CSJ. Decizia nr. 1758/2003. Contencios.. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1758/2003
Dosar nr. 3157/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 decembrie 2000, SC S. SA Drobeta Turnu Severin a contestat legalitatea dispoziţiei nr. 374 din 21 noiembrie 2000, prin care primarul municipiului Drobeta Turnu-Severin a respins ca neîntemeiată contestaţia sa privind nota de constatare nr. 38989 din 5 septembrie 2000, întocmită de către Direcţia Taxe şi Impozite a primăriei.
Prin acest act administrativ s-a stabilit în sarcina societăţii comerciale, obligaţia de a vira la bugetul local suma totală de 3.667.742.588 lei, reprezentând impozit pe clădiri şi construcţii (1.049.096.574 lei), aferent perioadei 15 martie 1996 – 15 iunie 2000 şi majorări de întârziere aferente (2.618.646.014 lei).
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu a calculat şi virat impozitul pe clădiri aferente construcţiilor speciale, deoarece prevederile art. 10 alin. (2) din HG nr. 506/1994 au stabilit că, construcţiile speciale, aşa cum sunt definite ele în Anexa nr. 1 la HG nr. 266/1994 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe, nu se supun impozitului pe clădiri.
A precizat că în opinia sa, OUG nr. 24/1995 nu a abrogat HG nr. 506/1994, prin care au fost aprobate normele de aplicare a Legii nr. 27/1994, întrucât atât în art. 62 ce specifică actele normative abrogate, cât şi în art. 55 al legii republicate nu se face nici o menţiune că acest act normativ guvernamental se aprobă total sau parţial.
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 97/CA din 15 mai 2001, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În esenţă, instanţa a reţinut că potrivit normelor legale aplicabile în materie, reclamanta datorează la bugetul local sumele calculate prin nota de constatare din 15 septembrie 2000, deoarece bunurile în discuţie nu se încadrează în categoria construcţiilor speciale, scutite de impozit şi care sunt prevăzute în mod expres şi limitativ de lege.
Prin Decizia nr. 259 din 18 septembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamantă, casând sentinţa atacată, cu reţinerea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probelor cu o expertiză contabilă.
Aceiaşi instanţă a pronunţat apoi, Decizia nr. 396 din 4 decembrie 2001, prin care a admis acţiunea şi a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicţional, cu consecinţa exonerării reclamantei de plata sumelor de bani menţionate mai sus.
Instanţa de control judiciar a reţinut că din concluziile expertului numit în fond după casare şi celelalte probe administrate, rezultă că, construcţiile speciale pentru alimentarea cu apă şi canalizare se încadrează în grupa 2.7 şi respectiv 1.8, fiind scutite de impozit conform art. 62 din Legea nr. 27/1994 şi a dispoziţiilor HG nr. 506/1994.
Împotriva ultimei hotărâri judecătoreşti, Procurorul general a declarat recurs în anulare.
S-a susţinut că această hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei în fond.
Totodată, Decizia este vădit netemeinică, deoarece construcţiile speciale care au făcut obiectul verificării inspectorilor de specialitate ai Direcţiei de Impozite şi Taxe, nu fac parte din categoria celor exceptate de la impozitare.
Critica este întemeiată.
Prin OG nr. 24/1995 au fost modificate şi completate reglementările privind impozitul pe venitul agricol şi impozitele şi taxele locale, anume Legile nr. 34/1994 şi respectiv, nr. 27/1994.
Potrivit art. VI din ordonanţă, pe data intrării acesteia în vigoare, cu excepţiile arătate, se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Rezultă deci, că prin noul act normativ au fost abrogate implicit şi dispoziţiile art. 10 din HG nr. 506/1994, care scuteau de plata impozitului pe clădiri, construcţiile speciale, aşa cum sunt definite în Anexa nr. 1 la HG nr. 266/1994 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe - art. 10 alin. (2).
În condiţiile date, în mod corect agentul economic controlat a fost obligat să achite la bugetul local suma de bani calculată cu titlu de impozit pe clădiri şi construcţii, precum şi majorările de întârziere, în sumă totală de 3.667.742.588 lei.
Este adevărat că prin OUG nr. 62/1998, Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, a suferit o nouă modificare şi completare.
În Anexa nr. 2 a ordonanţei au fost enunţate clădirile şi construcţiile care nu sunt supuse impozitului, între care se regăsesc podurile, viaductele, apeductele şi tunelurile, considerate construcţii speciale.
Prin urmare, pentru intervalul cuprins între 1 ianuarie 1999 şi 15 iunie 2000 (care se include în perioada verificată), reclamanta era datoare să achite impozitul pe clădiri stabilit de organul de control.
În favoarea acestei constatări este şi concluzia formulată de expertul tehnic P.P., conform căreia, în sensul HG nr. 266/1994 şi HG nr. 964/1998, apeductele reprezintă alte construcţii, iar nu construcţii speciale pentru alimentarea cu apă, având o altă clasificare.
A precizat expertul că după intrarea în vigoare a OUG nr. 62/1998, toate construcţiile speciale menţionate în lista anexă depusă de reclamantă, care servesc la alimentarea cu apă a municipiului Drobeta Turnu Severin, sunt supuse impozitării.
În sfârşit, nu trebuie omise prevederile HG nr. 266/1994 pentru aprobarea clasificaţiei şi duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe, care fac o distincţie clară între cele două categorii de construcţii speciale.
Rezultă aşadar că argumentele conţinute în raportul de expertiză contabilă, pe care curtea de apel şi le-a însuşit în fond după casare, sunt eronate. Că, în realitate, construcţiile speciale utilizate de reclamantă pentru alimentarea cu apă şi canalizare nu sunt exceptate de la plata impozitului local, astfel cum corect s-a stabilit prin Dispoziţia nr. 374 din 21 noiembrie 2000 emisă de primar, precum şi prin sentinţa civilă nr. 97/CA din 15 mai 2001, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se admite recursul în anulare şi a fi casate atât Decizia nr. 396 din 4 decembrie 2001, cât şi Decizia nr. 259 din 18 septembrie 2001 ale Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, cu consecinţa respingerii recursului declarat de SC S. SA Drobeta Turnu Severin, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 396 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi Decizia nr. 259/2001 a aceleiaşi instanţe şi respinge recursul declarat de reclamanta SC S. Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinţei civile nr. 97 din 15 mai 2001 a Tribunalului Mehedinţi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1755/2003. Contencios. Contestatie în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 176/2003. Contencios. Anulare decizii emise de... → |
|---|
