CSJ. Decizia nr. 1760/2003. Contencios. Anulare partiala H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1760/2003
Dosar nr. 151/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 octombrie 1998, reclamanta Societatea de Investiţii Financiare (S.I.F.) B.C. Arad, a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea pct. 6 art. 5 din HG nr. 361/1998 şi stabilirea faptului că prevederile OG nr. 88/1997 şi ale HG nr. 55/1998 dispun în sensul că acţiunile aferente majorării capitalului social, la societăţile comerciale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 15/1990, cap. III, se repartizează acţionarilor existenţi la data majorării, proporţional cu cota de capital deţinut.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin HG nr. 361/1998, s-a legalizat, practic, un abuz al statului, constând într-o veritabilă naţionalizare a bunurilor din patrimoniul societăţilor comerciale, transmise în proprietatea acestora prin Legea nr. 15/1990.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 275 din 9 decembrie 1998, a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că acţiunea în anularea unui act normativ, cum este în cazul în speţă, nu este admisibilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, recurs admis de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2290 din 6 octombrie 1999, prin care s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de a reanaliza cauza prin prisma interesului legitim al reclamantei şi a modificărilor şi completărilor OG nr. 88/1997, în raport cu Legea nr. 99/1999, cu referire în concret la legalitatea repartizării majorării capitalului social al acţionarilor existenţi, proporţional cu cota de capital deţinut.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 182 din 30 mai 2000, prin care a respins acţiunea ca rămasă fără obiect, reţinând că actul administrativ atacat a fost abrogat la 24 iunie 1993, prin HG nr. 450/1999 şi cum, la data pronunţării hotărârii, el nu mai era în vigoare, nu mai putea fi anulat de către instanţă şi nici nu se mai poate constata nulitatea lui.
Şi împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul a fost admis de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 374 din 31 ianuarie 2001, casându-se totodată hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, cu îndrumarea de a se avea în vedere cererea modificatoare a acţiunii, de a se verifica vreo eventuală vătămare suferită de către reclamantă, până la abrogarea actului atacat, ţinând cont de împrejurarea că recurenta are interesul de a se constata că actul respectiv a fost lovit de nulitate încă de la data emiterii lui.
În noul ciclu procesual, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 217 din 26 iunie 2001, a respins acţiunea, aşa cum s-a precizat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin acţiunea precizată, reclamanta a solicitat să se anuleze art. 1 pct. 3 din HG nr. 361/1998, de modificare a alin. (6) din art. 5 al HG nr. 55/1998, întrucât este nul, contravenind art. 35 alin. (2) din OUG nr. 88/1997 sau să se constate nulitatea acestui articol şi să fie obligat pârâtul la plata de despăgubiri băneşti pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin aplicarea dispoziţiei legale atacate, în sumă de 25.460.370.000 lei.
Cererea reclamantei pentru anularea sau constatarea nulităţii textelor legale indicate este, în opinia instanţei, fără obiect, deoarece HG nr. 361/1998 a fost abrogată prin HG nr. 450/1999, dispoziţia legală asupra căreia instanţa trebuia să se pronunţe, nemaiexistând la data judecării cauzei.
În ceea ce priveşte daunele solicitate, nu se poate pronunţa întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, instanţa poate hotărî asupra daunelor materiale sau morale numai în ipoteza admiterii cererii principale în contencios administrativ.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către reclamanta S.I.F. B.C. Arad.
Motivându-şi recursul, reclamanta a susţinut, în esenţă, că nu s-au respectat îndrumările din Decizia de casare şi hotărârea este nelegală, deoarece instanţa putea să se pronunţe atât asupra legalităţii dispoziţiilor legale atacate pe perioada cât au fost în vigoare, cât şi asupra prejudiciilor produse pe durata aplicării sale.
Criticile formulate sunt întemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În speţă, deşi prin Decizia de casare nr. 374 din 31 ianuarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, s-a reţinut că, în cazul de faţă, chiar dacă actul a fost anulat, recurenta-reclamantă are interesul de a se constata că actul respectiv a fost lovit de nulitate încă de la data emiterii lui şi că instanţa poate verifica legalitatea actului administrativ, putând dispune anularea lui sau constata că este nul; instanţa de fond, după casare, a respins acţiunea pe primele capete de cerere, ca rămasă fără obiect.
Aceasta, cu toate că, abrogarea ulterioară a actului normativ supus controlului judecătoresc nu constituie temei pentru respingerea acţiunii principale, ca fiind lipsită de obiect, întrucât până la abrogare, actul a produs anumite efecte.
Prima instanţă nu a respectat îndrumările deciziei de casare nici în ceea ce priveşte verificarea existenţei şi întinderii unui eventual prejudiciu suferit, considerând fără temei că, referitor la despăgubirile pentru daune pretinse, nu se poate pronunţa atâta timp, cât respinge acţiunea principală.
Este de necontestat că, anterior abrogării sale, actul normativ în cauză a produs efecte juridice, temeinicia pretenţiilor reclamantei izvorând tocmai din aceste efecte.
Chiar dacă, asupra actului respectiv, autoritatea administrativă a revenit ulterior, abrogându-l, instanţa de contencios administrativ putea să verifice, în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi cu solicitarea reclamantei, legalitatea sa pe durata cât a fost în vigoare, ţinând cont de faptul că abrogarea produce efecte numai pentru viitor.
Totodată, putea şi trebuia să soluţioneze şi cererea accesorie privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul produs prin efectele actului normativ pretins ilegal.
Având în vedere că hotărârea nu a respectat dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. şi, în considerarea celor expuse, este nelegală şi netemeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza 1 şi ale art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare şi pentru o mai bună administrare a justiţiei, Curţii de Apel Timişoara.
Cu ocazia rejudecării, instanţa urmează să aibă în vedere legalitatea actului contestat şi după administrarea tuturor probelor ce se impun, eventual a unei expertize contabile, să stabilească existenţa şi întinderea pretinselor daune cauzate de punerea în aplicare a dispoziţiilor normative atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.I.F. B.C. Arad, împotriva sentinţei civile nr. 217 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
JUDECATOR,
JUDECATOR,
JUDECATOR,
L.Giurgiu
V.Bărbulescu
M.Anghelescu
MAGISTRAT ASISTENT,
N.Vrâncuţ
Red.
N.V.
Dact.
B.O.
6 ex.
| ← CSJ. Decizia nr. 176/2003. Contencios. Anulare decizii emise de... | CSJ. Decizia nr. 1761/2003. Contencios → |
|---|
