CSJ. Decizia nr. 1910/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1910
Dosar nr. 264/200.
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3844 din 23 noiembrie 2001 Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins recursul declarat de N.D. şi G.M. împotriva sentinţa civile nr. 797/2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat, reţinând, în esenţă, că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991 precum şi cu cele ale art. 1 pct. 2 C. proc. civ. în mod corect a reţinut instanţa de fond competenţa Judecătoriei Mizil, judeţul Prahova de a soluţiona pricina.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurenta-pârâtă G.M., invocând dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ., cu referire expresă la art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 alin. (1) tezele I şi II C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei sale, G.M. a susţinut că prin Decizia atacată s-au încălcat prevederi imperative procedurale şi principii fundamentale de drept în sensul că nu a fost îndeplinită procedura potrivit cerinţelor legii precum şi faptul că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greşeli materiale şi că instanţa, respingând recursul a omis să cerceteze motivele de casare, întrucât la dosar la 12 iunie 2001 se afla numai declaraţia de recurs, iar nu şi motivele acestuia.
Examinând Decizia atacată în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că cererea este nefondată.
Este cunoscut că printre căile extraordinare de atac contestaţia în anulare constituie o cale de atac de retractare, admiterea acesteia fiind posibilă doar în limitele strict prevăzute de lege.
Astfel, în conformitate cu art. 317 alin. (1) C. proc. civ. din hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii pct. 1 şi când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitor la competenţă (pct. 2).
Potrivit alin. (2) al art. 317 cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În cauză, se constată, pe de o parte, că procedura de citare a contestatoarei G.M. a fost legal îndeplinită. În plus, faptul că recurenţii cunoşteau termenul rezultă şi din memoriul aflat la dosar recurs, precum şi din prezenţa recurentului N.D. la dezbaterea recursului.
Prin urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 317 C. proc. civ.
Referitor la lipsa motivelor de recurs de la dosarul cauzei se constată, pe de o parte că, în în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 158 alin. (3), art. 266 alin. (3), art. 129 şi art. 3041 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că excepţia necompetenţei materiale este o excepţie de ordine publică care a fost pusă în discuţia părţilor atât la prima instanţă cât şi în recurs.
Totodată, se constată că deşi recursul s-a dezbătut la 23 noiembrie 2001, în prezenţa unuia dintre recurenţi, dându-se sentinţa la aceeaşi dată, totuşi, ulterior, recurenţii au formulat motivele de recurs primite la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la 11 ianuarie 2002, situaţie care însă nu este de natură a determina admiterea contestaţiei în anulare pe considerentul că s-ar fi omis cercetarea vreunui motiv de recurs în baza art. 318 C. proc. civ.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt îndeplinite nici condiţiile art. 318 nici cele ale art. 317 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de G.M.R. împotriva deciziei nr. 3844 din 23 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3598/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1914/2003. Contencios. Modificare Hotarâre... → |
|---|
