CSJ. Decizia nr. 2252/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2252/2003
Dosar nr. 570/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 noiembrie 2002, Ţ.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 1683 din 1 august 2002, prin care Comisia constituită pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea depusă în vederea stabilirii calităţii de beneficiar al acestor acte normative.
De asemenea, a cerut obligarea autorităţii publice pârâte să-i recunoască statutul de persoană refugiată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea Lucăceni, judeţul Satu-Mare, la Şişeşti, judeţul Maramureş, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord de către trupele hortyste. Că distincţia pe care o fac funcţionarii pârâtei între copiii concepuţi şi cei născuţi ori crescuţi în condiţii de refugiu al părinţilor pentru a justifica soluţia adoptată, nu are temei legal şi o prejudiciază.
În consecinţă, pentru recunoşterea dreptului pretins, s-a văzut nevoită a se adresa instanţei de judecată competentă.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 3/CA/2003 - P din 13 ianuarie 2003, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că şi copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, au acelaşi statut cu aceştia pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.
În legătură cu precizările invocate de pârâtă, s-au apreciat că ele nu au caracterul unui act normativ şi oricum, contravin dispoziţiilor legale în vigoare.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea, deoarece potrivit dispoziţiei de la pct. 1.5 din Precizările nr. 1026/2992 emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi şi Asigurări Sociale, nu beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, copii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Pe de altă parte, nici ordonanţa guvernamentală şi nici modificările ulterioare realizate prin Legile nr. 189/2000 şi respectiv, nr. 367/2001, nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului părinţilor.
Aceştia din urmă au fost asimilaţi strămutaţilor prin Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea nr. 127/2002, Guvernul României a aprobat normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999.
Prevederile art. 2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea dispoziţiilor ordonanţei guvernamentale şi în ceea ce priveşte persoanele refugiate pentru motive etnice.
S-a stabilit că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă, deci, că prin noua reglementare, în noţiunea de persoană strămutată în altă localitate au fost incluse şi persoanele care s-au refugiat din Ardealul de Nord ori s-au născut în timpul refugiului părinţilor, determinat de motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma juridică precitată nu face nici o distincţie între cetăţenii români care au fost victime ale unor acte de persecuţie din partea regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 şi a altor autorităţi, cum este cazul celor de ocupaţie străină, instalate vremelnic pe teritoriul naţional.
O asemenea diferenţiere nu se face nici între persoanele refugiate şi persoanele care s-au născut în perioada de refugiu a părinţilor, astfel cum este cazul reclamantei Ţ.M.
Aceste din urmă persoane au suferit, indiscutabil, privaţiunile impuse de refugiu tuturor membrilor familiei, situaţie care a încetat doar la revenirea lor în localitatea de domiciliu.
Având în vedere considerentele expuse şi apreciind că precizările Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptăţite la recunoaşterea statutului de refugiat, adaugă nepermis la lege, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei nr. 31/CA /2003 - P din 13 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2251/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2254/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
