CSJ. Decizia nr. 1908/2003. Contencios. La declinare de competenta (actualizare pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1908/2003
Dosar nr. 326/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 decembrie 2002 reclamantul C.H., magistrat pensionar de la data de 1 martie 1998, a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând obligarea acestuia la actualizarea corectă şi legală a pensiei de serviciu conform art. 103 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 92/1992; obligarea pârâtului să comunice Casei Naţionale de Pensii noul cuantum al pensiei de serviciu pentru a se proceda la plata diferenţelor restante indexate în raport cu rata inflaţiei în perioada 1 noiembrie 2000 – 31 decembrie 2002.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâtul a refuzat aplicarea dispoziţiilor art. 1 pct. 8 din OG nr. 83/2000, a art. 5 şi 43 din Legea nr. 50/1996, a art. 1 din HG nr. 403/2001 şi a art. 1 şi 3 din OUG nr. 187/2010
Prin sentinţa civilă nr. 29/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Instanţa a reţinut că nu există nici o dispoziţie procesuală care să dea competenţa secţiei de contencios administrativ a curţii de apel litigiile privind pensia de serviciu, astfel încât urmează a se considera că un astfel de litigiu reprezintă un conflict de muncă în sens larg.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat că pârâtul a fost reprezentat de procurorul de şedinţă, contrar dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 92/1992; că participarea procurorului nu este prevăzută de lege în asemenea litigii; că în mod greşit s-a reţinut necompetenţa curţii de apel faţă de dispoziţiile art. 3 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.; că sentinţa este nelegală faţă de dispoziţiile art. 42 din OUG nr. 177/2002, că litigiul nu este de competenţa tribunalului deoarece nu se încadrează în situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 155 lit. a) - j) din Legea nr. 19/2000.
Verificând cauza în funcţie de motivele de recurs formulate în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Obiectul acţiunii constă în solicitarea de a se obliga pârâtul să recunoască reclamantului unele drepturi prevăzute de lege, să emită un act (actualizarea pensiei de serviciu) şi să-l comunice casei de pensii pentru plata pensiei. Obiectul cererii circumscrie dispoziţiilor art. 1 teza a II-a din Legea nr. 29/1990, care prevede că orice persoană, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, prin refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru recunoaşterea dreptului pretins.
Pârâtul a refuzat să recunoască reclamantului dreptul pretins în temeiul art. 103 din Legea nr. 92/1992, modificată, a dispoziţiilor art. 1 pct. 8 din OG nr. 83/2000, art. 5 şi 43 din Legea nr. 50/1996, art. 1 din HG nr. 403/2001 şi art. 1 şi 3 din OUG nr. 187/2001.
Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie emite adeverinţele privind actualizarea pensiilor de serviciu ale foştilor magistraţi în conformitate cu dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, modificată, în calitatea sa de autoritate publică administrativă.
Refuzul acestei autorităţi de a rezolva cererea petentului urmează să fie analizat dacă este sau nu este justificat de către instanţa de contencios administrativ – curtea de apel – în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990 modificată, coroborate cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Aprecierea instanţei de fond în sensul că litigiul reprezintă un conflict de muncă în sens larg este eronată, nefundamentată. Nu este întemeiată nici susţinerea recurentului în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 177/2002, deoarece acestea se referă la persoane în funcţie, nu la cele pensionate.
Având în vedere considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va casa şi cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţe, cu precizarea că nu se au în vedere celelalte temeiuri de casare, întrucât primează cel analizat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.H. împotriva sentinţei civile nr. 29 din 15 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 344/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 3464/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
