CSJ. Decizia nr. 2330/2003. Contencios. Anulare proces-verbal întocmit de D.G.M.S.S. Bucuresti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2330/2003
Dosar nr. 1814/2002
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, în urma declinării la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta SC J.T.I. SA România a solicitat anularea procesului-verbal de control nr. 472 din 13 decembrie 2000 întocmit de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a municipiului Bucureşti, exonerarea de plata debitelor reţinute şi restituirea contribuţiei de asigurări sociale pentru plăţile compensatorii şi a contribuţiei către Fondul de Pensii şi Asigurări Sociale ale Agricultorilor, considerate plăţi nedatorate.
În esenţă, reclamanta a arătat că, prin actul de control, s-a reţinut greşit ca fiind limitativă lista drepturilor exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale.
A mai susţinut că nu datorează nici o sumă Fondului de Pensii şi Asigurări Sociale ale Agricultorilor, conform adresei nr. 6228/2000 eliberată de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, de care instanţa nu a ţinut cont.
Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 481 din 30 aprilie 2002, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că suma imputată şi plătită de reclamantă, cu titlu de CA.S. şi majorările de întârziere aferente, a fost legal achitată, deoarece contribuţia pentru asigurări sociale se datorează şi pentru sumele reprezentând plăţi compensatorii întrucât, în cauză, nu este aplicabilă HG nr. 389/1992, cu privire la contribuţia pentru asigurările de stat, ci HG nr. 838/1995 privind condiţiile pentru acordarea compensaţiilor, care nu se supun impozitului pe salariile acordate salariaţilor disponibilizaţi cu ocazia restructurării agenţilor economici cu capital majoritar privat.
Instanţa a mai reţinut că întrucât reclamanta nu a achitat C.A.S. - ul pentru sumele reprezentând plăţi compensatorii, nu putea beneficia de reducerile prevăzute de OUG nr. 2/1999, aceste plăţi compensatorii trebuind să se fi plătit înainte de desfacerea contractului de muncă, în perioada preavizului de concediere.
În ceea ce priveşte contribuţia la Fondul pentru Agricultură, privind Fondul de Pensii al Agricultorilor, instanţa a stabilit că se datorează în raport cu obiectul de activitate al societăţii şi anume, acela de producere a ţigaretelor, potrivit procesului-verbal de control.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, a declarat recurs reclamanta SC J.T.I SA, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât instanţa, în mod greşit, nu a ţinut cont, că baza legală pentru neplata C.A.S. - ului o constituie HG nr. 389/1972 art. 2, potrivit căreia pentru drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă nu se datorează C.A.S.
Totodată, în mod greşit instanţa a stabilit că nu-i pot fi aplicabile facilităţile conferite al OG nr. 2/1999, întrucât a respectat prevederile impuse de acest act normativ, astfel cum rezultă fără echivoc din raportul de expertiză dispus în cauză.
Cu privire la contribuţia pentru Fondul de Asigurări Sociale şi pensie pentru Agricultori, recurenta a susţinut că instanţa, în mod neîntemeiat, nu a luat în considerarea adresa 6228/2000 emisă de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei – Direcţia Generală de Resurse şi Politică Alimentară, care a fost dată în baza instrucţiunilor comune M.M.P.S şi Ministerului Finanţelor, emise potrivit dispoziţiilor HG nr. 3/1997.
Curtea, verificând cauza în lumina dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru cele ce urmează.
Problema în discuţie este de a se stabili dacă sumele precizate în actul de control şi ulterior achitate, reprezentând C.A.S. şi majorări de întârziere aferente, precum şi contribuţia la Fondul de Pensii pentru Agricultori sunt sau nu legal datorate.
Cu privire la neplata C.A.S. - ului, pentru cele 6 salarii achitate cu titlu de plăţi compensatorii salariaţilor disponibilizaţi, Curtea constată că, în speţă, sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale, care precizează la art. 2: „Contribuţia pentru asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractului de muncă".
În acest sens, sunt şi Precizările comune ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor nr. 947/MF/181679 din 10 iulie 1992.
În mod neîntemeiat, instanţa de fond a susţinut că pentru ca plăţile compensatorii acordate salariaţilor disponibilizaţi să fie scutite de plata C.A.S. - ului, trebuia ca înaintea desfacerii contractului de muncă, sumele acordate să fi fost înscrise în carnetul de muncă, întrucât există în acest sens dovezi la dosar, iar legarea înscrierii în carnetul de muncă a plăţilor compensatorii de anterioritate efectuării acestora, nu rezultă implicit sau explicit din textul legii.
În consecinţă, cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa va verifica în ce cuantum au fost achitate sumele solicitate, dacă actualizarea sumei totale la rata inflaţiei s-a făcut corect, conform actelor doveditoare şi ce sumă se datorează cu acest titlu, precum şi stabilirea perioadelor pentru care trebuie acordată.
Cu privire la Fondul de Pensii al Agricultorilor se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 4 din HG nr. 3/1997, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor au emis instrucţiuni privind modul de calcul şi virare a sumelor datorate pentru Fondul de Pensii şi Asigurări Sociale ale Agricultorilor.
Faţă de cele de mai sus urmează ca instanţa de fond să solicite şi avizul Ministerului Finanţelor, astfel încât cu ocazia rejudecării fondului să se aibă în vedere ambele avize.
Instanţa va avea în vedere şi se va pronunţa şi cu privire la aplicabilitatea în cauză a Ordonanţei nr. 113 din 30 august 1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC J.T.I. SA, împotriva sentinţei civile nr. 481 din 30 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 233/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 2332/2003. Contencios. Recurs în anulare.... → |
|---|
