CSJ. Decizia nr. 2263/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2263/2003
Dosar nr. 2061/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 5 ianuarie 2000, reclamanta SC I. SRL Galaţi a solicitat obligarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Galaţi, precum şi a Ministerului Finanţelor, la plata sumei de 3.207.565.443 lei reprezentând majorări de întârziere calculate conform indicelui de inflaţie, a sumei de 667.371.117 lei pe care a fost obligată în mod eronat să o achite la bugetul statului cu titlu de impozit pe profit, din care 189.328.075 lei pe anul 1996 şi 478.071.219 lei pentru perioada 1997 - 1999.
Temeiul cererii îl constituie sentinţa civilă nr. 174 din 17 septembrie 1999, prin care s-a constatat că activitatea desfăşurată de reclamantă în anii 1994 - 1998 a fost numai de construcţii, beneficiind deci de perioada de scutire de 5 ani de la plata impozitului, iar nu de un an, ca activitate de prestări servicii.
În urma unui declinator de competenţă dat iniţial de Judecătoria Galaţi şi apoi de Tribunalul Galaţi, cauza a revenit spre soluţionare Curţii de Apel Galaţi care, prin sentinţa civilă nr. 35 din 22 martie 2002, a respins acţiunea.
Prin considerentele sentinţei s-a stabilit că suma total achitată de către unitate, de 667.371.117 lei, cumulează impozitul achitat nedatorat corespunzător a două subperioade, în legătură cu care s-au încheiat două acte de control. În ce priveşte prima perioadă, suma de 189.328.075 lei a fost restituită şi întrucât este vorba de o plată efectuată din eroare, reclamanta nu poate pretinde decât restituirea ei. Referitor la cealaltă sumă, de 478.071.219 lei, aceasta nu a făcut obiectul vreunei judecăţi, cererea a fost adresată direct pârâtei care i-a dat curs, situaţie în care pârâţii nu mai pot fi obligaţi la plata debitului actualizat cu rata inflaţiei.
Sentinţa a fost recurată de reclamantă.
Prin motivele de casare formulate în scris şi dezvoltate oral s-a susţinut că sumele achitate nedatorat de către societate trebuiau recalculate, ţinându-se seama de indicele de inflaţie, întrucât pârâtele au fost în culpă, obligând-o pe reclamantă să achite acele sume.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă ca un fapt cert necontestat că pârâta a achitat un impozit pe profit nedatorat şi că această eroare a fost reparată prin sentinţa nr. 174/1999 a Curţii de Apel Galaţi, care a constatat că sus-numita beneficia de regimul de favoare prevăzut de Legea nr. 12/1991, raportat la natura activităţii desfăşurate şi anume, de construcţii şi nu de prestări de servicii.
Independent de etapele procesuale parcurse, din momentul în care dreptul reclamantei a fost validat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, aceasta era în măsură să solicite repetiţiunea sumelor ce urmau a-i fi restituite.
Plata debitelor datorate se face la iniţiativa creditorului, care se bucură de dreptul de disponibilitate, el decizând dacă să-l acţioneze pe debitor în valorificarea titlului invocat.
Acest drept este afirmat prin dispoziţiile art. 1104, din redactarea căruia a fost dedus în doctrină şi practica judiciară, principiul potrivit căruia plata este cherabilă şi nu portabilă, efectuarea ei trebuind a fi solicitată, iar nu datorată (ex officio) în afara unor dispoziţii legale sau contractuale contrare, ceea ce nu este cazul în speţă.
Dimpotrivă, principiul menţionat a fost reiterat şi valorificat ca atare prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din OG nr. 70/1994, care prevede că organele fiscale vor restitui pe bază de cerere (subl.n.) sumele plătite în plus.
Cunoscând, aşadar, că temeiul restituirii îl constituie existenţa sentinţei Curţii de Apel Galaţi, nr. 174 din 17 septembrie 1999, rămasă definitivă ca urmare a anulării recursului declarat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Galaţi, prin Decizia Curţii Supremă de Justiţie nr. 2603 din 28 septembrie 2000 şi că cele două debite au fost stinse deîndată după rămânerea definitivă a menţionatei hotărâri, iar pe de altă parte că punerea în întârziere a debitorilor s-a făcut prin cererea de chemare în judecată a acestora cu acţiunea introductivă de instanţă, formând obiectul prezentului dosar, înregistrată la data de 5 ianuarie 2001, adică după ce deconturile au fost regularizate, urmează că solicitarea de reactualizare a debitelor nu-şi mai găseşte temei legal.
În consecinţă, recursul declarat în cauză se vădeşte nefondat, impunându-se respingerea sa ca atare şi menţinerea sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SRL Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 35 din 22 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2261/2003. Contencios. Anulare decizie MFP si... | CSJ. Decizia nr. 2265/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
