CSJ. Decizia nr. 1808/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1808/2003
Dosar nr. 186/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin actul de sesizare nr. 9027/1 D din 5 februarie 2002 întocmit în temeiul art. 37 alin. (1), art. 97 alin. (1) şi art. 71 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Harghita a solicitat Colegiului jurisdicţional al aceleiaşi camere de conturi, obligarea pârâţilor B.G., A.L. şi D.A. la plata în solidar a sumei de 27.118.000 lei, ca urmare a prejudiciului produs prin utilizarea nelegală a fondurilor primite din bugetele locale de către Asociaţia C.B. Băile Tuşnad.
În motivarea actului de sesizare, procurorul financiar a arătat următoarele:
- în luna ianuarie 2002, compartimentul de control al Camerei de Conturi a judeţului Harghita a efectuat un control la Asociaţia C.B. Băile Tuşnad în legătură cu utilizarea, conform destinaţiilor, a fondurilor primite de la bugetele locale, precum şi în legătură cu administrarea pe bază de contract de concesiune sau închiriere a bunurilor aparţinând domeniului public sau privat al statului, rezultatul controlului fiind consemnat în procesul verbal nr. 3028 din 31 ianuarie 2002;
- verificând legalitatea plăţilor efectuate de asociaţia controlată din veniturile obţinute în anul 2001, s-a constatat că plata în numerar a sumei de 27.118.000 lei reprezentând cheltuieli de protocol cu prilejul organizării unei tabere în localitatea Lăzăreşti, s-a făcut fără a avea la bază documente justificative care să ateste că bunurile aprovizionate aparţin asociaţiei controlate, iar înscrisurile prezentate pentru justificarea plăţilor nu conţin elementele necesare care să definească plata ca fiind în conformitate cu prevederile legale;
- prin efectuarea plăţilor în condiţiile prezentate mai sus, au fost încălcate prevederile Legii nr. 82/1991, HG nr. 831/1997 şi ale Ordinului nr. 215 din 10 februarie 2000 ale Ministerului Finanţelor, iar vinovăţia aparţine persoanelor care au confirmat efectuarea plăţii şi anume, B.G., A.L. şi D.A., care urmează să fie obligaţi la plata sumei sus-menţionate la care se adaugă dobânda practicată de Banca Naţională a României, aceasta însumând până la data controlului 4.742.100 lei.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul D.A. s-a susţinut că suma consemnată în actul de control nu a fost folosită în scopuri personale şi nici pentru a favoriza anumite activităţi comerciale în sistem de alimentaţie publică, iar în ceea ce priveşte actele justificative prezentate, acestea reflectă realitatea şi scopul plăţilor efectuate şi anume acela de reînnoire a microstaţiunii Lăzăreşti.
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Harghita, prin sentinţa nr. 2 din 9 aprilie 2002, a admis actul de sesizare al procurorului financiar şi i-a obligat pe pârâţi la plata în solidar a sumei de 27.118.000 lei şi a dobânzii de 34,1% practicată de Banca Naţională a României la data pronunţării hotărârii, calculată de la data de 4 august 2001 până la data recuperării integrale a pagubei, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa jurisdicţională a reţinut următoarele:
- borderourile de achiziţii pe baza cărora s-a făcut plata în numerar din casieria Asociaţiei C.B. a sumei de 27.118.000 lei reprezentând cheltuieli de protocol, nu întrunesc condiţiile de documente justificative pentru decontarea sumelor plătite, întrucât acestea poartă ştampila Asociaţiei A.T. în calitate de achizitor;
- prejudiciul produs prin decontarea sumei de 27.118.000 lei reprezentând cheltuieli de protocol, este un prejudiciu real şi cert, probat cu registrul de casă din august 2001 şi centralizatorul de cheltuieli semnat de pârâţi prin care aceştia au aprobat decontarea sumei;
- prejudiciul este rezultatul abaterii financiare săvârşite de pârâţi prin încălcarea prevederilor Legii nr. 82/1991, H..G. nr. 831/1997 şi Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 215/2000, iar în cauză operează răspunderea civilă delictuală a acestora pentru fapta proprie, în conformitate cu prevederile art. 998 şi urm. C. civ. coroborate cu prevederile art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs jurisdicţional pârâţii D.A. şi A.L. care, prin motivele de recurs formulate au susţinut următoarele:
- actele prin care s-au achiziţionat produsele conţin atât datele de identificare a persoanelor, cât şi semnătura de primire, astfel că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că acestea nu pot fi considerate ca documente justificative;
- borderourile de achiziţie au fost întocmite în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 şi nici nu au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (3) din Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976, suma fiind folosită pentru organizarea taberei de la Lăzăreşti, iar nu pentru nevoile altei asociaţii;
- registrul de casă al Asociaţiei A.T. pe care ei recurenţii, îl depun ca act nou în recurs, face dovada că această asociaţie nu a avut nici o încasare sau plată, astfel că suma de 27.118.000 lei nu a intrat în patrimoniul acestei asociaţii, chiar dacă la achiziţionarea bunurilor s-a folosit ştampila sa.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 489 din 4 octombrie 2002, a respins recursurile ca nefondate.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de recurs jurisdicţional a reţinut că:
- susţinerile recurenţilor, în sensul că documentele prezentate posedă datele de identificare a persoanelor şi semnătura de primire a sumelor nu pot fi acceptate, întrucât aceştia nu au justificat plăţile efectuate din casieria asociaţiei cu documente justificative întocmite conform cerinţelor legale;
- constatările organului de control potrivit cărora, borderourile de achiziţie purtând ştampila Asociaţiei A.T. duc la concluzia că s-au folosit bani din casieria asociaţiei, controlate pentru nevoile unei altei asociaţii, sunt justificate întrucât, în cauză, au fost încălcate prevederile legale în materie, respectiv – Legea nr. 82/1991, HG nr. 831/1997, Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 215/2000 şi Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976.
Împotriva acestei decizii, pârâţii D.A. şi A.L. au declarat recurs în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată în 1999, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenţii au susţinut că a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina lor, deşi nu sunt întrunite elementele acestei răspunderi, în sensul că nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi nu există nici prejudiciu. În opinia recurenţilor, faptul că pentru plata efectuată de asociaţie nu s-au folosit documente justificative conform exigenţelor legii nu este de natură să ducă la concluzia că fapta în sine a produs un prejudiciu întrucât, chiar şi în situaţia în care fapta ar fi apreciată ca ilicită, aceasta nu a avut drept consecinţă producerea vreunui prejudiciu.
Recurenţii au mai susţinut că inexistenţa prejudiciului este determinată de faptul că suma nu a fost folosită în interes personal, ci a fost folosită în realizarea scopului stabilit de organul de conducere al asociaţiei.
Examinând Decizia atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Din Nota de control nr. 3027 din 31 ianuarie 2002 şi procesul verbal de control nr. 3028 din aceeaşi dată, rezultă că primul obiectiv al controlului efectuat de organul de control al Camerei de Conturi a judeţului Harghita la Asociaţia C.B. l-a constituit utilizarea fondurilor primite din bugetele locale, conform destinaţiilor aprobate.
În urma verificării, organul de control a constatat că în cursul anului 2001, asociaţia controlată a primit de la bugetele locale şi bugetul Consiliului Judeţean Harghita suma de 90.325.000 lei reprezentând sprijin financiar sub formă de cotizaţie, necesar funcţionării asociaţiei, suma primită de la bugetul Consiliului Judeţean Harghita fiind de 40.000.000 lei.
La data de 25 iulie 2001, consiliul de administraţie al asociaţiei a hotărât ca suma de 50.000.000 lei din totalul sumei primite să fie utilizată pentru organizarea unei tabere în localitatea Lăzăreşti.
Organul de control a constatat că pentru organizarea taberei, asociaţia a cheltuit suma de 44.243.25lei din care suma de 27.118.000 lei reprezintă, conform susţinerilor asociaţiei contravaloarea unor produse alimentare achiziţionate pentru protocolul impus de organizarea taberei respective, plata fiind făcută în numerar prin scoaterea unor sume din casieria asociaţiei.
În legătură cu utilizarea de către asociaţia controlată a sumei de 27.118.000 lei se cere a fi clarificat următorul aspect: dacă plata în sine a sumei este o plată legală sau nu.
Justificarea plăţii în numerar a sumei s-a făcut cu registrul de casă fără număr din luna august 2001 căruia îi corespund un număr de 17 borderouri de achiziţie din aceeaşi dată.
Analizând conţinutul borderourilor de achiziţie rezultă că acestea au fost întocmite în altă localitate decât cea a sediului asociaţiei controlate, iar achizitorul este o altă asociaţie şi anume, Asociaţia A.T. Băile Tuşnad.
Prin urmare, bunurile achiziţionate aparţin unei alte asociaţii, iar prin plata făcută, asociaţia controlată a favorizat de fapt unele activităţi comerciale desfăşurate în sistem de alimentaţie publică.
Asociaţia controlată a efectuat plata produselor alimentare şi le-a înregistrat în evidenţa sa, deşi acestea nu au intrat în patrimoniul său, încălcând astfel atât dispoziţiile Legii nr. 82/1991 a contabilităţii, cât şi dispoziţiile Decretului Consiliului de Stat nr. 209/1976.
Potrivit art. 16 alin. (3) din Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976 este interzisă folosirea numerarului din încasările unei unităţi pentru nevoile altei unităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Art. 42, alin. (1) al aceluiaşi act normativ prevede că plăţile în numerar care nu au la bază documente justificative legale, deşi sunt prevăzute cu semnătura primitorului, nu se iau în considerare pentru justificarea soldului în numerar existent în casă, iar sumele corespunzătoare se consideră lipsă de casă.
Cei trei pârâţi în calitate de membri ai comisiei care a întocmit documentul cumulativ centralizator privind cheltuielile efectuate de asociaţie în luna august 2001, au atestat aceste cheltuieli ca fiind ale asociaţiei, deşi o parte din produsele alimentare înscrise în acest document nu au intrat în patrimoniul acesteia.
Prin urmare, între fapta ilicită a pârâţilor, aşa cum aceasta a fost prezentată mai sus şi prejudiciul cert şi real produs, există o legătură de cauzalitate directă, astfel că în mod corect a fost stabilită răspunderea civilă delictuală pe seama acestora, aceasta fiind conformă cu art. 998 şi urm. C. civ., coroborat cu art. 71 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată.
Susţinerile recurenţilor, potrivit cărora, în cauza de faţă, nu ar exista prejudiciu întrucât suma a fost folosită pentru realizarea scopului stabilit de organul de conducere al asociaţiei, nu pot fi acceptate atâta timp cât plata în numerar efectuată nu este justificată cu documente legale care să ateste intrarea produselor achiziţionate în patrimoniul asociaţiei. De altfel, din cele susţinute de recurenţi prin recursurile jurisdicţionale soluţionate de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, rezultă că aceste produse nu se regăsesc nici în evidenţa Asociaţiei A.T. care a întocmit şi semnat borderourile de achiziţie în calitate de achizitor, această asociaţie neavând în anul 2001 nici o încasare sau plată, aşa cum rezultă din registrul de casă depus de recurenţi ca act nou în recurs.
Faţă de motivarea prezentată şi în raport cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.A. şi A.L. împotriva deciziei nr. 489 din 4 octombrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1806/2003. Contencios. Anulare acte înscrise... | CSJ. Decizia nr. 1809/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
