CSJ. Decizia nr. 2333/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2333/2003
Dosar nr. 775/2002
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C.W. SA Bicaz, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ, a solicitat anularea deciziei nr. 979/29 iunie 2001, prin care i-a fost respinsă contestaţia cu privire la suma de 870.288.529 lei impozit pe profit şi 543.225.708 lei majorări de întârziere.
Reclamanta a arătat că în mod greşit s-au reţinut ca nedeductibile provizioanele constituite pentru neplata în valută a dividendelor aferente anilor 1997 şi 1999 în sumă de 819.104.244 lei şi respectiv 139.256.750 lei.
În mod greşit au fost considerate cheltuieli nedeductibile diferenţele de curs valutar pentru plata dividendelor în sumă de 359.257.185 lei şi respectiv 365.653.183 lei.
În procesul-verbal 12719/27 februarie 2001, organul de control a calculat în mod eronat reducerea impozitului pe profitul obţinut din producţia livrată la export pentru perioada 1 august 1999 – 31 decembrie 1999, neţinându-se cont de prevederile legislative în vigoare la acea dată.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 157/21 decembrie 2001, a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că provizioanele în sumă totală de 958.361.594 lei constituite în anul 1999 şi 2000 şi diferenţele de curs valutar în sumă totală de 729.910.368 lei pentru plata în valută a dividendelor aferente anului 1997 şi 1999 nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit neîndeplinind cerinţele art. 4 din OG nr. 70/1994.
Nu a fost primită nici susţinerea reclamantului potrivit căreia cheltuielile cu diferenţele de curs valutar aferente plăţii în valută a dividendelor sunt deductibile fiscal, întrucât prin plata în valută a dividendelor stabilite în moneda naţională la cursul zilei, când are loc plata, se exclude înregistrarea de diferenţe de curs valutar.
Legal, organul fiscal nu a luat în considerare şi veniturile înregistrate în contul 711 „venituri din producţia stocată".
Suma rămasă de plată la 31 octombrie 2000 era de 137.068.950 lei din care reclamanta a achitat majorări de întârziere de 2.298.533 lei.
Societatea a achitat debitul restant la 19 octombrie 2000 până la 31 octombrie 2000, dar nu a achitat debitul curent aferent trimestrului III 2000 cu scadenţă la 25 octombrie 2000, astfel că nu-i pot fi aplicabile prevederile OG nr. 163/2000.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond admiterea acţiunii.
Se susţine că instanţa a omis să se pronunţe asupra procesului verbal încheiat la 25 octombrie 2001 de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ - Direcţia Controlului Fiscal, act hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, întrucât prevede scutirea reclamantei de a plăti majorări de întârziere.
Soluţia s-a bazat pe susţinerile pârâţilor, deşi expertiza favorabilă ei, singura probă concludentă în cauză a fost înlăturată nejustificat. Aceasta s-a întemeiat pe dispoziţiile legale şi concluzionează în sensul exonerării reclamantei de răspundere.
Recursul este nefondat.
Prin procesul verbal nr. 12719/27 februarie 2001 întocmit de Administraţia Financiară a Municipiului Piatra Neamţ, s-a stabilit în sarcina reclamantei diferenţe de impozit pe profit pe perioada 31 martie 1999 – 30 iunie 2000 în sumă de 897.958.409 lei şi majorări de întârziere de 543.225.708 lei.
În procedura prealabilă fiscală soluţia a fost de respingere prin Decizia nr. 979/29 iunie 2001 a Ministerului de Finanţe, soluţie menţinută şi de instanţă.
Din actele dosarului a rezultat că verificarea a cuprins perioada 31 martie 1999 – 30 iunie 2000.
Organul de control a constatat că la 31 decembrie 1999, reclamanta a declarat un profit impozabil de 1.739.734.000 lei, impozitul aferent fiind scutit la plată.
Recalculându-se profitul impozabil şi impozitul pe profit aferent, s-a reţinut ca profit impozabil la 31 decembrie 1999 suma de 2.850.618.365 lei, iar ca impozit pe profit 1.083.234.979 lei, ca urmare a încadrării în categoria cheltuielilor nedeductibile a provizioanelor constituite pentru plata în valută a dividendelor aferente anului 1997 şi a diferenţei de curs valutar pentru plata dividendelor în valută.
S-a mai constatat că societatea a beneficiat în perioada 1 august 1999 – 31 decembrie 1999 de prevederile Legii nr. 133/1999, fiind scutită la plata impozitului pe profit în sumă de 49.973.083 lei aferent profitului reinvestit în sumă de 131.598.112 lei; conform art. 23 şi 26 din Legea nr. 133/1999, pentru producţia livrată la export s-a calculat reducerea în sumă de 299.245.158 lei, iar pentru crearea de noi locuri de muncă, conform art. 24 a beneficiat pe trimestrul IV/1999 de reducerea impozitului pe profit în sumă de 102.240.003 lei.
Reducerea totală acordată conform Legii nr. 133/1999 a fost de 451.861.244 lei; la 31 decembrie 1999 societatea datora un impozit pe profit în sumă de 631.376.735 lei,
La data de 30 iunie 2000 reclamanta a declarat un profit impozabil de 1.126.185.688 lei şi un impozit pe profit de 148.578.180 lei.
În urma trecerii pe cheltuieli nedeductibile a provizioanelor constituite pentru plata în valută a dividendelor aferente anului 1997 şi a diferenţei de curs valutar rezultată din plata acestor dividende, organul de control a stabilit profitul impozabil în sumă de 1.664.090.371 lei şi impozitul pe profit în sumă de 416.022.593 lei.
Potrivit art. 5 din OUG nr. 217/1999, societatea a beneficiat de o deducere la calcularea profitului impozabil egală cu 10% din valoarea echipamentului tehnologic achiziţionat în sumă de 32.904.839 lei, reducerea impozitului pe profit fiind în sumă de 8.226.210 lei.
Reducerea impozitului pe profit aferent veniturilor încasate în valută printr-un cont bancar din România, conform art. 7 din OUG nr. 217/1999, a fost în sumă de 141.214.709 lei.
În perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2000, reducerea de care a beneficiat societatea a fost de 149.440.999 lei, impozitul pe profit datorat fiind de 266.581.674 lei.
Pentru perioada supusă controlului, reclamanta datorează impozit pe profit în sumă de 897.958.409 lei, din care la data controlului achitase 27.669.880 lei, rămânând de plată suma de 870.288.529 lei.
Pentru neplata la termen a impozitului pe profit s-au calculat majorări de întârziere de 543.225.708 lei.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către B.M. ale cărei concluzii sunt în sensul exonerării reclamantei de la plata obligaţiei fiscale stabilite.
Acest raport a fost înlăturat de instanţă în mod justificat întrucât raţiunile sale sunt în contradicţie cu textele legale invocate.
Pentru ca o cheltuială să fie deductibilă fiscal, conform art. 4 din OG nr. 70/1994, trebuie să fie efectuată pentru realizarea de venituri.
Constituirea de provizioane pentru plata în valută a dividendelor nu conduce la realizare de venituri, dividendele reprezentând conform OG nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende „orice distribuire, în bani sau natură, în favoarea acţionarilor sau asociaţiilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual şi a contului de profit şi pierdere, proporţional cu cota de participare la capitalul social".
Or, potrivit Regulamentului nr. 704/1993 de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, toate documentele contabile oficiale, potrivit legii se ţin în limba română şi în moneda naţională.
Art. 1 din HG nr. 335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societăţilor bancare, precizează că sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, „provizioanele pentru pierderi din diferenţe de curs valutar aferente creanţelor şi obligaţiilor în valută, evidenţiate în bilanţul contabil de la sfârşitul exerciţiului financiar".
Dividendele nu constituie creanţe şi obligaţii în valută evidenţiate în bilanţul contabil de la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel că provizioanele aferente acestora nu se pot încadra în categoria celor la care se referă HG nr. 335/1995.
Instanţa, în mod justificat, a înlăturat susţinerea societăţii conform căreia cheltuielile cu diferenţele de curs valutar aferente plăţii în valută a dividendelor sunt deductibile fiscal, pentru că sunt impozabile la persoanele juridice acţionari la reclamantă care înregistrează venituri din diferenţe de curs valutar, evitându-se astfel „dubla impozitare", pentru că prin plata în valută a dividendelor stabilite în moneda naţională la cursul zilei când are loc plata se exclude înregistrarea de diferenţe de curs valutar.
Susţinerea societăţii putea fi primită numai în cazul diferenţelor de curs valutar aferent „creanţelor şi datoriilor în devize".
Referitor la impozitul pe profit de 299.245.158 lei, acesta a fost stabilit corect, pentru că la reducerea impozitului pe profit obţinut din producţia livrată la export în perioada august – decembrie 1999, reclamanta a inclus în veniturile totale şi veniturile din producţia stocată.
Art. 26 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii arată că, întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de reducerea cu 75% a impozitului pe profit obţinut din producţia livrată la export.
Se are, deci, în vedere producţia livrată la export şi nu cea stocată.
Nici scutirea solicitată de reclamantă în baza art. 2 şi 3 din OG nr. 163/2000 pentru majorările de întârziere în cuantum de 543.225.708 lei nu operează în cauză, întrucât reclamanta a achitat debitul restant la 19 octombrie 2000 până la 31 octombrie 2000, dar nu a achitat debitul curent aferent trimestrului I/2000 cu scadenţă la 25 octombrie 2000.
Nici critica din recurs privind nepronunţarea asupra unei probe hotărâtoare – procesul verbal din 25 octombrie 2001 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Neamţ - care arată că ea beneficiază de facilităţile prevăzute de OUG nr. 163/2000, nu poate fi primită atâta timp cât procesul verbal arată că sunt majorări rămase de plată.
În consecinţă, soluţia instanţei de respingere a acţiunii fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.W. SA Bicaz împotriva sentinţei civile nr. 157 din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2332/2003. Contencios. Recurs în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 2335/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
