CSJ. Decizia nr. 2248/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2248/2003
Dosar nr. 2461/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 17 din 9 aprilie 2003, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Maramureş a admis actul de sesizare al procurorului financiar şi între alte măsuri luate, a obligat Oficiul de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie Maramureş (fostă D.J.R.S.A.) să vireze la bugetul de stat suma de 18.616.000 lei, reprezentând venituri, precum şi suma de 11.705.392 lei majorări de întârziere aferente.
De asemenea, a constatat că, cu ordinul de plată nr. 37 din 14 februarie 2002, unitatea pârâtă a virat la bugetul respectiv, suma de 18.616.000 lei.
Prin aceeaşi hotărâre, pârâţii B.I. – fost director şi P.I. – contabil şef, au fost obligaţi la plata în solidar către Oficiul de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie Maramureş, a sumei de 11.705.392 lei, pagubă, plus folosul nerealizat aferent care se va calcula prin aplicarea dobânzii B.N.R. de 34.1% pe an, cu începere de la data achitării majorărilor de întârziere de către unitatea pârâtă şi până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Colegiul jurisdicţional a reţinut că Oficiul de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie Maramureş a încheiat cu SC R.I. SRL Dej contractul nr. 331/1998 prin care mai multe spaţii din Târgu Lăpuş au fost închiriate acesteia.
În contul chiriei aferente lunilor ianuarie - decembrie 2000, societatea comercială a executat lucrări de reparaţii la autoturismul aparţinând oficiului şi la spaţiile închiriate. Totodată, a emis două facturi care au fost achitate prin compensare cu facturile nr. 0239307 şi nr. 0239308 din 31 decembrie 2000, în valoare de 18.616.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pe care unitatea pârâtă nu a mai virat-o la bugetul de stat.
Procedând în acest mod, pârâta, care este o unitate finanţată integral de la buget, a ignorat dispoziţiile art. 70 alin. (3) din Legea nr. 72/1996, art. 70 alin. (1) lit. b) şi c), coroborate cu cele ale art. 73 din acelaşi act normativ.
Referitor la pârâţii B.I. şi P.I. s-a motivat că, în mod nepermis, au schimbat destinaţia legală a veniturilor realizate de unitate din închirieri în anul 2000, diminuând astfel veniturile cuvenite bugetului de stat cu suma de 18.616.000 lei, ceea ce a condus la curgerea de drept a majorărilor de întârziere.
De asemenea, ei au nesocotit dispoziţiile art. 80 alin. (2) din Legea nr. 72/1996, conform cărora, angajarea cheltuielilor se poate face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Prin Decizia nr. 352 din 28 iunie 2002, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursurile jurisdicţionale declarate în cauză de pârâţii B.I. şi P.I.
În esenţă, Curtea a reţinut că apărarea recurenţilor nu este întemeiată, deoarece printr-un acord de voinţă, consemnat în contractul de închiriere al spaţiilor, nu se poate schimba regimul veniturilor obţinute din chirii, decât prin încălcarea prevederilor Legii nr. 72/1996 a finanţelor publice.
Şi această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către pârâţii B.I. şi P.I.
Recurenţii au susţinut că, în mod eronat, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursurile jurisdicţionale, întrucât practica operaţiunilor de compensare funcţionează între agenţii economici, instituţii publice şi societăţi comerciale pentru stingerea obligaţiilor reciproce, că în realitate, procedeul utilizat în acest caz nu a condus la producerea vreunui prejudiciu pentru unitate.
În plus, recurentul P.I. a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată a sumei de 687.100 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit şi a penalităţilor de întârziere aferente de 687.100 lei.
Recursurile nu sunt fondate.
Nu se contestă de toate părţile că în contul chiriei aferente lunilor ianuarie - decembrie 2000, datorată pentru spaţiile închiriate, SC R.I. SRL Dej a executat lucrări de reparaţii la autoturismul aparţinând Oficiului de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie Maramureş şi la spaţiile închiriate.
Pentru aceste lucrări, societatea a emis două facturi care, însă, au fost achitate prin compensare cu facturile nr. 0239307 şi, respectiv, nr. 0239308 din 31 decembrie 2000, în valoare de 18.616.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei ce nu a mai fost virată de pârâtă la bugetul de stat.
Procedând în modul arătat, Oficiul de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie Maramureş, finanţat integral de la bugetul statului a nesocotit dispoziţiile art. 70 alin. (3) din Legea nr. 72/1996, conform cărora, instituţiile finanţate de la buget varsă veniturile realizate la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în funcţie de subordonare.
Au fost ignorate, totodată, normele conţinute în art. 70 alin. (1) lit. b) şi c), coroborat cu cele ale art. 73 din lege, care stabilesc că finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură din veniturile extrabugetare numai în condiţiile în care aceste instituţii sunt finanţate şi din venituri extrabugetare.
Rezultă aşadar că, fiind o unitate finanţată integral de la bugetul statului, Oficiului de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie Maramureş îi revenea obligaţia legală de a vira la buget toate veniturile obţinute în anul 2000, iar cheltuielile de reparaţii urmând să fie finanţate numai în limita creditelor bugetare aprobate conform art. 80 alin. (2) din aceeaşi lege.
Responsabili pentru situaţia creată se fac cei doi recurenţi care, în funcţiile de conducere deţinute, au schimbat destinaţia legală a veniturilor realizate din închirieri, astfel cum corect au reţinut ambele organe administrativ-jurisdicţionale.
Schimbând destinaţia veniturilor, ei au contribuit la diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma de 18.616.000 lei, la care se adaugă majorările de întârziere aferente.
Cât priveşte cheltuielile de deplasare, s-a reţinut corect că pârâtul P.I. a decontat contravaloarea lor (suma de 687.100 lei), în lipsa unor documente justificative şi prin încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Decretul nr. 209/1976.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de B.I. şi de P.I. împotriva deciziei nr. 352 din 28 iunie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2247/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2249/2003. Contencios. Refuz plata despagubiri... → |
|---|
