CSJ. Decizia nr. 2244/2003. Contencios. La declinare de competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2244/2003
Dosar nr. 2337/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 18 aprilie 2002, B.O.A. a chemat în judecată Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Inspecţia Muncii pentru a se dispune anularea notei nr.P.569 din 18 iulie 2001, prin care activitatea desfăşurată de el ca şef de atelier proiectare, şef de serviciu programare, director comercial, şef de birou şi director economic, a fost încadrată de pârâta secundă în grupa a III-a de muncă, ca nelegală.
De asemenea, a cerut obligarea pârâţilor să-i recunoască drepturile înscrise în carnetul de muncă, privitoare la grupa de muncă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea mai multor condiţii de validitate, care atrag sancţiunea nulităţii lui.
Actul i-a fost comunicat abia la 29 ianuarie 2002, ca urmare a contestaţiei formulată, conform art. 87 din Legea nr. 19/2000, împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare.
A precizat că nota nu a fost emisă cu respectarea normelor legale referitoare la competenţa teritorială şi la competenţa materială, iar contestaţia depusă în vederea anulării ei pe cale administrativă nu a promis nici o rezolvare din partea pârâţilor – până în prezent.
Prin sentinţa civilă nr. 738 din 7 august 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Instanţa a reţinut că această soluţie se impune în raport de obiectul litigiului, care se referă la un aviz în legătură cu dreptul la pensie al reclamantului, precum şi de prevederile art. 87, art. 154 alin. (1) şi art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Inspecţia Muncii.
Recurenta a susţinut că, în mod greşit, curtea de apel s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, deoarece litigiile, având ca obiect modificarea ori anularea avizului de stabilire a grupelor de muncă, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres în art. 155 din Legea nr. 19/2000, că, în realitate, competenţa materială pentru controlul legalităţii unor asemenea acte administrative, aparţine, în primă instanţă, curţilor de apel, iar nu tribunalelor.
Critica este întemeiată.
Nota nr. P.569 din 18 iulie 2001 a fost emisă de către Inspecţia Muncii, ca structură organizatorică şi funcţională a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Prin intermediul acestei note, autoritatea administraţiei publice centrale emitentă a încadrat activitatea desfăşurată de reclamantul B.O.A. în grupe superioare, dar şi în grupa a III-a de muncă. Pe baza ei s-a respins, ulterior, cererea de înscriere la pensie a reclamantului.
Prin urmare, actul, ca manifestare unilaterală de voinţă a autorităţii administraţiei publice centrale de specialitate, a produs efecte juridice, deoarece a stabilit o anumită încadrare a activităţii reclamantului în grupe, cu caracter obligatoriu pentru organele de pensii şi, în final, a determinat soluţia de respingere a cererii de înscriere la pensie a acestuia.
În condiţiile date, nota respectivă nu are caracterul unui simplu aviz care precede emiterii deciziei de pensionare, astfel cum eronat s-a reţinut în sentinţă, ci întruneşte cerinţele actului administrativ de autoritate, ce atrage competenţa materială, de soluţionare, în primă instanţă, a curţii de apel, secţia de contencios administrativ.
Prevederile art. 87, art. 154 alin. (1) şi 155 din Legea nr. 19/2000, menţionate în sentinţă, nu sunt aplicabile speţei, de vreme ce obiectul acţiunii nu priveşte o decizie de pensionare sau vreuna din ipotezele enunţate în ultimul text legal.
Ca atare şi având în vedere dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 3 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se admite recursul.
Pe cale de consecinţă, va fi casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Văzând şi dispoziţiile art. 313 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspecţia Muncii împotriva sentinţei nr. 738 din 7 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2243/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2247/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
