CSJ. Decizia nr. 1754/2003. Contencios. Anulare decizie C.N.A. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1754/2003
Dosar nr. 137/2003
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 ianuarie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, SC F.M. SRL a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1086 din 13 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii atacate, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că a formulat acţiune pentru anularea deciziei C.N.A. nr. 80, privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la imagine, (M. Of. nr. 619/23.08.2002), întrucât Legea audiovizualului nr. 504/2002, a intrat în vigoare la data publicării, respectiv 21 august 2002 şi ca atare, emiterea deciziei nr. 80/2002, 13 august, determină anularea acestui act administrativ ce a fost semnat înainte ca legea în temeiul căreia a fost emisă, să intre în vigoare.
S-a mai arătat că Decizia nr. 80/2002 a stat la baza emiterii deciziei C.N.A. nr. 94 din 12 septembrie 2002, privind retragerea licenţei de emise nr. S-TV 31 din 27 martie 2001, acordată societăţii recurente, pentru postul de televiziune prin satelit O. TV, decizie care a creat grave prejudicii acesteia, decizie pe care, de asemenea, au atacat-o în justiţie, prezentând certificatul din 23 septembrie 2002, eliberat de Curtea de Apel Bucureşti.
Cât priveşte procedura prealabilă, recurenta susţine că aceasta s-a realizat prin susţinerile orale şi notificările făcute intimatei şi mai mult, nici nu este necesară o astfel de procedură, atunci când se solicită numai despăgubiri, invocând în acest sens opinia unui teoretician al dreptului.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie, reţine că prin sentinţa civilă nr. 1086 din 13 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, invocată în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990.
S-a respins acţiunea reclamantei SC F.M. SRL, în contradictoriu cu pârâţii C.N.A. şi dl. Ş.M., ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii reclamaţiei administrative prealabile, conform art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 29/1990.
S-a reţinut că prin acţiunea înregistrată sub nr. 1575 din 24 septembrie, reclamanta SC F.M. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii .C.N.A. şi dl. Ş.M., Preşedintele C.N.A., a solicitat anularea deciziei C.N.A. nr. 80/2002 publicată în Monitorul Oficial, ca netemeinică şi nelegală.
Reclamanta a invocat nulitatea acestei decizii, întrucât a fost emisă la 13 august 2002, iar Legea nr. 504/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial, fără a exista vreun termen de intrare în vigoare, dispoziţiile legii făcând trimitere la aplicarea dispoziţiilor OG nr. 2/2001, reclamanta invocând şi solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea absolută, actele îndeplinite cu nerespectarea formelor legale.
Verificându-se actele cauzei, în raport cu obiectul pricinii şi excepţia invocată de pârâtul C.N.A., privind inadmisibilitatea acţiunii reclamantei, pentru neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, precum şi motivele de recurs invocate, Curtea Supremă de Justiţie constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990:
„Înainte de a cere instanţei anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, care este obligat[ să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza instanţa în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei".
Rezultă, deci, că procedura administrativă este prealabilă cererii de chemare în judecată.
„Susţinerile orale" şi notificările invocate de recurentă, ca mijloc de realizare a procedurii prealabile, instituită de art. 5 din Legea nr. 29/1990, nu îndeplinesc condiţiile unei plângeri prealabile, împotriva unui act administrativ considerat de parte, abuziv.
Că aceste sesizări, fie sub formă orală, fie sub formă de notificare, au fost făcute după formularea acţiunii, rezultă din răpunsul C.N.A. către recurenta-reclamantă.
Cât priveşte Decizia nr. 94 din 12 septembrie 2002, emisă de intimata-pârâtă C.N.A. şi care a fost atacată separat de reclamanta-recurentă în cauza de faţă, nu face obiectul cauzei de faţă, aşa încât invocarea doctrinei (singulare), în sensul că procedura prealabilă nu este necesară când se cer despăgubiri, nu necesită analiză în cauza de faţă, fiind o opinie nerelevantă.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F.M. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1086 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Obligă recurenta la 260.000 lei cheltuieli de judecată, către M.Ş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1747/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1755/2003. Contencios. Contestatie în anulare.... → |
|---|
