CSJ. Decizia nr. 2249/2003. Contencios. Refuz plata despagubiri pâna la executarea sentintei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2249/2003
Dosar nr. 143/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 418 din 17 aprilie 2002 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta C.L., în contradictoriu cu Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, i-a fost aplicată ministrului o amendă de 500 lei/zi de întârziere de la 11 noiembrie 2001, până la executarea efectivă a sentinţei civile nr. 520 din 25 aprilie 2001, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 3062 din 9 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Totodată, l-a obligat pe ministru la plata unor daune de 1 milion pe zi de întârziere.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 520 din 25 aprilie 2001 a fost admisă acţiunea aceleiaşi reclamante, dispunându-se reintegrarea acesteia în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului nr. 394 din 3 ianuarie 2000, emis de fostul preşedinte a fostei Agenţiei Naţionale pentru Comunicaţie şi Informatică şi obligarea ministerului, succesor al agenţiei, la plata sumei de 14.800.000 lei reprezentând drepturile salariale pentru perioada 10 ianuarie 2001 - 30 aprilie 2001.
S-a mai reţinut că pârâtul, cu rea-credinţă, a tergiversat punerea în executare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, prin respingerea recursului de către Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3062 din 9 octombrie 2001.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2503 din 27 iunie 2002, a admis ambele recursuri, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
După rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1070 din 7 noiembrie 2002, au fost respinse ca nefondate, acţiunile conexe formulate de reclamantă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat recurs reclamanta C.L., susţinând, în esenţă, că în cauză au fost încălcate atât normele procedurale civile, cât şi dispoziţiile Legii nr. 188/1999, Legea nr. 168/1999 şi Legea nr. 29/1990.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 131 din 4 noiembrie 2002, pronunţată de completul de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie, s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 520 din 25 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi Decizia nr. 3062 din 9 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, s-a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, împotriva sentinţei civile nr. 520 din 25 aprilie 2001, pe care a modificat-o, în sensul respingerii contestaţiei formulate de C.L., privind constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 394 din 3 ianuarie 2001, obligarea Ministerului Comunicării şi Tehnologiei Informaţiei la rectificarea înscrisurilor în carnetul de muncă al reclamantei, precum şi obligarea aceluiaşi pârât la plata de daune materiale şi daune morale.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L., împotriva sentinţei civile nr. 1070 din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2248/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2251/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
