CSJ. Decizia nr. 1814/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1814/2003
Dosar nr. 231/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 26 septembrie 2002, reclamanta S.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, solicitând modificarea deciziei nr. 42 din 3 iulie 2002, în sensul ca drepturile cuvenite în temeiul Legii nr. 189/2000, să-i fie acordate pentru perioada de refugiu, începând cu luna aprilie 1944, în loc de 22 august 1944.
Prin sentinţa civilă nr. 494 din 13 noiembrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea, reţinând că prin probele administrate s-a dovedit că reclamanta şi familia ei s-au refugiat în oraşul Slatina, în luna august 1944.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.E., care a susţinut că instanţa a dat o interpretare greşită probelor administrate, întrucât atât din declaraţiile martorilor prezenţi în faţa notarului, cât şi din legitimaţia de călătorie C.F.R., rezultă fără dubiu că perioada de refugiu a început din luna aprilie 1944.
Recursul nu este fondat.
La data de 3 iulie 2002, Casa Judeţeană de Pensii Sălaj a emis în favoarea reclamantei S.E., Decizia nr. 42, prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 367/2001, reţinându-se că în perioada 22 august 1944 – 6 martie 1945 s-a aflat refugiată din motive de persecuţie etnică, în Slatina.
Deşi a contestat această perioadă, atât Casa Judeţeană de Pensii, cât şi Curtea de Apel Cluj, au reţinut-o în mod corect, fiind dovedită atât cu autorizaţia de călători C.F.R. eliberată de Poliţia Bolgrad, pe ruta Bolgrad-Slatina şi retur, şi care poartă menţiunea „văzut la plecare Slatina – 22 august 1944", cât şi cu cartea de muncă a tatălui reclamantei, minoră la aceea vreme şi care are menţiunea „încetat angajarea la Of. P.T.T. Bolgrad şi angajat prin transfer la Of. P.T.T. Slatina, la 29 aprilie 1944".
Împrejurarea că legitimaţia de călătorie C.F.R. poartă menţiunea „valabil până la 31 iulie 1944", nu presupune că refugiul s-ar fi produs anterior datei de 22 august 1944, întrucât este greu de presupus că reclamanta, minoră la acea vreme, ar fi plecat fără familie.
Nici declaraţiile celor doi martori audiaţi de notar, nu sunt relevante, ambii afirmând că perioada de refugiu s-a situat între aprilie 1994 şi martie 1945, fără a preciza dacă au cunoscut această situaţie în mod direct şi nemijlocit sau numai din relatările reclamantei.
Astfel fiind, legal şi temeinic Curtea de Apel Cluj a menţinut Decizia Casei Judeţene de Pensii Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.E., împotriva sentinţei civile nr. 494 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1811/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1817/2003. Contencios.. Recuzare → |
|---|
