CSJ. Decizia nr. 1916/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1916/2003
Dosar nr. 3676/2001
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 mai 2001, reclamanta SC H. SRL Sighişoara a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş şi Garda Financiară Mureş, solicitând anulararea deciziei nr. 10/2001 şi a procesului-verbal de control nr. 22 din 31 ianuarie 2001 şi exercitarea de plată a sumei de 11.138.403 lei, reprezentând T.V.A. şi a sumei de 2.158.083 lei, majorări de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal întocmit de Comisia Gărzii Financiare Mureş s-a considerat că societatea nu a respectat normele de aplicare a OUG nr. 17/2000 şi a dedus în mod nejustificat T.V.A. Reclamanta a invocat nelegalitatea controlului care s-a realizat în lipsa reprezentanţilor săi şi pentru o perioadă care mai fusese deja controlată. Referitor la fondul constatărilor, reclamanta susţine că a prezentat originalele facturilor, care constituie documente justificative pentru deductibilitatea T.V.A., potrivit dispoziţiilor OUG nr. 17/2000.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ ,prin sentinţa civilă nr. 168 din 10 iulie 2001, a admis acţiunea, a anulat actele administrative contestate şi a exonerat-o pe reclamantă, de plata sumelor imputare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş, susţinând, în esenţă, că instanţa a considerat în mod greşit că, reconstituind factura nr. 6380745 din 30 iunie 2000, suma înscrisă în factură ca T.V.A., este deductibilă; cu privire la factura nr. 4348598 din 20 iulie 2000, prezentarea ulterioară controlului acesteia este lipsită de relevanţă; cu privire la suma de 3862.756 lei înscrisă pe bonurile fiscale emise de unităţile de desfacere a carburanţilor auto, instanţa în mod eronat le-a reţinut ca fiind valabile, în lipsa unor menţiuni esenţiale; cât priveşte facturile emise pentru masa servită, societatea nu a făcut dovada că în aceste facturi nu s-a inclus valoarea unor produse de tutun sau băuturi alcoolice.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii instanţei de fond, se referă în principiu la faptul că societatea nu a prezentat în timpul controlului, documente justificative.
Controlul efectuat de Garda Financiară s-a efectuat în lipsa reprezentantului legal al societăţii, încălcându-se prevederile OG nr. 70/1997.
În aceste condiţii, nu i se poate imputa intimantei-reclamante prezentarea actelor în faţa instanţei.
Referitor la susţinerea privitoare la facturile depuse în copie, s-a dovedit că factura fiscală nr. 6380745 din 30 iunie 2000, emisă de SC C. Mureş a fost expediată de această societate, prin poştă, însă nu a ajuns la destinatar. Pentru acest motiv s-a procedat la reconstituirea ei, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 82/1991, art. 26.
Chiar dacă reclamanta nu a făcut menţiunea „reconstituit", a procedat la efectuarea unei copii de pe exemplarul furnizorului, pe care acesta a precizat: „conform cu originalul", fiind semnată şi ştampilată de emitente. Aşa fiind, acest document îndeplineşte cerinţele impuse de deductibilitate, prevăzută de pct. 10.12 lit o) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 17/2000.
Cu privire la cealaltă factură depusă în copie, emisă de SC A. SA Hunedoara, cu nr. 4348598 din 20 iulie 2000, aceasta a fost prezentată în original, în faţa instanţei de fond.
În legătură cu critica privitoare la bonurile fiscale emise de unităţile de desfacere a carburanţilor auto, în mod eronat instanţa de fond a apreciat că lipsa menţiunilor de pe acestea a fost suplinită prin întocmirea foilor de parcurs şi a bonurilor de intern, din care rezultă că întreaga cantitate de benzină achiziţionată a fost folosită exclusiv în interesul şi pentru nevoile societăţii.
Cu privire la dreptul de deductibilitate al societăţii pentru T.V.A., diferenţa unor facturi emise pentru masa servită, în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada includerii în acestea, de ţigări şi băuturi alcoolice, susţinerea organului de control fiind o simplă prezenţă.
Ultima critică, referitoare la calitatea de salariat a d-lui M.A., administratorul societăţii comerciale reclamante, dovada acestei calităţi a fost făcută în faţa instantei de fond şi ca urmare, în mod corect s-a reţinut dreptul de deducere a T.V.A.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea recurenţilor la plata sumei de 2.700.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, întrucât intimata nu a depus originalul documentelor justificatoare, urmează să-şi valorifice pretenţiile pe calea unei acţiuni separate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş, împotriva sentinţei nr. 168 din 10 iulie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mure, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 369/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1919/2003. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
