Vamală Oradea să-i restituie reclamantei suma de 1.087.528.829 lei, reprezentând reactualizarea sumei de 103.521.261 lei, cu dobânzi legale, de la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea sumei şi la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 303.000 lei.
Direcţia Regională Vamală Oradea, în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor, a declarat recurs, susţinând că se impune admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, întrucât legal, prin Decizia atacată, s-a contestat cererea rămasă fără obiect. Se mai arată că partea din sumă care constituie T.V.A. şi accize, a fost restituită în plus, astfel că reclamanta ar datora recurentei, dobânzi legale şi majorări de întârziere pentru suma încasată în plus.
Se mai susţine că suma de 103.521.261 lei a fost încasată în plus, fără a fi datorată.
Totodată, se arată că în speţă operează excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Recursul este nefondat.
Este real că împotriva societăţii reclamante a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, modificată, în cauză fiind introdus lichidatorul SC R. SRL.
Societăţii nu i s-a retras dreptul de reprezentare în procedura prevăzută de legea falimentului, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale active nu poate fi primită.
Lichidatorul judiciar numit în cauză, SC R. SRL, şi-a însuşit acţiunea debitoarei şi nici o dispoziţie din Legea nr. 64/1995, republicată, nu prevede obligativitatea autorizării de către judecătorul sindic, a continuării unei acţiuni începute de către debitoare, înainte de deschiderea procedurii.
Nici susţinerea din recurs, cum că suma încasată în plus de organele vamale se compune şi din accize şi T.V.A., care se încasează de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, nu poate fi primită.
Direcţia Regională Vamală Oradea are calitate procesuală pasivă, întrucât obiectul acţiunii îl constituie anularea deciziei nr. 529/2000, act emis de o autoritate administrativă supus controlului, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Obligaţia de reparare a prejudiciului revine autorităţii administrative care a emis actul nelegal, ca urmare a faptului că a produs un prejudiciu, o vătămare a drepturilor reclamantei-intimate SC P.P. SA, neavând relevanţă faptul că suma încasată în mod nelegal a fost vărsată în conturile Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor.
Soluţia pe fond a instanţei, de obligare la restituirea sumei de 1.087.528.829 lei, sumă ce reprezintă reactualizarea sumei încasate în mod nelegal de recurentă, conform indicilor de consum inflaţionist în perioada 1995 (data la care s-au încasat pe nedrept taxele vamele şi celelalte taxe aferente) – 1997 (data restituirii de către recurentă a acestor sume), sumă care a fost apoi reactualizată la data pronunţării sentinţei, este suma reală datorată, modul de calcul fiind explicit arătat în hotărârea atacată.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la 1.366.000 lei, cheltuieli de judecată către lichidatorul SC R. SRL Oradea, justificate cu actele de la dosar: contravaloare bilete de tren şi supliment pat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 236/CA/P din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă recurenta la 1.366.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către SC R. SRL Oradea, lichidator.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1742/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1744/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
