CSJ. Decizia nr. 2332/2003. Contencios. Recurs în anulare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2332/2003
Dosar nr. 2327/2002
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 octombrie 1999 sub nr. 4259 la Tribunalul Vrancea, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul L.N., Primarul municipiului Focşani, aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 10 alin. (3) cu referire la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, constând în plata din folosul statului a sumei de 500 lei pe zi de întârziere, începând cu 19 iulie 1999 şi până la pronunţarea hotărârii; obligarea pârâtului la plata sumei de 104.400.000 lei, respectiv câte 300.000 lei/zi de întârziere de la data emiterii autorizaţiei de construire şi până la data introducerii acţiunii, precum şi în continuare, până la emiterea autorizaţiei solicitate.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant, că este proprietarul unei suprafeţe de teren de 5000 mp, intravilan Focşani, că în vederea desfăşurării activităţii la SC A.E. SRL Focşani unde este asociat unic, a obţinut toate avizele pentru construirea unei centrale termice şi birou, pe acest teren, inclusiv autorizaţie de construire potrivit sentinţei civile nr. 13/1999, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 136/1999 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
S-a mai susţinut de către reclamant că faţă de refuzul nejustificat al eliberării actului şi respectarea hotărârii judecătoreşti, se impune plata de daune.
Pârâtul, prin întâmpinare, a precizat că nu a fost posibilă eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei întrucât documentaţia depusă de reclamant i-a fost returnată, deoarece a fost incompletă şi că faţă de momentul redepunerii documentaţiei, 29 octombrie 1999, actele solicitate i-au fost eliberate la 2 noiembrie 1999 şi respectiv, 5 noiembrie 1999, în termenul prevăzut de Legea nr. 50/1991.
Prin cererea formulată la 11 ianuarie 2000, reclamantul a solicitat completarea acţiunii, în sensul anulării certificatului de urbanism nr. 1211 din 2 noiembrie 1999 şi a autorizaţiei nr. 715 din 5 noiembrie 1999, susţinând că prin aceste acte emise ulterior i se impun modificări de lucrări „deviere de canalizare", precum şi acordul proprietarului clădirii adiacente.
La termenul din 10 octombrie 2000, reclamantul şi-a completat din nou acţiunea, solicitând anularea în parte a autorizaţiei de construcţie nr. 715/1999, în sensul eliminării menţiunilor referitoare la devierea de canalizare şi a acordului proprietarului clădirii adiacente, menţinerea cererii privind obligarea primarului la plata daunelor, renunţând la obligarea acestuia la sancţiunile prevăzute de art. 10 alin. (3) cu referire la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Pe cale de excepţie, pârâţii L.N. şi D.B., fostul şi actualul proprietar, au invocat lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 50 pronunţată la 22 decembrie 2000, a respins excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile formulată de pârâţi, a admis în parte acţiunea reclamantului S.I., a anulat certificatul de urbanism nr. 1211 din 2 noiembrie 1999 şi în parte autorizaţia de construire nr. 715 din 5 noiembrie 1999, în ce priveşte menţiunile din cuprinsul acesteia „deviere canalizare" şi „în cazul în care sunteţi în continuare în litigiu, iar în cazul în care pierdeţi litigiul, autorizaţia devine nulă dacă nu veţi obţine acordul proprietarului clădirii adiacente, rămas în urma terminării litigiului".
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea Primarului municipiului Focşani la daune în sumă de 300.000 lei pe zi de întârziere, precum şi obligarea pârâtului L.N. la sancţiunea de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere nejustificată.
A luat act că reclamantul a renunţat la obligarea pârâtului Primarul municipiului Focşani, la amenda prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990.
A fost obligată Primăria municipiului Focşani la cheltuieli de judecată în sumă de 226.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vrancea a reţinut că reclamantul, la data de 19 iulie 1999 când a solicitat executarea sentinţei civile nr. 13/1999, nu a îndeplinit nici una din condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 91/1999 ce reprezintă anexă la Legea nr. 50/1991, abia după promovarea acţiunii, astfel că în această situaţie nu poate fi reţinută culpa pârâţilor în eliberarea cu întârziere a autorizaţiei de construcţie.
În ce priveşte certificatul de urbanism nr. 1211 din 2 noiembrie 1999, s-a constatat că reclamantului i-a fost eliberat anterior primului proces, un alt certificat de urbanism, act care mai producea efecte la data când s-a formulat cererea din 9 iulie 1999, nefiind revocat sau anulat de autoritatea administrativă.
Referitor la menţiunile din autorizaţie, instanţa de fond le-a apreciat ca nelegale, stabilind că impunerea „deviere canalizare" îi încalcă reclamantului dreptul de proprietate şi că o atare restricţie, motivată de faptul că acesta a îngăduit ca terenul să fie subtraversat de reţeaua de canalizare pentru locuinţele altor persoane, este în defavoarea proprietarului.
Legat de celelalte menţiuni, contestate, de asemenea, de reclamant, Tribunalul a reţinut aceleaşi motive de nelegalitate, întrucât litigiul dintre reclamant şi B.G. cu privire la grăniţuirea terenului se referă la partea de sud şi nu în partea de nord, unde reclamantul a dorit să-şi edifice construcţia, distinct de împrejurarea că la momentul actual s-a rezolvat aspectul legat de proprietate.
S-a mai argumentat şi prin aceea că în cuprinsul autorizaţiei de construcţie nu se pot impune alte condiţii decât cele prevăzute de Legea nr. 50/1991, care nu includ şi consimţământul unei persoane străine de actul administrativ.
În ce priveşte obligarea actualului primar al municipiului Focşani la daune pentru întârziere, Tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată întrucât la data când s-a emis autorizaţia de construire 5 noiembrie 1999, pârâtul B.D. nu îndeplinea funcţia de primar.
Instanţa nu a reţinut nici culpa pârâtului L.N., rezultând că acesta a eliberat autorizaţia de construire la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească în termen de 30 de zile de când reclamantul a depus documentaţia, astfel că nu se justifică obligarea acestuia la amendă.
În legătură cu excepţia prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, invocată de pârâţi, Tribunalul a reţinut că această procedură nu trebuia îndeplinită în cauză, deoarece acţiunea viza executarea unei hotărâri judecătoreşti prin care autoritatea administrativă fusese obligată la emiterea actelor administrative.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.I., invocând nelegalitatea şi netemeinicia acestuia.
În motivarea recursului s-a susţinut de către recurent că, în mod greşit, s-a dispus exonerarea de plata daunelor a primarului municipiului Focşani care urmează să răspundă ca autoritate de funcţie, chiar dacă nu a fost acela care a refuzat eliberarea autorizaţiei, acesta având calea acţiunii în regres împotriva fostului primar N.L.
Recurentul şi-a argumentat această critică prin aceea că, începând cu data de 19 iulie 1999 când a înregistrat cererea, însoţită şi de sentinţa civilă nr. 13/1999, s-a refuzat punerea în executare, folosindu-se metode de tergiversare.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 265 pronunţată la 23 august 2001, a admis recursul, a casat sentinţa civilă nr. 50/2000 a Tribunalului Vrancea şi a admis acţiunea şi pentru daune. A obligat Primarul municipiului Focşani la plata daunelor în sumă de 254.000.000 lei către recurent.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 13/1999 pronunţată de Tribunalul Vrancea, a fost admisă acţiunea recurentului împotriva pârâtei Primăria municipiului Focşani, reprezentată prin primatul N.L. care a fost obligat la eliberarea autorizaţiei de construcţie pentru obiectivul centrală termică şi birou, hotărâre irevocabilă şi a cărei punere în executare a fost refuzată.
În legătură cu refuzul punerii în executare, Curtea a reţinut că pârâta a recurs la diverse forme de tergiversare, respectiv invocarea completării unei noi cereri pe motiv că cea iniţială nu era tip, că nu au fost plătite taxele pentru eliberarea autorizaţiei şi că s-a trecut cu uşurinţă peste un aspect esenţial, acela că hotărârea era irevocabilă.
De asemenea, Curtea a mai reţinut că în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 29/1990, primarul era obligat ca în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei nr. 13/1999, fie să elibereze actul, fie să solicite în scris de la reclamant alte acte, ceea ce nu a făcut, iar în cauză nu s-au făcut dovezi că acesta nu ar fi depus actele necesare sau că ar fi avut vreo culpă în neeliberarea autorizaţiei.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs în anulare în conformitate cu art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 teza II C. proc. civ., Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, susţinând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond.
Totodată, s-a reţinut că aceasta este şi vădit netemeinică.
În motivarea recursului s-a susţinut că la data de 9 iulie 1999 când reclamantul a solicitat eliberarea autorizaţiei de construire, nu erau îndeplinite toate cerinţele prevăzute de Legea nr. 50/1991, ci abia după introducerea acţiunii şi că în mod corect Tribunalul nu a putut reţine culpa pârâţilor în eliberarea autorizaţiei cu întârziere.
De asemenea, s-a mai susţinut că reticenţa organului administrativ a fost justificată şi de situaţia juridică incertă a terenului
Recursul în anulare este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, este legală şi temeinică.
În mod corect s-a reţinut că începând cu data de 9 iulie 1999, când reclamantul intimat a înregistrat la Primăria municipiului Focşani cererea privind eliberarea autorizaţiei de construcţie, ocazie cu care a fost ataşată şi sentinţa civilă nr. 13/1999 a Tribunalului Vrancea, s-a refuzat punerea în executare a unei hotărâri irevocabile.
În conformitate cu art. 16 din Legea nr. 29/1990, autoritatea administrativă, respectiv primarul era obligat ca în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei prezentate, să elibereze autorizaţia ori să solicite în scris alte acte.
În absenţa unor atare dovezi, în mod justificat a reţinut refuzul în eliberarea la timp a autorizaţiei de construire, situaţie ce a concurat la crearea de daune ce au constatat în imposibilitatea realizării construcţiei.
Dimpotrivă, a rezultat din actele dosarului o tergiversare nejustificată a funcţionarilor în a rezolva cererea, în sensul că certificatul de urbanism emis de primărie, altul decât cel iniţial, conţinea o serie de obligaţii ce îi îngrădeau reclamantului dreptul de proprietate, iar autorizaţia emisă pe parcursul procesului avea ataşată o cerere tip cu o pretinsă semnătură a reclamantului care s-a dovedit a fi un fals.
Susţinerea recurentei că reticenţa autorităţii administrative de a elibera cu celeritate autorizaţia de construire a fost justificată de situaţia juridică incertă a terenului, este infirmată de actele existente şi anume, titlul de proprietate emis intimatului-reclamant din anul 1999, precum şi de sentinţa civilă nr. 13/1999, definitivă şi irevocabilă, care a cenzurat acest aspect şi care nu mai putea fi pus în discuţie.
Astfel fiind, Curtea urmează să respingă recursul în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 265/R din 23 august 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2330/2003. Contencios. Anulare proces-verbal... | CSJ. Decizia nr. 2333/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
