CSJ. Decizia nr. 188/2003. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 188/2003
Dosar nr. 1835/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Novaci sub nr. 2503 din 10 octombrie 2001, reclamanta Obştea Cerbul Novaci, judeţul Gorj a solicitat ca pârâta SC R. SA Târgu Jiu să fie obligată să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 42.606 m2 situat în str. Gilortului, cu vecinătăţile descrise în cerere. Totodată, reclamanta a solicitat şi anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria MO 3 nr. 3134 din 20 august 1996 emis de Ministerul Industriilor pe seama pârâtei, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1359 din 30 octombrie 2001, Judecătoria Novaci a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, motivând că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se cere, este un act administrativ, iar competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Gorj.
La rândul său, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 273 din 30 noiembrie 2001, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Craiova, pe considerentul că actul administrativ a cărui anulare se cere, este emis de un organ al administraţiei publice centrale, iar potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel.
La Curtea de Apel Craiova, cauza a fost înregistrată sub nr. 161/A din 23 ianuarie 2002, iar prin sentinţa civilă nr. 158 din 20 mai 2002, acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Pentru a pronunţa astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că la data de 7 iunie 2001 autoritatea administrativă emitentă a actului atacat a comunicat reclamantei răspunsul la reclamaţia pe care aceasta i-a adresat-o în legătură cu terenul în litigiu, iar reclamanta a introdus acţiunea la data de 8 octombrie 2001, cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
Prin motivele de recurs, reclamanta a arătat că instanţa de fond a apreciat greşit cu privire la comunicarea de către autoritatea administrativă, a răspunsului la reclamaţia pe care aceasta i-a adresat-o în legătură cu punerea în posesie a suprafeţei de teren din incinta Fabricii de cherestea Novaci.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, în cazul în care cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale de către autoritatea publică sesizată, acesta se poate adresa tribunalului în termen de 30 zile de la comunicare soluţiei.
Înscrisul din dosarul nr. 161/A/2002 al Curţii de Apel Craiova face dovada că la data de 7 iunie 2001, autoritatea sesizată, respectiv Ministerul Industriei şi Resurselor a comunicat reclamantei soluţia dată reclamaţiei formulate de aceasta cu privire la terenul în litigiu şi înregistrată sub nr. 266905 din 18 mai 2001.
Prin adresa de răspuns sus-menţionată, Ministerul Industriei şi Resurselor a făcut cunoscut reclamantei că terenul în litigiu se află în proprietatea SC R. SA, conform certificatului seria MO 3 nr. 3134 din 20 august 1996 şi că acest minister nu are competenţa de a aproba punerea în posesie în baza Legii nr. 1/2000, aşa cum a solicitat reclamanta.
Prin urmare, nefiind respectată cerinţa procedurii prealabile impusă de Legea nr. 29/1990, capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 3134 din 20 august 1996 eliberat de Ministerul Industriilor, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Cât priveşte capătul de cerere privind punerea în posesie a suprafeţei de teren pretinse pe baza titlului de proprietate nr. 1/0190001 din 24 august 2001 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, Curtea constată că prin sentinţa supusă recursului, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la competenţă.
Potrivit legii, competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, în consecinţă: va fi respins capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, ca inadmisibil; se va disjunge capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de teren pretinse şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Novaci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Obştea Cerbul, localitatea Novaci, judeţul Gorj împotriva sentinţei civile nr. 158 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată.
Respinge capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, ca inadmisibil.
Disjunge capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de teren pretinse şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Novaci.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1879/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 188/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
