CSJ. Decizia nr. 2267/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2267/2003
Dosar nr. 625/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 23 din 16 aprilie 2002 a Colegiului jurisdicţional Bacău s-a respins contestaţia la executare introdusă de B.M., împotriva Ordinului de executare nr. 10/2001, emis în baza sentinţei nr. 18/2001 a Colegiului jurisdicţional Bacău.
Principalul incident ridicat de contestator a fost acela că o datorie restantă din debitul stabilit de instanţa de fond în sarcina solidară a numiţilor N.I. şi B.M., şi care a fost parţial stins prin compensare, în sumă de 36.902.394 lei, a fost recuperată, urmând a se lua act de compensarea ei cu debitul rămas neacoperit şi pentru care s-au pornit formele de executare.
Instanţa sesizată a respins incidentul, apreciind că situaţia invocată de către contestator nu este relevantă în cauză, deoarece pentru a putea opera compensarea trebuia încheiat un act, semnat de ambele părţi între care se pretinde că s-au efectuat compensarea, cu efecte favorabile faţă de contestator şi de care acesta poate beneficia, act însoţit de documente contabile care să probeze modificările intervenite în evidenţa contabilă a unităţilor între care ar fi operat compensarea.
Repunerea în discuţie a culpei contestatorului, a mai reţinut instanţa de executare, nu se poate face din nou, excedând cadrul legal al contestaţiei. La fel şi diviziunea creanţei între codebitori, fiind vorba de o obligaţie solidară.
Sentinţa a fost recurată de contestator la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.
Prin Decizia nr. 393 din 13 septembrie 2002, această instanţă a respins recursul declarat, cu motivarea că respectiva contestaţie nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 399 C. proc. civ., în fapt contestatorul urmărind să repună în discuţie soluţia dată de prima instanţă.
Decizia menţionată a fost recurată la Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Prin motivele de casare formulate în scris, contestatorul a susţinut că soluţia dată în cauză este criticabilă sub următoarele aspecte:
- a fost lipsit de posibilitatea de a recura hotărârea de fond, prin care s-a stabilit iniţial răspunderea sa, întrucât nu a luat la cunoştinţă în timp util de faptul că suma în litigiu fusese achitată;
- urmărirea nu trebuia îndreptată împotriva sa, ci a unităţii care a efectuat cu întârziere plata sumei datorate.
Recursul este nefondat.
Pretinsa întârziere cu care ar fi luat cunoştinţă de faptul că suma ar fi fost achitată, nu constituie o împiedicare, în sensul legii, la exercitarea căii de atac.
De altfel, dacă în viitor se vor efectua regularizările de conturi între cele două unităţi, nimic nu l-ar putea împiedica pe recurent să solicite restituirea sumei, câtă vreme plata se va fi făcut de două ori, constituind, deci, o îmbogăţire fără justă cauză în favoarea creditorului.
În ce priveşte răspunderea unităţii real vinovată atât de înregistrarea eronată în evidenţele contabile, cât şi a plăţii cu întârziere a sumei datorate, această chestiune nu poate fi repusă în discuţie în cadrul prezentei contestaţii la executare, excedând cadrul legal al investirii instanţei de executare.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se soluţia pronunţată în soluţionarea recursului jurisdicţional.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva deciziei nr. 393 din 13 septembrie 2002, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2266/2003. Contencios. împotriva decizie... | CSJ. Decizia nr. 2268/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
