CSJ. Decizia nr. 2266/2003. Contencios. împotriva decizie Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2266/2003
Dosar nr. 623/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare, formulată de SC P. SA Haţeg, s-a solicitat anularea, ca netemeinic şi nelegal a ordinului de executare nr. 20 din 29 iulie 2002 emis pe baza sentinţei nr. 34/2002 a Colegiului jurisdicţional Hunedoara în dosarul nr. 4/2002, privind obligarea societăţii la plata sumelor: 3.133.630 lei majorări de întârziere; 114.295.393 lei diferenţă majorări de întârziere la plata impozitului pe profit; 26.318.208 lei diferenţă majorări T.V.A.; 52.988.066 lei fond învăţământ 2% cu majorările aferente; 53.848.530 lei diferenţă majorări de întârziere la plata fondului de solidaritate de 3 % majorări.
Prima instanţă a respins contestaţia la executare, reţinând că sentinţa nr. 34/2002 în baza căreia a fost emis ordinul de executare nr. 20/2002, a rămas definitivă prin nerecurare, că ordinul de executare a fost corect întocmit, astfel că la menţinut, modul de executare urmând a se stabili împreună cu organul de executare competent.
Împotriva sentinţei nr. 47/2002 a Colegiului jurisdicţional Hunedoara prin care s-a respins contestaţia la executare, menţinându-se ordinul emis în baza sentinţei nr. 34/2002, s-a formulat recurs jurisdicţional de către SC P. SA Haţeg, solicitând modificarea ordinului de executare în sensul de a fi eşalonat la plată, aprobată prin Decizia D.G.F.P. a judeţului Hunedoara.
Prin Decizia nr. 668 din 28 noiembrie 2002, s-a respins recursul jurisdicţional, obligând recurenta la 100.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, secţia jurisdicţională, a avut în vedere:
Soluţia instanţei de fond s-a dat în spiritul dispoziţiilor art. 40 şi art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002.
Împrejurarea că prin sentinţa nr. 34/2002 şi în ordinul de executare nr. 20/2002, nu s-a precizat decât data până la care s-au calculat majorările de întârziere şi că nu s-a precizat care este organul competent să stabilească modul de executare, nu constituie elemente de natură să ducă la modificarea sentinţei, situaţia fiind reglementată prin art. 13 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aşa cum a fost modificată prin OG nr. 26/2001.
Cu referire la executarea hotărârilor instanţei Curţii de Conturi, aceasta este prevăzută la art. 87 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002.
Împotriva deciziei nr. 668/2002, a formulat recurs reclamanta SC P. SA Haţeg, criticând-o astfel:
Instanţa nu a avut în vedere faptul că prin Decizia D.G.F.P. a judeţului Hunedoara, nr. 411/2001, s-a aprobat reeşalonarea datoriilor restante către bugetul de stat în care au fost cuprinse şi majorările eferente pe o perioadă de 5 ani(28 noiembrie 2001 - 29 mai 2006), cu o perioadă de graţie de 6 luni - această decizie nu a fost anulată.
Recurenta a şi efectuat o parte din plăţi conform eşalonării aprobate.
Instanţa trebuia să aibă în vedere faptul că înregistrarea restanţelor la bugetele publice s-a datorat unor cauze obiective ce echivalează forţa majoră şi anume:
- de la înfiinţarea societăţii aceasta funcţionează complet decapitalizată, situaţie în care se apelează permanent la credite bancare.
- Mijloacele fixe în procent de 80% cu o vechime între 45 - 50 ani necesită fonduri foarte mari pentru reparaţii curente; la fel se prezintă şi mijloacele de transport aferente întreţinerii şi reparării străzilor din oraş.
- Acordarea subvenţiilor de la bugetul de stat pentru termoficare şi transportul în comun se face cu mare întârziere.
- Blocajul financiar determină înregistrarea unor datorii foarte mari către recurentă, recuperarea acestora fiind extrem de anevoioasă.
- De asemenea, liberalizarea preţurilor care cresc în raport de preţurile şi tarifele la serviciile prestate către populaţie care sunt supuse unor limitări privind protecţia socială.
Deşi s-au operat reduceri de personal şi restricţii la salarizare, problemele economice ale societăţii nu s-au rezolvat.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Aşa cum s-a reţinut de secţia jurisdicţională prin Decizia atacată, atât din adresa 5023/2001 a Ministerului Finanţelor Publice, cât şi din Decizia nr. 411/2001 a D.G.F.P. a judeţului Hunedoara, privind reeşalonarea la plată, nu s-a făcut dovada că în caz de nerespectare a obligaţiilor asumate faţă de Ministerul Finanţelor, acestea constituie titlu executoriu.
Cu privire la cauzele ce au generat restanţele la bugetele publice acestea nu puteau fi invocate în calea contestaţiei la executare, fie că priveşte titlul sau contestarea propriu-zisă.
Aşa fiind şi pentru considerentele expuse, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA Haţeg, judeţul Hunedoara, împotriva deciziei nr. 668 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2265/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2267/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
