CSJ. Decizia nr. 1872/2003. Contencios. Refuz eliberare autorizatie de comisar vamal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1872/2003
Dosar nr. 1861/2002
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC E.P. SRL Sibiu, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor, a solicitat obligarea reclamantei să-i elibereze autorizaţia de comisionar în vamă, înlăturând refuzul nejustificat al organului administrativ, de autorizare, obligarea la daune materiale, în sumă de 396 milioane lei, reprezentând beneficii nerealizate, în perioada 19 ianuarie 2002 – 19 aprilie 2002 şi la 800 milioane lei, cu titlu de daune morale.
Reclamanta a arătat că deşi îndeplineşte toate condiţiile cerute de lege şi că în perioada 31 octombrie – 18 octombrie 2002 a prestat activitate de comisionar vamal, i s-a refuzat cererea de reautorizare, suferind atât un prejudiciu material, cât şi unul moral, fiindu-i afectat prestigiul.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 98 din 8 mai 2002, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să elibereze pe numele reclamantei, autorizaţia de comisionar vamal pe lângă Biroul Vamal şi de Control Interior Sibiu. A obligat pârâta la 329.230.000 lei, despăgubiri către reclamantă şi la 3.530.000 lei, cheltuieli de judecată şi a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta întruneşte condiţiile legale pentru eliberarea autorizaţiei, astfel că refuzul nejustificat al pârâtei de a emite autorizaţia de comisionar, îi lezează grav interesele legale, cauzându-i un prejudiciu de 329.230.000 lei.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, în numele şi pentru Direcţia Regională a Vămilor, conform mandatului expres înregistrat sub nr. 30150 din 7 iunie, a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea hotărârii şi respingerea acţiunii.
Se arată că instanţa trebuia să admită excepţia de tardivitate a nedepunerii contestaţiei la Direcţia Generală a Vămilor şi nerespectarea procedurii prealabile.
Prin admiterea acţiunii s-a încălcat dreptul recunoscut de lege, Direcţiei Generale a Vămilor, de a stabili numărul de societăţi autorizate în calitate de concesionari în vamă, dispoziţiile legale având un caracter permisiv (supletiv).
În mod greşit a fost obligată la despăgubiri<, faptul că anterior a obţinut un anumit venit, nu constituie dovada privind eventualele venituri viitoare, prejudiciul nu este cert.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În speţă, ne aflăm în situaţia în care reclamanta a solicitat autorităţii administrative, emiterea autorizaţiei de comisionar în vamă, iar aceasta l-a refuzat.
Pentru obţinerea autorizaţiei s-a urmat procedura prealabilă instituită de lege, prin depunerea contestaţiei la organul emitent, care refuză autorizarea, pe motiv de neîndeplinire a condiţiilor legale.
Deci, primul capăt al acţiunii privind eliberarea autorizaţiei de comisionar în vamă prin înlăturarea refuzului nejustificat al organului administrativ de autorizare, impune analizarea actului administrativ nr. 9641 din 21 februarie 2002, asupra căreia instanţa a omis a se pronunţa, aspect ce duce la casare, cu trimitere a cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pentru a se clarifica dacă există sau nu refuz nejustificat, instanţa era datoare a cere relaţii de la Direcţia Generală a Vămilor, respectiv de a comunica societăţile autorizate, ce volum de operaţiuni vamale au efectuat în 2001 la biroul vamal în discuţie, pentru a se putea compara datele avute în vedere de organul vamal.
După cum s-a arătat, contestaţia a fost depusă în termen şi s-a respectat procedura prealabilă.
În cazul reţinerii refuzului nejustificat din partea pârâtei, instanţa urmează a face probe din care să rezulte valoarea prejudiciului material suferit de reclamantă.
Trebuie precizat că deşi reclamanta a arătat că a suferit un prejudiciu de 396 milioane lei, instanţa prin hotărâre i-a dat mai mult, respectiv 329.230.000.000 lei.
În consecinţă, se va admite recursul şi se va casa hotărârea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 98 din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1871/2003. Contencios. Pensie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1874/2003. Contencios.. Recurs → |
|---|
