CSJ. Decizia nr. 217/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 217/2003
Dosar nr. 4519/2001
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 259, pronunţată în dosarul nr. 1090/2001, la data de 1 octombrie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de SC M. SRL Târgu Mureş, împotriva Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş şi Garda Financiară, secţia Mureş şi a dispus anularea actelor administrative emise de aceste autorităţi publice, exonerând-o pe reclamantă de plata sumei de 39.321.054 lei, obligând pârâtele la restituirea taxelor percepute în căile administrativ-jurisdicţionale şi la plata cheltuielilor de judecată.
Soluţionând cauza după o a doua casare cu trimitere, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin procesul-verbal de control încheiat la data de 27 iunie 1996, organele Gărzii Financiare, secţia Mureş, au constatat că societatea comercială reclamantă datorează pentru anul 1995, suma de 19.660.527 lei, impozit pe profit, plus o sumă egală cu aceasta, conform prevederilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 87/1994, ca urmare a diminuării Legii de impozitare, cu suma de 51.738.229 lei, achitată unei firme italiene, cheltuieli care nu au contribuit la realizarea veniturilor.
Căile administrativ-jurisdicţionale au fost respinse de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş şi respectiv, Ministerul Finanţelor Publice, cu aceeaşi motivare, potrivit căreia cheltuielile respective nu au fost efectuate pentru realizarea veniturilor societăţii comerciale reclamante.
Admiţând acţiunea, instanţa de fond a motivat că suma respectivă a fost achitată în baza unui contract de prestări servicii încheiat de SC M. SRL Târgu Mureş şi SC J.E. Italia, pentru operaţiuni de marketing, consultanţă, cercetare, etc., care au contribuit la realizarea veniturilor reclamantei, fiind deductibile, potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) din OG nr. 70/1994, privind impozitul pe profit.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, ajungând la concluzia că, cheltuielile respective ar fi contribuit la realizarea veniturilor reclamantei, fără a ţine seama că în anul 1995, aceasta a realizat pierderi, ca urmare înregistrării acelor cheltuieli în evidenţa contabilă şi pe de altă parte, valoarea importurilor din Italia pe anul 1995 a fost sub valoarea respectivelor cheltuieli.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că societatea comercială reclamantă a încheiat la data de 27 aprilie 1995, un contract de prestări servicii de prospectare a pieţei, organizarea reţelei de distribuţie, consultanţă şi marketing cu firma italiană J.E.
În baza acestui contract, reclamanta a achitat suma totală de 41.779.695 lei, pentru un număr de 7 facturi emise de firma italiană, care au fost înregistrate în contul 621 „cheltuieli cu colaboratori" şi le-a dedus din baza de impozitare a profitului.
De asemenea, reclamanta a înregistrat pe cheltuieli şi sumele de 9.705.505 lei, reprezentând diferenţa de curs valutar şi 253.029 lei, comisionul bancar aferent acestor operaţii.
În mod just a reţinut instanţa de fond că, cheltuielile respective au contribuit la obţinerea veniturilor realizate ca urmare a importurilor efectuate prin intermediul SC J.E. Italia.
Susţinerea recurentelor, cum că cheltuielile respective sunt disproporţionate în raport cu valoarea veniturilor (41.779.695 lei. valoarea cheltuielilor şi 59.030.630 lei. valoarea importurilor realizate prin intermediul acelei firme italiene), este lipsită de temei legal, OG nr. 70/1994 neavând o astfel de dispoziţie.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 259 din 1 octombrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2169/2003. Contencios. Nelegalitate O.U.G. si... | CSJ. Decizia nr. 2171/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
