CSJ. Decizia nr. 2261/2003. Contencios. Anulare decizie MFP si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2261/2003
Dosar nr. 1931/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 mai 2001, reclamanta SC R.O.P. SRL Timişoara a chemat în judecată Biroul Vamal Vărşand, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad, Direcţia Generală a Vămilor şi Ministerul Finanţelor Publice solicitând.
- anularea declaraţiilor vamale de import nr. I-483/01.02.1999; I-1010/28.02.1999; I-133/14.03.1999; I-1677/29.03.1999; I-1821/02.04.1999; I-1822/02.04.1999; I-3280/31.05.1999; I-3720/18.06.1999; I-4759/31.07.1999; I-6020/24.09.1999; I.6314/03.10.1999; I-7611/18.11.1999; I-7930/29.11.1999; I-8362/14.12.1999; I-8699/25.12.1999; I-311/24.01.2000; I-763/15.02.2000; I-1366/14.03.2000; I-1656/27.03.2000;I-1800/03.04.2000; I-2128/14.04.2000; I-2311/21.04.2000; I-2600/08.05.2000; I-2807/14.05.2000; I-3012/22.05.2000; I-4350/08.07.2000; I-6201/26.09.2000 şi I-7254/14.11.2000;
- anularea deciziei nr. 700/17 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti prin care a fost respinsă contestaţia formulată în temeiul OG nr. 13/26.01.2001;
- obligarea pârâtelor mai sus menţionate la restituirea către societatea reclamantă a sumei de 758.874.287 lei, din care taxe vamale în valoare de 629.664.822 lei şi T.V.A. în valoare de 129.209.465 lei;
- obligarea pârâtelor la plata către societatea reclamantă, cu titlu de daune materiale civile, a sumei de 335.027.036 lei ce reprezintă cuantumul inflaţiei de la data efectuării importurilor la care a făcut referire şi până în prezent, conform situaţiei privind rata inflaţiei;
- obligarea aceloraşi pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că Brigada de Supraveghere şi Control Vamal Timişoara a verificat legalitatea operaţiunilor de import efectuate de către societate în perioada octombrie 1995 – decembrie 1998 şi a stabilit că o parte din importurile efectuate în perioada sus-amintită au fost încadrate tarifar incorect, ceea ce a condus la diminuarea taxelor vamale.
A mai arătat reclamanta că a efectuat mai multe importuri de bunuri, esenţă de lămâie, esenţă de rom, esenţă de unt, de vanilie şi esenţă de migdale, care au fost încadrate tarifar în mod eronat şi pentru care s-au perceput taxe vamale mai mari decât cele datorate, motiv pentru care pentru importul bunurilor menţionate mai sus, societatea are de încasat de la autoritatea vamală suma de 758.074.287 lei, sumă de bani pe care a achitat-o de la data efectuării importurilor.
Deşi bunurile amintite au fost importate prin mai multe birouri vamale, în speţă Biroul Vamal Timişoara, Biroul Vamal Oradea şi Biroul Vamal Vărşand, numai acesta din urmă a refuzat restituirea taxelor vamale achitate în plus, celelalte două birouri demarând deja procedura de restituire a taxelor vamale, aspect ce rezultă, spre exemplu, din conţinutul actelor constatatoare nr. 1112-1117/3 mai 2000 emis de Biroul Vamal Timişoara.
La data de 25 septembrie 2001 reclamanta a formulat o precizare de acţiune în sensul că renunţă la capetele de cerere privind: anularea declaraţiilor vamale, anularea deciziei emisă de Ministerul Finanţelor şi obligarea la plata unor daune materiale în sumă de 335.027.036 lei; menţine celelalte capete ale acţiunii principale, solicitând obligarea pârâţilor, Biroul Vamal Vărşand, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad şi Direcţia Generală a Vămilor, la restituirea către societate a sumei de 758.874.287 lei din care taxe vamale în valoare de 629.664.822 lei şi T.V.A. în valoare de 129.209.465 lei, sumă pe care a achitat-o ca urmare a efectuării unor importuri în perioada februarie 1999 – noiembrie 2000, constatându-se ulterior că este nedatorată. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată şi a arătat că în raport cu precizarea acţiunii ridică excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea acţiunii şi a solicitat a se dispune declinarea competenţei soluţionării pricinii în favoarea Judecătoriei Arad.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 374 din 9 octombrie 2001, a luat act de renunţarea la capetele de cerere arătate în precizarea la acţiune şi, considerând că obiectul acţiunii în forma precizată este obligarea la restituirea unei sume reprezentând despăgubiri, a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii reclamantei privind restituirea sumei de 758.874.287 lei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 3855 din 4 martie 2002, Judecătoria Timişoara, în raport cu precizările de acţiune depuse la dosar la 4 martie 2002 şi susţinute în şedinţa publică (potrivit cărora reclamanta revine asupra tuturor precizărilor ulterioare cererii introductive şi reiterează toate capetele iniţiale ale cererii), precum şi cu excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei invocată de aceasta, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara în baza art. 3 pct. 1 şi art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
La data de 25 martie 2002 SC R.O.P. SRL a formulat din nou acţiune în contencios administrativ la Curtea de Apel Timişoara împotriva pârâţilor din acţiunea iniţială, solicitând:
1. anularea adresei nr. 2778/26.03.2001 emisă de Biroul Vamal de Control şi Vămuire la frontiera Vărşand, privind refuzul restituirii sumei de 629.664.822 lei taxe vamale şi 129.209.465 lei T.V.A.;
2. anularea declaraţiilor vamale de import (DVI) cu numerele: I-483/01.02.1999; I-1010/28.02.199; I-133/14.03.1999; I-1677/29.03.1999; I-1821/02.04.1999; I-1822/02.04.1999; I-3280/31.05.1999; I-3720/18.06.1999; I-4759/31.07.1999; I-6020/24.09.1999; I-6314/03.10.1999; I-7611/18.11.1999; I-7930/29.11.1999; I-8362/14.12.1999; I-8699/25.12.1999; I-311/24.01.2000; I-763/15.02.2000; I-1366/14.03.2000; I-1656/27.03.2000; I-1800/03.04.2000; I-2128/14.04.2000; I-2311/21.04.2000; I-2600/08.05.2000; I-2807/14.05.2000; I-3012/22.05.2000; I-4350/08.07.2000; I-6201/26.09.2000 şi I-7254/14.11.2000;
3. anularea deciziei nr. 700/17 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, dată în soluţionarea contestaţiei nr. 1219/03.04.2001, înregistrată la Biroul Vamal Vărşand sub nr. 3046/03.04.2001;
4. obligarea pârâtelor mai sus menţionate la restituirea către societatea reclamantă a sumei de bani în valoare de 758.874.287 lei, constând în 629.664.822 lei taxe vamale în valoare plătite în plus pe baza declaraţiilor vamale de import de mai sus şi 129.209.465 lei T.V.A.;
5. obligarea pârâtelor la plata sumei de 335.027.036 lei ce reprezintă valoarea actualizării cu rata inflaţiei a taxelor vamale plătite în plus, valoare socotită de la data efectuării fiecărui import până în prezent;
6. obligarea aceloraşi pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii recurenta-reclamantă a arătat că, deşi prin adresa nr. 657 din 25 ianuarie 2001 a solicitat Biroului Vamal Vărşand restituirea taxelor vamale plătite în plus, totuşi acesta, prin adresa nr. 2778/26 martie 2001, a refuzat plata solicitată, încălcând dispoziţiile art. 62 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 141/1997 C. vam., motiv pentru care a formulat contestaţie cu valoare de reclamaţie administrativă în sensul art. 5 din Legea nr. 29/1990 (nr. 1219/3 aprilie 2001, respectiv nr. 3046/3 aprilie 2001).
A mai arătat recurenta-reclamantă că, prin Decizia nr. 700 din 17 mai 2001, Ministerul Finanţelor Publice s-a desesizat cu privire la soluţionarea acestei contestaţii şi considerând că nu are competenţă materială a trimis-o Biroului Vamal Vărşand, iar acesta nu i-a dat nici un răspuns, motiv pentru care înainte de expirarea termenului de 1 an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, se adresează instanţei de contencios administrativ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 87 din 9 aprilie 2002, a soluţionat acţiunea înregistrată, pe de o parte, ca urmare a depunerii acesteia de către reclamantă, iar, pe de altă parte, în urma sesizării de către Judecătoria Timişoara.
La termenul din 9 aprilie 2002 s-a pus în discuţie excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamantă şi reţinând că aceasta nu s-a conformat procedurii prevăzută de art. 166-174 C. vam. al României privind procedurile de contestare a actelor vamale, instanţa de fond a admis excepţia ca întemeiată şi constatând că neîndeplinirea procedurii prealabile constituie fine de neprimire, a respins acţiunea agentului economic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC R.O.P. SRL Timişoara, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs, recurenta-reclamantă susţine că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut lipsa procedurii prealabile în raport cu obiectul acţiunii sale, acela de a se fi constatat refuzul nejustificat al Biroului Vamal Vărşand de a-i restitui taxele vamale plătite în plus cu ocazia importurilor de produse enumerate în acţiune, denumite generic „esenţe".
În opinia recurentei-reclamante, instanţa de fond trebuia să reţină că acţiunea sa a fost introdusă în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, la ale cărui prevederi a şi făcut referire, mai ales că cererea sa nu a avut la bază un act de control sau de impunere a cărui contestare să urmeze calea prevăzută de OUGnr. 13/2001.
Totodată, recurenta recunoaşte că a solicitat şi anularea declaraţiilor vamale de import, însă consideră că acest capăt de cerere nici n-ar fi trebuit formulat în condiţiile în care obiectul acţiunii l-a constituit refuzul nejustificat al restituirii taxelor vamale plătite în plus.
Printr-un al doilea motiv de recurs se susţine că în raport cu obiectul acţiunii sale mai sus arătat, instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut ca neîndeplinită procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, fără a se pronunţa asupra înscrisurilor care dovedesc tocmai îndeplinirea acesteia cum ar fi: adresa nr. 657/25 ianuarie 2001 înregistrată la Biroul Vamal Vărşand prin care s-a solicitat restituirea taxelor vamale plătite în plus, adresa de răspuns nr. 2778/26 martie 2001 ce conţine refuzul autorităţii sesizate de a face această plată, precum şi contestaţia cu nr. 1219 din 3 aprilie 2001 înregistrată la autoritatea vamală cu nr. 3046 din aceeaşi dată, contestaţie care în opinia recurentei-reclamante are valoare de reclamaţie administrativă în sensul prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi care a fost înaintată Ministerului Finanţelor Publice.
De asemenea, recurenta arată că prin Decizia nr. 700 din 17 mai 2001 Ministerul Finanţelor Publice s-a desesizat şi a dispus trimiterea reclamaţiei la Biroul Vamal Vărşand care, însă, nu i-a dat nici un răspuns, motiv pentru care s-a adresat instanţei de contencios administrativ.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Totodată, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept.
Rolul activ al judecătorului, în sensul art. 129, precum şi al art. 114 C. proc. civ. se manifestă în primul rând cu privire la verificarea acţiunii şi clarificarea obiectului pricinii.
În cauză, se constată că instanţa de fond nu a procedat în sensul dispoziţiilor mai sus arătate, deşi, pe de o parte, reclamanta a manifestat o poziţie oscilantă referitor la obiectul acţiunii sale şi părţile în litigiu.
Pe de altă parte, se constată că prin sentinţa atacată s-a soluţionat atât acţiunea reclamantei înregistrată în anul 2002, cât şi acţiunea înregistrată în anul 2001 (trimisă aceleiaşi curţi prin declinare de competenţă), fără însă a se avea în vedere că aceste acţiuni nu sunt identice nici în ceea ce priveşte capetele de cerere, nici în ceea ce priveşte conţinutul motivării lor.
Prin urmare, instanţa de fond avea obligaţia, în raport cu această situaţie, ca, înainte să păşească la soluţionarea pricinii (chiar pe cale de excepţie), să pună în vedere reclamantei să-şi precizeze obiectul acţiunii.
Neprocedând în sensul mai sus arătat se constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală.
Prin urmare, constatându-se că recursul este fondat, acesta va fi admis şi în consecinţă se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, după stabilirea fără echivoc a obiectului acţiunii, instanţa de fond va păşi la soluţionarea cauzei, pe excepţie sau pe fond, având în vedere probatoriul administrat, apărările părţilor, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC R.O.P. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 87 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2260/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2263/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
