CSJ. Decizia nr. 1744/2003. Contencios. Anulare decizie M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1744/2003
Dosar nr. 1770/2002
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile înregistrate la data de 4 ianuarie 2002, reclamantele SC T.I. SRL, SC T. SRL şi SC S.S. SRL, prin lichidator SC L. SRL Constanţa, au solicitat anularea deciziilor nr. 1921, 1922 şi 1923 din 28 noiembrie 2001 emise de Ministerul Finanţelor Publice, prin care au fost respinse cererile de rambursare a sumelor de la bugetul de stat cu titlu de T.V.A,. întrucât nu sunt îndeplinite prevederile OUG nr. 17/2000.
În motivarea cererii, reclamantul-lichidator a arătat că judecătorul sindic, prin sentinţele civile nr. 3150 din 18 decembrie 2000, nr. 2566 din 19 octombrie 2000 şi nr. 2567 din 19 octombrie 2000, a dispus deschiderea procedurii falimentului societăţilor comerciale debitoare SC T. SRL, SC S.S. SRL şi SC T.I. SRL.
În exercitarea atribuţiilor conferite de lege, lichidatorul a depus la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, cerere pentru rambursarea T.V.A., astfel: pentru SC T.I. SRL, suma de 552.793.409 lei, pentru SC T. SRL, suma de 936.243.242 lei, iar pentru SC S.S. SRL, suma de 2.299.527 lei.
Organele de control financiar au constatat că societăţile reclamante nu pot beneficia de rambursarea efectivă a sumelor de la bugetul de stat, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile OUG nr. 17/2000, respectiv achitarea totală sau parţială a facturilor furnizorilor sau prestatorilor de servicii.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 61/CA din 15 mai 2002, a respins acţiunile civile formulate de cele trei reclamante, având ca obiect anularea deciziilor nr. 1921, 1922 şi 1923/2001 emise de Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a reţinut că atâta timp, cât societăţile comerciale se aflau în stare de faliment şi au datorii la furnizorii interni, era firesc ca organul financiar să nu primească cererile lichidatorului privind rambursarea T.V.A.
Considerând hotărârea nelegală şi netemeinică, a declarat recurs SC L. SRL Constanţa, în calitate de lichidator al SC T. SRL şi SC T. SRL.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 din OUG nr. 17/2000.
Recurenta a susţinut că în situaţia în care refuzul de rambursare T.V.A. poate fi întemeiat pe dispoziţiile art. 23 din OUG nr. 17/2002, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa avea obligaţia ca prin actul de control să stabilească modul de evidenţiere pe cheltuieli sau decontul lunii următoare, a sumei neadmise la rambursare, în funcţie de cauză.
Prin al doilea motiv de recurs, s-a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrative hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi anume, că de la data încheierii procesului-verbal din 17–18 august 1999 şi până la deschiderea procedurii de faliment, T.V.A. - ul constatat, s-a modificat zilnic, în funcţie de activitatea economică a societăţilor respective.
Astfel, lichidatorul a depus la dosarul cauzei procesele-verbale de control, încheiate la data de 25 septembrie 2001 şi 1 octombrie 2001, după deschiderea procedurii de faliment, care pretinde că sunt relevante, privind calitatea de debitor al Ministerului Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul este nefondat.
Prin sentinţele civile nr. 2566, 1567 şi 3150/com/2000, pronunţate de judecătorul sindic, s-a deschis procedura falimentului faţă de SC T.I. SRL, SC S.S. SRL şi SC T. SRL şi pentru fiecare societate a fost numit lichidator SC L SRL Constanţa.
Lichidatorul a solicitat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, rambursarea sumelor reprezentând T.V.A, în cuantum de 552.793.409 lei pentru SC T.I. SRL, în sumă de 936.243.242 lei pentru SC T. SRL şi în sumă de 2.299.527 lei pentru S.C. S.S. SRL.
Organele de control fiscal au apreciat că societăţile comerciale aflate în faliment nu pot beneficia de rambursarea sumelor solicitate de lichidator, deoarece au furnizori neachitaţi.
Potrivit art. 23 din OUG nr. 17/2000 privind T.V.A. „nu beneficiată de rambursarea efectivă a sumelor de la bugetul de stat, contribuabilii care nu au achitat total sau parţial facturile furnizorilor sau prestatorilor din ţară, din care să rezulte T.V.A. deductibilă", iar potrivit pct. 10.21 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2001 „Contribuabilii înregistraţi ca plătitori T.V.A., beneficiază de rambursarea efectivă a T.V.A. numai pentru suma aferentă facturilor plătite total sau parţial, furnizorilor de bunuri sau prestaţiilor de servicii, din care rezultă taxa deductibilă".
Or, la data controlului, SC T.I. SRL avea facturi neachitate în valoare de 16.127.611.250 lei, SC T. SRL avea facturi neachitate, în valoare de 27.761.486.012 ei, iar SC S.S. SRL avea furnizori neachitaţi, în sumă de 478.077.016 lei.
Ministerul Finanţelor Publice, prin Ordinul nr. 565/2000, a instituit ca o condiţie de rambursare a T.V.A., achitarea furnizorilor şi prestatorilor de servicii, iar de la această condiţie nu fac excepţie societăţile aflate în procedura de faliment.
Astfel, organele de control, în mod legal nu au dispus rambursarea T.V.A., pretinsă de societăţile aflate în faliment.
Nici al doilea motiv de casare a sentinţei atacate nu este întemeiat şi urmează a fi respins.
Privitor la procesele-verbale prin care se recunoaşte T.V.A. - ul datorat, instanţa a apreciat că atât timp, cât societăţile comerciale nu şi-au achitat facturile furnizorilor interni înainte şi chiar în faza de faliment în care se afla, rambursarea T.V.A. nu este posibilă, aşa cum corect a stabilit pârâtul, prin deciziile a căror anulare se cere.
Aşa fiind, soluţia instanţei de fond, fiind legală şi temeinică, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L. SRL Constanţa, în calitate de lichidator desemnat de SC T.I. SRL, SC S.S. SRL, SC T. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 61/CA din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1743/2003. Contencios. Anulare decizie DGV... | CSJ. Decizia nr. 1745/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
