CSJ. Decizia nr. 2282/2003. Contencios. Anulare aviz emis de Baroul Olt si decizii U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2282/2003
Dosar nr. 2770/2002
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 3 noiembrie 2000, reclamantul N.D. a chemat în judecată pe pârâţii Baroul de Avocaţi Olt şi U.A.R., solicitând anularea avizului negativ nr. 131 din 4 aprilie 2000, a deciziilor nr. 897 din 22 iunie 2000 şi nr. 6.383 din 16 septembrie 2000, precum şi obligarea pârâţilor să emită decizie de primire a sa în profesia de avocat cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a fost avizat favorabil interviul susţinut la 10 martie 2000, pârâţii au respins cererea sa de primire în profesia de avocat, ca avocat stagiar, cu scutire de examen.
Prin sentinţa nr. 363 din 30 mai 2001, astfel cum a fost rectificată în temeiul art. 281 C. proc. civ., în încheierea de la 16 iulie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a obligat pârâţii să emită decizie de înscriere a reclamantului pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, cu scutire de examen.
Recursul declarat de pârâţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 846 din 5 martie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ. Instanţa de recurs a casat sentinţa nr. 363 din 30 mai 2001 şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti, constatând că prima instanţă a procedat nelegal la judecarea cauzei, deşi prin încheierea nr. 2014 din 25 mai 2001, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de Baroul de Avocaţi Olt şi a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Piteşti.
În fond după casare, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 83/F-C din 16 septembrie 2002, prin care a admis acţiunea, a anulat avizul nr. 131 din 10 aprilie 2000, deciziile nr. 897 din 22 iunie 2000 şi nr. 6383 din 16 septembrie 2000 şi a obligat să-l înscrie pe reclamant în tabloul avocaţilor stagiari, cu scutire de examen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data formulării cererii, reclamantul îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 9 şi art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen. Apărările formulate de pârâţi cu privire la cerinţele de a se dovedi un anumit nivel de pregătire profesională şi de a exista recomandarea unor avocaţi definitivi în profesie, au fost respinse de instanţa de fond, cu motivarea că asemenea cerinţe nu au fost prevăzute în lege, iar verificarea cunoştinţelor nu poate avea ca obiect decât reglementarea referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, au declarat recurs pârâţii, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
În primul motiv de casare, recurenţii au susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile Legii nr. 51/1995 şi ale Statutului profesiei de avocat, potrivit cărora scutirea de examen pentru primirea în profesie poate fi acordată numai în cazul îndeplinirii anumitor condiţii, iar acestea nu au fost îndeplinite de către intimat.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost criticată hotărârea instanţei de fond pentru depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, cu motivarea că au fost cenzurate unele prevederi ale Statutului profesiei de avocat, deşi acest statut, adoptat de Consiliul U.A.R., în baza art. 76 lit. e) din Legea nr. 51/1995, nu este supus controlului judecătoresc.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Conform regulii generale înscrise în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, dreptul de primire în profesia de avocat se obţine pe baza unui examen.
Prin derogare de la această regulă, art. 14 alin. (2) lit. b) din legea sus-menţionată prevede că poate fi primit în profesie cu scutire de examen, licenţiatul unei facultăţi de drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licenţă, solicită înscrierea ca avocat stagiar.
Aprobat de Consiliul U.A.R, în cadrul competenţei de reglementare conferită prin art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995, Statutul profesiei de avocat a prevăzut în art. 61 că, în toate cazurile în care se solicită primirea în profesie cu scutire de examen, ascultarea poate cuprinde şi un interviu de verificare a cunoştinţelor teoretice necesare exercitării profesiei. În acelaşi scop, persoana care solicită să fie primită în profesie ca avocat stagiar are, conform art. 56 lit. a) din Statut, obligaţia să prezinte actele care atestă media generală obţinută în perioada facultăţii, calculată pe baza mediilor anuale şi a notelor obţinute la examenul de licenţă.
La data cererii sale de primire în profesie cu scutire de examen, intimatul nu a dovedit îndeplinirea acestei condiţii impusă prin reglementarea statutară a profesiei de avocat.
Astfel, se reţine că la interviul susţinut la Baroul de Avocaţi Olt, intimatul nu a primit aviz favorabil, constatându-se că nu posedă cunoştinţele profesionale minime pentru exercitarea profesiei de avocat, iar din actele de studii depuse rezultă că examenul de licenţă a fost promovat cu media 6,50 şi că media generală de promovare a anilor de studii a fost 7,19.
Intimatul nu a contestat în procedura administrativă şi nici în instanţă modul în care a fost organizată şi evaluată ascultarea sa sau legalitatea hotărârii Baroului de Avocaţi Olt care, la 13 martie 2000, a stabilit drept criteriu orientativ pentru primirea în profesie cu scutire de examen, ca licenţiatul să fi obţinut la examenul de licenţă media minimă 8. Dimpotrivă, se constată că atât prin contestaţiile adresate recurenţilor, cât şi prin cererea dedusă judecăţii, intimatul a recunoscut că interviul s-a desfăşurat în condiţii legale.
În atare situaţie, sunt străine de natura pricinii considerentele instanţei de fond privind respingerea cererii intimatului pentru neîndeplinirea unor condiţii care nu sunt prevăzute de lege.
Aceeaşi concluzie se impune în privinţa considerentelor din hotărârea atacată, referitoare la inexistenţa unei obligaţii legale de a avea recomandarea a doi avocaţi din barou, care sprijină cererea de primire în profesie ca avocat stagiar, dintre care unul garantează îndrumarea efectivă pe întreaga perioadă de stagiu.
Motivele de fapt şi de drept ale acţiunii nu cuprind referiri la această condiţie prevăzută în art. 56 lit. b) din Statutul profesiei de avocat şi intimatul nu a formulat apărări privind existenţa recomandării unui avocat îndrumător care, potrivit art. 55 alin. (2) şi art. 62 din acelaşi statut, să se angajeze să asigure avocatului stagiar îndrumarea profesională efectivă şi realizarea unui venit echitabil, corespunzător muncii depuse.
Întemeiate pe neîndeplinirea acestor cerinţe, deciziile nr. 897 din 22 iunie 2000 şi nr. 6383 din 16 septembrie 2000 emise de recurenţi reprezintă un refuz justificat de soluţionare favorabilă a cererii intimatului de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Instanţa de fond a apreciat eronat că prin condiţiile impuse, recurenţii au soluţionat cererea intimatului pe baza unor criterii subiective.
Motivând astfel soluţia pronunţată, instanţa de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 şi de Statutul profesiei de avocat pentru primirea în profesie ca avocat stagiar cu scutire de examen. Aceste condiţii au fost reglementare, conform art. 7 din Legea nr. 51/1995 şi art. 15 alin. (1) din Statut, în scopul de a se asigura exercitarea calificată a dreptului de apărare, competenţa şi disciplina profesională.
În consecinţă, refuzul exprimat de recurenţi prin actele contestate nu reprezintă exercitarea arbitrară a dreptului său de apreciere, reglementat de art. 14 alin. (21) din Legea nr. 51/1995, în cazul primirii în profesia de avocat cu scutire de examen.
Critica formulată în recurs pentru depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti este nefondată, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat asupra actelor administrative de autoritate întocmite de recurenţi şi aceste acte sunt supuse controlului judecătoresc, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 29/1990.
Faţă de soluţia dată primului motiv de casare, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi pe fond, va respinge ca nefondată acţiunea formulată de N.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Baroul de Avocaţi Olt, Slatina şi U.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 83/F-C din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de N.D., ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2281/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2283/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
