CSJ. Decizia nr. 1905/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1905/2003
Dosar nr. 308/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
O.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa de Pensii a judeţului Iaşi, să se dispună anularea hotărârii nr. 55 din 11 septembrie 2002, prin care Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de acest act normativ, ca nelegală.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada aprilie 1944 - septembrie 1945 a fost nevoit să se refugieze împreună cu tatăl său din localitatea de domiciliu, în judeţul Gorj, pentru motive etnice, ca urmare a ultimatumului sovietic. Că, deşi a dovedit cu actele prezentate că îndeplineşte toate cerinţele legale pentru stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată prin OUG nr. 242/2000 şi completată prin Legea nr. 367/2001, funcţionarii pârâtei i-au respins cererea.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 113/CA din 2 decembrie 2002, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că din înscrisurile anexate în dosar nu rezultă că reclamantul a fost strămutat sau refugiat, iar martorii care au dat declaraţii autentificate la notar, nu au dovedit cu acte că s-au aflat în aceeaşi situaţie cu acesta.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul O.V.
În sprijinul recursului, acesta a depus în dosar o serie de înscrisuri oficiale care confirmă justeţea susţinerilor sale din acţiune, precum şi hotărârea nr. 545 din 25 februarie 2003, adoptată de către Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în cadrul pârâtei Casa de Pensii a judeţului Iaşi.
Prin hotărârea respectivă a fost admisă cererea reclamantului, stabilindu-se calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a precizat în partea finală a actului că drepturile se acordă cu data de 1 februarie 2003, pentru perioada 17 martie 19446 martie 1945.
Noul act administrativ este de natură să demonstreze temeinicia afirmaţiilor făcute de reclamant în acţiune şi susţinute cu înscrisurile şi declaraţiile autentice ale martorilor, în legătură cu realitatea refugiului familiei O., pentu motive etnice, în intervalul 17 martie 1944 - 6 martie 1945.
Actul rămâne, însă, nelegal în privinţa datei de la care se acordă drepturile recunoscute de lege, reclamantului.
Aceste drepturi sunt cuvenite, potrivit legii, cu începere de la 1 august 2002, stabilită în raport cu data formulării cererii iniţiale, 22 iulie 2002, care ulterior a fost admisă, iar nu de la data de 1 februarie 2003, cum greşit s-a prevăzut în dispozitivul hotărârii nr. 545 din 25 februarie 2002.
Ţinând seama de considerentele expuse, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa. În fond, va fi admisă acţiunea, cu consecinţa anulării hotărârii nr. 55 din 11 septembrie şi obligării pârâtei să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.V., împotriva sentinţei nr. 113/CA din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul O.V.
Anulează hotărârea nr. 55 din 11 septembrie 2002 şi obligă pe pârătă să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1904/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 3372/2003. Contencios → |
|---|
