CSJ. Decizia nr. 1943/2003. Contencios. Anulare decizie C.U.N.N.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1943/2003
Dosar nr. 2386/2002
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 25 februarie 2002, reclamantul T.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Braşov, anularea hotărârii nr. 1 din 26 ianuarie 2002 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi a hotărârii nr. 1 din 8 august 2001 a Consiliului de Disciplină al Camerei Notarilor Publici Braşov, iar în subsidiar a solicitat schimbarea sancţiunii disciplinare „suspendare din funcţie pe o durată de patru luni" prevăzută de art. 41 lit. c) din Legea nr. 36/1995 cu sancţiunea „amenda" prevăzută de art. 41 lit. b) din sus-numita lege.
În motivarea acţiunii s-a susţinut nelegalitatea sancţiunii aplicate reclamantului, în condiţiile în care Nota de control înregistrată la Camera Notarilor Publici Braşov sub nr. 219 din 27 martie 2001, întocmită în baza Dispoziţiei nr. 37 din 2 martie 2001 a Preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nu conţine nici un fel de propuneri de măsuri. Doar Nota de control înregistrată sub nr. 266 din 6 aprilie 2001, referitoare la aceeaşi perioadă supusă controlului, face menţiunea propunerii de sancţionare a reclamantului.
Pe de altă parte, se învederează că cele două hotărâri atacate au fost date cu încălcarea prevederilor art. 104 din Legea nr. 36/1995 raportate la dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu cuprind motivele pe care se sprijină şi au ca obiect de analiză fapte prescrise ca abateri disciplinare.
În ceea ce priveşte fondul raportului litigios, considerentele acţiunii susţin caracterul excesiv al sancţiunii suspendării, faptul că măsura a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 36/1995.
Referindu-se la faptele constatate de organul de control se arată că acestea nu au produs prejudicii clienţilor, iar o parte dintre ele reprezintă erori de apreciere şi interpretare, inerente activităţii profesionale a fiecărui birou notarial.
S-a mai susţinut că rezultatele controlului nu se înscriu încadrării art. 39 din Legea nr. 36/1995, respectiv întârziere sau neglijenţă în efectuarea lucrărilor şi cu atât mai puţin a unui comportament care să aducă atingere onoarei sau probităţii profesionale.
Prin sentinţa civilă nr. 53/E din 21 mai 2002, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 1/26 ianuarie 2002 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi a hotărârii nr. 1 din 8 august 2001 a Consiliului de Disciplină al Camerei Notarilor Publici Braşov. A dispus schimbarea sancţiunii disciplinare de suspendare din funcţie pe o durată de patru luni, prevăzută de art. 41 lit. c) din Legea nr. 36/1995, cu sancţiunea amenzii de 200.000 lei, prevăzută de art. 41 lit. b) din aceeaşi lege. A obligat pe reclamant să plătească pârâtei suma de 997.260 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut netemeinicia hotărârilor atacate, în sensul că măsura suspendării din funcţie se dovedeşte excesivă în raport de abaterile săvârşite de reclamant şi că pentru alte abateri, mult mai grave decât cele prevăzute la art. 39 lit. a), legiuitorul a instituit gradual, în art. 40, sistemul sancţionator.
S-a mai reţinut că actele probatorii nu conduc la concluzia dezavuării publice a reclamantului, a săvârşirii unor fapte incompatibile onoarei şi probităţii profesionale.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate au declarat recurs atât Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Braşov, precum şi T.V.
În recursul declarat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Braşov s-a susţinut, referitor la sancţiunea reţinută de către instanţa de judecată, că aceasta este mult prea blândă în raport de abaterile grave şi repetate reţinute în sarcina reclamantului.
S-a mai susţinut că reclamantul a tratat cu superficialitate actele pe care le-a încheiat, demonstrând neglijenţă cu privire la efectuarea lucrărilor şi, din această cauză nenumărate persoane s-au adresat organelor de justiţie, respectiv instanţe de judecată şi parchet pentru a-şi recupera prejudiciile cauzate de către reclamant.
În recursul declarat de T.V., acesta a susţinut, în esenţă, că instanţa de judecată nu avea posibilitatea de a schimba sancţiunea disciplinară, că hotărârile atacate sunt nelegale întrucât nu s-a respectat condiţia obligatorie a cercetării prealabile, că hotărârea Consiliului Uniunii nr. 1/2002 nu conţine motivele care au stat la baza luării acestei hotărâri şi că instanţa în mod greşit a reţinut că neregulile constatate cu ocazia controalelor efectuate constituie abateri disciplinare.
Analizând recursul declarat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi de Camera Notarilor Publici Braşov, se constată că acesta este întemeiat.
Din analiza acţiunii introductive se reţine că recurentul a solicitat instanţei de fond anularea hotărârii nr. 1 din 8 august 2001 a Consiliului de Disciplină al Camerei Notarilor Publici Braşov şi a hotărârii nr. 1 din 26 ianuarie 2002 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva primei hotărâri menţionate, iar în subsidiar, aplicarea unei sancţiuni mai blânde, fapt care, în realitate, s-a întâmplat, prin schimbarea sancţiunii disciplinare de suspendare din funcţie pe o durată de patru luni, cu sancţiunea amenzii de 200.000 lei.
În privinţa situaţiei de fapt, se reţine că în perioadele 2 februarie 2001 – 3 februarie 2001 şi 3 martie 2001 – 12 martie 2001, au avut loc la biroul notarial al recurentului-reclamant T.V. două controale succesive cu caracter profesional administrativ, care au avut ca scop verificarea legalităţii actelor întocmite de către acesta, rezultatele controalelor materializându-se în notele nr. 137/23 februarie 2001 şi nr. 219/27 martie 2001, note înregistrate la Camera Notarilor Publici Braşov.
Având în vedere abaterile reţinute în sarcina reclamantului, consemnate în cele două note sus-menţionate, Colegiul director a procedat, în temeiul art. 31 şi 32 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi activităţii notariale nr. 36/1995, la efectuarea unei cercetări prealabile, înregistrată la Camera Notarilor Publici Braşov cu nr. 251 din 5 aprilie 2001.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, notarul public T.V. a fost ascultat în cadrul cercetării prealabile, iar prin adresele nr. 133 din 12 aprilie 2001 şi 130 din 5 aprilie 2001 acesta a făcut o serie de precizări la actul intitulat cercetare prealabilă întocmit de către Colegiul director.
Aceste aspecte infirmă susţinerile recurentului T.V. formulate în cuprinsul motivelor de recurs şi în concluziile scrise depuse la dosar în sensul că, în cauză, nu ar fi fost efectuată cercetarea prealabilă.
Urmare a sesizării de către Colegiul director, Consiliul de disciplină al Camerei Notarilor Publici Braşov a procedat la judecarea reclamantului, fiind adoptată hotărârea nr. 1 din 18 august 2001 prin care acesta a fost sancţionat cu suspendarea din funcţie pe o perioadă de 4 luni.
Contestaţia formulată de reclamant împotriva hotărârii sus-menţionate a fost respinsă de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România prin hotărârea nr. 1 din 21 ianuarie 2003 şi menţinută sancţiunea aplicată de către Consiliul de disciplină al Camerei Notarilor Publici Braşov.
Cele două hotărâri contestate au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv a prevederilor Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 coroborate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.
Astfel, controalele profesional-administrative de la biroul reclamantului s-au efectuat în baza dispoziţiilor preşedintelui Uniunii, în cauză a fost efectuată cercetarea prealabilă, iar cele două hotărâri adoptate sunt motivate şi susţinute prin faptele reţinute în sarcina reclamantului.
Din analiza probatoriului existent la dosar, rezultă că abaterile săvârşite de notarul public T.V. sunt numeroase şi grave, justificând sancţiunea aplicată acestuia, care oricum nu se ridică la maximul prevăzut de lege.
Abaterile respective nu pot fi apreciate ca inerente activităţii desfăşurate în orice birou notarial, ci ele reprezintă încălcări grave şi repetate ale legislaţiei în vigoare prin efectuarea deficitară a lucrărilor notariale şi prin prejudiciile create datorită tratării cu superficialitate a actelor încheiate, ignorându-se consecinţele juridice pe care acestea le pot produce ulterior.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea nr. 1 adoptată la 26 ianuarie 2002 de către Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi implicit hotărârea nr. 1 din 8 august 2001 pronunţată de către Consiliul de Disciplină al Camerei Notarilor Publici Braşov sunt legale şi temeinice, recursul declarat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi de Camera Notarilor Publici Braşov urmează să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi pe fond a respingerii acţiunii formulate de reclamantul T.V.
Având în vedere considerentele reţinute de instanţă şi pentru care recursul declarat de pârâte a fost admis, motivele de casare invocate de notarul public T.V. se reţin a fi nefondate, situaţie în care recursul declarat de acesta urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi de Camera Notarilor Publici Braşov împotriva sentinţei civile nr. 53/F/CA din 21 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de T.V.
Respinge ca nefondat recursul declarat de T.V. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Suspendare aviz Oficiul Concurenţei. Decizia nr. 982/2003.... | CSJ. Decizia nr. 1944/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
