CSJ. Decizia nr. 1811/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1811/2003
Dosar nr. 205/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 15 august 2002, reclamantul R.G. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând modificarea deciziei nr. 15 din 7 iunie 2002 ,emisă de aceasta, în sensul stabilirii calităţii de persoană refugiată din motive de persecuţie etnică, şi pentru perioada iunie 1940 – iulie 1941, cât s-a aflat înrolat în armata română.
Prin sentinţa civilă nr. 371 din 3 decembrie 2002, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea, reţinând că perioada respectivă nu poate fi asimilată expulzării sau refugiului, conform cu dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs R. G. Care, pe lângă reiterarea motivelor din acţiune, a invocat adresa nr. 4086 din 15 noiembrie 2002 a Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit căreia „în cazul persoanelor care, după ce a intervenit strămutarea, aflându-se pe teritoriul românesc, au îndeplinit obligaţii militare de orice natură, în legătură cu cel de al doilea război mondial, nu există nici un impediment legal pentru acordarea acestora şi a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000".
Recursul este fondat.
Prin Decizia nr. 15 din 7 iunie 2002, Casa Judeţeană de Pensii Timiş a stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 – 6 martie 1945, acesta fiind refugiat din motive de persecuţie etnică.
Din certificatul nr. 400501 eliberat la 19 martie 1996 de Ministerul de Interne – Direcţia Generală a Arhivelor Statului, rezultă că reclamantul s-a înrolat voluntar în armata română.
Este evident astfel că reclamantul originar din localitatea Tîrnănc, aflată sub ocupaţie sovietică, s-a refugiat în România încă din noiembrie 1938, înrolându-se în armata română.
În atare situaţie, a se reţine ca perioadă de refugiu numai intervalul martie 1944 – martie 1945 nu se justifică, venirea pe teritoriul românesc fiind determinată de aceleaşi motive de persecuţie etnică.
Astfel fiind, se impune modificarea în parte a deciziei Casei Judeţene de Pensii Timiş, în sensul că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, şi pentru perioada solicitată, respectiv 6 septembrie 1940 – 6 septembrie 1941.
Văzând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.G., împotriva sentinţei civile nr. 371 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul R.G.
Modifică parţial Decizia nr. 15 din 7 iunie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Timiş, în sensul că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, şi pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 septembrie 1941.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1810/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1814/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
