CSJ. Decizia nr. 2247/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2247/2003
Dosar nr. 2457/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 21 din 1 aprilie 2001, Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a României a respins actul de sesizare al Procurorului financiar nr. 9032 din 15 februarie 200,1 privind obligarea în solidar a pârâţilor A.M. şi G.G., la plata sumei de 118.854.057 lei, daune şi foloase nerealizate, în sumă de 47.316.928 lei către U.M. 01171 Buzău, aparţinând de Ministerul Apărării Naţionale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În baza contractului de achiziţie nr. 125 din 30 martie 1999, SC T.A. SRL Buzău s-a obligat să livreze U.M. 01171 Buzău, în anul 1999, cantitatea de 11.000 kg carne de porc degresată, la preţul de 12.654 lei/kg, la termenele şi costurile prevăzute în anexa la contract.
Contractul a fost încheiat pe baza selecţiei de ofertă organizată în prealabil, dar contrar celor stipulate în caietul de sarcini, potrivit cărora „preţurile unitare stabilite prin licitaţie nu vor fi majorate pe durata derulării contractului", în art. 2.5 din contract au convenit că „orice modificare a preţului devine indiscutabilă după expirarea termenului de livrare".
Această clauză s-a interpretat în sensul că mai înainte de expirarea termenului respectiv părţile pot conveni modificarea preţului.
Considerând că în materia convenţiilor clauzele se interpretează unele prin altele, după intenţia comună a părţilor şi după urmările ce obiceiul sau legea dă obligaţiei şi având în vedere expertiza contabilă efectuată în cauză, instanţa a concluzionat că pârâţii G.G. şi A.M. nu au săvârşit o faptă ilicită atunci când au acceptat majorarea preţului, chiar fără nota de fundamentare şi de prospectare a pieţei libere.
În aprecierea modificării preţului din contract, prima instanţă s-a bazat şi pe expertiza contabilă efectuată în cauză care a confirmat varianta de calcul a preţurilor de pe piaţa liberă, prezumând că preţul notificat de furnizor şi acceptat de beneficiar a fost corespunzător preţului în acea perioadă.
S-a reţinut, totodată, că solicitarea de majorare a preţului nu trebuia fundamentată, deoarece s-a probat că preţul pieţei a fost similar cu cel practicat de SC T.A. SRL Buzău.
Împotriva sentinţei a declarat recurs jurisdicţional Ministerul Apărării Naţionale pentru U.M. 01171 Buzău, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Recurentul a susţinut că prima instanţă a interpretat greşit clauzele cuprinse în contractul de achiziţie nr. 125 din 30 martie 1999, pentru a putea ajunge la concluzia că majorarea preţului s-a făcut în condiţiile legale prin acordul părţilor contractante, întrucât la art. 2.2 s-a prevăzut în mod clar că „preţul unitar al produsului este determinat la data semnării contractului conform notei de negociere nr. 5 din 25 martie 1999 şi s-a stabilit prin selecţie de oferte".
Pentru acest motiv, faţă de clauzele contractului, unitatea militară nu s-a conformat acestora şi a acceptat livrarea cărnii la un preţ majorat care a avut drept consecinţă producerea unui prejudiciu în sumă de 118.854.057 lei, reprezentând diferenţa de preţ plătită necuvenit, la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 47.316.927 lei, de care se fac vinovaţi A.M. şi G.G.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 361 din 11 iulie 2002, a admis recursul jurisdicţional şi a modificat sentinţa recurată, în sensul că a admis actul de sesizare al Procurorului financiar nr. 9032 din 15 februarie 2001 şi a obligat în solidar pârâţii A.M. şi G.G. la plata sumei de 118.845.057 lei despăgubiri civile plus dobândă legală de 30,06% pe an, calculată de la datele plăţilor preţurilor majorate, până la achitarea integrală a debitului.
A instituit măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi a oricăror venituri ale pârâţilor în limita valorii prejudiciului.
Pentru a hotărî astfel, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a reţinut că instanţa şi-a depăşit atribuţiile atunci când a intervenit în contract, reţinând că posibilitatea majorării preţului produsului achiziţionat are ca temei legal Regulamentul privind organizarea licitaţiilor pentru achiziţiile de bunuri aprobat prin HG nr. 63/1994, republicată şi caietul de sarcini pe baza căruia s-a desfăşurat selecţia de oferte.
Ori, atâta timp cât în contract, părţile contractante au stabilit un preţ ferm şi nu au prevăzut nici o clauză în ce priveşte modalitatea de majorare a preţului, nu se putea concluziona că majorarea preţului este legală şi nu s-a produs nici un prejudiciu cert pentru beneficiar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.M. şi G.G.
Recurenţii au criticat hotărârea după cum urmează:
Instanţa de control a interpretat secvenţial clauzele contractului şi nu global în contextul general şi economic.
Unitatea a respectat prevederile art. 8 din contract, potrivit cărora „preţul oferit în condiţiile de cantitate şi calitate înscrise în documentele de licitaţie este ferm şi nu poate fi schimbat sub nici un motiv pe timpul licitaţiei sau ulterior pe o perioadă de minim 30 de zile, conform art. 2.5 din contract.
Or, părţile au avut posibilitatea modificării de preţ, după 30 de zile, pentru motive temeinice (modificări majore în structurarea preţului).
Modificarea de preţ este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 2.14 din Regulamentul de organizare a licitaţiilor, aprobat de HG nr. 63/1994, republicat sub nr. 163/1997, în sensul că „persoana juridică achizitoare poate să prevadă în caietul de sarcini şi în contractul de achiziţii că la bunurile şi serviciile rămase de executat, preţurile pot fi majorate cu acordul părţilor, în cazul în care contractantul nu poate continua livrarea bunurilor la preţurile la care au fost contractate".
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform contractului de achiziţie publică nr. 125 din 30 martie 1999, SC T.A. SRL Buzău s-a obligat să livreze U.M. 01171 Buzău, 11.000 kg carne de porc degresată în perioada aprilie – decembrie 1999, câte 1.220 kg lunar, la preţul de 12.654 lei/kg, convenit în condiţiile Cap. II din contract, art. 2.1 – 2.5.
Conform acestor texte, preţurile unitare ale produselor şi temeiul legal al acestora sunt menţionate în anexa 1 la contract, fiind stabilite prin selecţie de oferte şi nu puteau fi majorate pe durata derulării contractului, iar după expirarea termenului de livrare orice modificare ori negociere a preţului devine indiscutabilă.
Cu toate acestea, unitatea militară a acceptat de la data de 17 mai 1999 să plătească un preţ majorat, cu 208,77% faţă de cel prevăzut în contract, fără să modifice clauzele contractuale cu privire la preţ.
Or, atâta timp cât în contract, părţile contractante au stabilit un preţ ferm şi nu au prevăzut nici o clauză în ce priveşte modalitatea de majorare a preţului, nerespectându-se nici clauza de la art. 11.6, nu există nici un dubiu asupra faptului că majorarea făcută de furnizor a fost acceptată de beneficiar nejustificat şi fără temei legal.
În acest fel, unitatea militară a fost prejudiciată din vina pârâţilor A.M. şi G.G., motiv pentru care se va respinge recursul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.M. şi de G.G. împotriva deciziei nr. 361 din 11 iulie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2244/2003. Contencios. La declinare de... | CSJ. Decizia nr. 2248/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
