CSJ. Decizia nr. 1746/2003. Contencios. Anulare decizie A.D.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1746/2003
Dosar nr. 28/2003
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 decembrie 2002 la Curtea de Apel Bucureşti, Agenţia Domeniilor Statului a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1022 din 30 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea acesteia, întrucât instanţa de fond a reanalizat greşit probele cauzei.
Astfel, în urma rejudecării cauzei, aşa cum a dispus Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr. 96/2002, curtea de apel trebuia să reanalizeze probatoriul, dar acest lucru s-a realizat în mod greşit în opinia recurentei, ajungându-se la pronunţarea anulării în parte a deciziei nr. 286 din 15 iunie 2001 a recurentei, cu consecinţa reintegrării în muncă a reclamantei C.M., în funcţia avută anterior emiterii deciziei şi plata despăgubirilor salariale, de la data de 18 iunie 2001, până la data reintegrării efective.
Sub acest aspect, recurenta a precizat că din motivarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti, nu rezultă ce abatere disciplinară a comis reclamanta, dar subliniază că intimata se face culpabilă de nepăstrarea secretului de serviciu, în sensul că în cotidianul A., din data de 13 iunie 2001, au apărut decizii, cunoscute doar în cadrul Serviciului Resurse Umane şi care nu fuseseră încă comunicate persoanelor vizate. S-a mai arătat că pe condica de prezenţă a Serviciului Inspecţii Control, în dreptul numelui soţului intimatei, anume C.A., după data de 1 iunie 2001, când acestuia îi încetaseră raporturile de serviciu cu Agenţia Domeniilor Statului. apare numele acestuia semnat de reclamantă.
Ca atare, susţine recurenta, chiar dacă în art. 70 din Legea nr. 188/1999, sunt enumerate strict abaterile disciplinare, în temeiul cărora se pot lua măsuri sancţionatorii, semnarea soţului ei în condica de prezenţă este o încălcare a normelor de comportare în instituţie, de către intimată.
Cât priveşte condiţia abaterilor repetate prevăzută de lege, recurenta a invocat faptul că intimata a întocmit statul de plată pentru soţul ei, pentru perioada 22 mai – 31 mai 2001, când acesta era în concediu medical, deşi acest certificat de concediu medical n-a fost acceptate de conducerea instituţiei.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie constată că prin sentinţa nr. 1022 din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei C.M. şi a anulat Decizia nr. 286 din 15 iunie 2001, emisă de pârâta Agenţia Domeniilor Statului, ca nelegală, dispunând reintegrarea reclamantei C.M., în funcţia deţinută anterior emiterii acestei decizii, cu plata drepturilor salariale de la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv 18 iunie 2001, până la reintegrarea efectivă în serviciu a reclamantei.
S-a constatat că intimata-reclamantă nu este vinovată de săvârşirea abaterilor imputate, respectiv nu s-a stabilit în cauză că reclamanta l-ar fi semnat pe soţul ei în condica de prezenţă, s-a reţinut că încetarea raporturilor de serviciu ale soţului reclamantei s-a făcut cu încălcarea art. 146 C. muncii, când acesta era în concediu medical, iar Decizia atacată nici nu respectă cerinţele de formă, în sensul că în dispozitivul acesteia nu se prevede calea de atac şi termenul în care atacarea se poate face.
Mai mult instanţa a reţinut că potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cercetarea prealabilă ar fi trebuit să fie efectuată de o comisie de disciplină, constituită în acest sens, care să formuleze propunerea sancţiunii disciplinare, după efectuarea cercetării administrative prealabile, cu analizarea probelor cauzei.
Sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Aşa cum rezultă din actul administrativ atacat în cauză, nu se prevede expres abaterea disciplinară săvârşită, încălcându-se cerinţele art. 70 din Legea nr. 188/1999.
De altfel, nici în procesul-verbal de cercetare prealabilă, depus la dosar, nu este indicată abaterea pretins comisă de intimata-reclamantă.
Faptul că intimata recurentă, în cauză, a formulat chiar un motiv în acest sens, susţinându-se că în sentinţa atacată nu se arată ce abatere se impută reclamantei-intimate, relevă încercarea recurentei de a invoca propria culpă, pentru obţinerea unui drept.
Neindicându-se abaterea imputată, nu se poate face cenzura actului administrativ atacat, în raport cu cercetarea prealabilă şi cu celelalte acte ale cauzei, situaţia ducând la desfiinţarea actului lovit de o astfel de lipsă.
Cât priveşte pretinsa semnare a condicii de prezenţă de reclamantă, pentru soţul ei, este o susţinere care nu este bazată de opinia neutră şi oficială a unui organism abilitat, astfel că nu poate fi invocată.
În mod corect instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată, cu respingerea cererii de acordare de daune morale, astfel încât motivele de recurs fiind neîntemeiate, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Domeniilor Statului, împotriva sentinţei civile nr. 1022 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1745/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... | CSJ. Decizia nr. 1747/2003. Contencios → |
|---|
