CSJ. Decizia nr. 189/2003. Contencios. Anulare adresa C.A.A.,refuz plata indemnizatie pentru cresterea minorului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 189/2003
Dosar nr. 1836/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 aprilie 2002, reclamanta P.E. a chemat în judecată Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, solicitând obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei pentru creşterea minorei. P.G., născută la 31 martie 2001, începând cu luna august 2001 şi până la împlinirea vârstei de 2 ani, a copilului.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că este avocat în Baroul Mehedinţi şi a contribuit cu 10% din venitul brut la Casa de Asigurări a Avocaţilor.
Refuzul pârâtei de a plăti indemnizaţia cuvenită până la împlinirea de către minoră, a vârstei de 2 ani, contravine prevederilor art. 85 lit. a) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, pârâta interpretând eronat dispoziţiile art. 86 din acelaşi statut, în sensul că indemnizaţia s-ar acorda, numai în situaţia când ambii părinţi ai copilului ar fi avocaţi.
Prin sentinţa nr. 137 din 26 aprilie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ a admis acţiunea, a anulat adresa nr. 51 din 22 ianuarie 2002 şi a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantei, indemnizaţia pentru minoră, până ce aceasta va împlini 2 ani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 85 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, avocaţii au dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului, până la împlinirea vârstei de 2 ani, textul art. 86 referindu-se la cazul când ambii părinţi sunt avocaţi, situaţie când numai unul dintre ei, opţional, are acest drept.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări a Avocaţilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, jurisdicţia de asigurări sociale pentru cererile care nu sunt îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii sau a Caselor teritoriale de pensii, se realizează prin tribunalul, în a cărui rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul, pârâtul.
În consecinţă, instanţa de fond nu era competentă material să judece pricina, competenţa revenind Tribunalului Bucureşti.
Pârâta a criticat sentinţa, şi cu referire la fondul pretenţiilor, arătând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 78 alin. (2) şi art. 86 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, a fi casată sentinţa şi a se trimite cauza spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti.
Astfel, conform art. 134 din Statutul Casei de Asigurări Sociale a Avocaţilor, jurisdicţia sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocaţi se realizează potrivit sistemului public de asigurări sociale, respectiv Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, litigiile privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv cele vizând refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, se soluţionează de tribunale.
Referitor la competenţa teritorială, art. 156 din acelaşi act normativ prevede competenţa instanţei, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, în cazul cazul cererilor îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii sau a Caselor judeţene de pensii, iar în situaţia celorlalte cereri, competenţa tribunalului, în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
În consecinţă, în cauză fiind incidente aceste din urmă dispoziţii legale, Curtea va constata că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze prezentul litigiu.
În consecinţă, Curtea va admite recursul şi va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti.
Având în vedere soluţia dată recursului, Curtea nu va mai analiza şi motivul invocat de pârâtă, vizând fondul litigiului, ce urmează a fi avut în vedere de instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, împotriva sentinţei civile nr. 137 din 26 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1889/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 189/2003. Contencios. Refuz raspuns cerere.... → |
|---|
