CSJ. Decizia nr. 2337/2003. Contencios. Anulare acte control vamal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2337/2003
Dosar nr. 2347/2002
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC P.T. SA şi SC D. & F.S. Inc. au chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor, pentru a se dispune anularea actului administrativ nr. 5860 din 13 decembrie 2001 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.009.267.857 lei plătiţi cu titlu de taxe vamale, suprataxă vamală şi T.V.A., ca urmare a operaţiunilor de vămuire efectuate în vederea importării bunurilor ce constituie obiectul actului adiţional autentificat de Biroul notarului public sub nr. 2010/26 mai 1998, precum şi la plata daunelor materiale în valoare de 2.971.406.337 lei.
Reclamanta arată că SC D. & F. SA este unul din acţionarii SC P.T. SA şi a participat la majorarea capitalului social al acesteia din urmă cu bunurile menţionate în actul adiţional nr. 2010/26 mai 1998.
În baza OG nr. 92/1997 aceasta este exceptată de la plata taxelor vamale pentru bunurile aduse ca aport în natură, iar prin încheierea actului adiţional şi înregistrarea menţiunii la O.R.C.B. proprietara bunurilor respective a devenit SC P.T. SA.
Aceasta a fost titulara declaraţiilor vamale şi a operaţiunilor de import pentru care s-au plătit taxe vamale, suprataxa vamală şi T.V.A. nedatorate.
Reclamantele au contestat pe cale administrativă aceste sume, iar directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor prin Decizia nr. 339/17 februarie 2000, a respins contestaţia, pentru motive de procedură.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin Decizia nr. 692/20 iunie 2000, a anulat Decizia atacată şi a obligat Direcţia Generală a Vămilor să soluţioneze pe fond contestaţia.
Cu toate acestea, prin adresa nr. 58601/13 decembrie 2001, Direcţia Generală a Vămilor a refuzat nejustificat soluţionarea contestaţiei, invocând prevederile OG nr. 13/2001 care instituie o nouă procedură de soluţionare a contestaţiilor.
Se solicită anularea acestei adrese şi obligarea Direcţiei Generale a Vămilor la rambursarea sumelor achitate pentru importurile menţionate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 674/ 24 iunie 2002, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că adresa atacată constituie o simplă comunicare şi nu un act administrativ producător de efecte juridice, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Pentru capătul doi de cerere s-a reţinut neefectuarea procedurii administrativ prealabile.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală reclamantele au declarat recurs şi au solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare.
Se arată că adresa contestată constituie un act administrativ, că atâta timp cât asupra cererii ce are ca obiect restituirea sumelor nu s-a pronunţat nimeni pe fond, sunt în deplin drept să formuleze o nouă cerere pe temeiul de drept invocat.
Recursul declarat este fondat.
Din examinarea sentinţei civile nr. 692/20 iunie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, rezultă că reclamanta SC D. & F.S. Inc, a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor pentru a se dispune anularea deciziei nr. 339/17 februarie 2000 a Directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor, precum şi a tuturor actelor subsecvente ce au stat la baza emiterii acestei decizii, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.009.267.857 lei, plătită cu titlu de taxă vamală, T.V.A. şi suprataxă şi la 40.663.050 lei taxă pentru soluţionarea pe cale administrativă a plângerii reclamantei şi la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa a admis acţiunea şi a anulat Decizia trimiţând cauza la Direcţia Generală a Vămilor pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Pârâta nu a dat curs obligaţiei legale ce-i revenea, situaţie în care reclamantele au revenit cu cereri la Direcţia Generală a Vămilor care, cu adresa nr. 58601/13 decembrie 2001, îi comunică că nu are competenţa de soluţionare potrivit OUG nr. 13/2001, iar rambursarea sumei achitată pentru importurile derulate nu poate fi soluţionată fără o hotărâre irevocabilă cu privire la declaraţiile vamale de import contestate.
Această adresă a fost contestată prin prezenta acţiune şi s-a solicitat anularea ei.
Instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă reţinând că în speţă este vorba de o simplă comunicare şi nu de un act administrativ.
Actul administrativ de autoritate este un act juridic adoptat sau emis de un serviciu public administrativ în mod unilateral, în baza şi în vederea executării legii, pentru naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, de regulă de drept administrativ.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Din însăşi conţinutul textului de lege citat, rezultă că incidenţa acestuia este condiţionată de existenţa unor acte administrative, precum şi a unor fapte materiale asimilate acestora, care conţin manifestări unilaterale de voinţă ale organelor administraţiei de stat - titulare ale unor atribuţii de stat şi în realizarea puterii de stat – în calitatea lor de subiect de drept administrativ şi, ca atare, generează raporturi de subordonare şi pot fi revocate în mod unilateral.
Adresa contestată nu este o simplă comunicare, ci constituie un act administrativ, ce lezează un drept legitim al reclamantelor, astfel că respingerea acţiunii ca inadmisibilă este greşită. Dacă pârâta se considera necompetentă, trebuia să se dezinvestească în favoarea organului competent, faţă de temeiurile de drept a acţiunii.
În consecinţă, se va admite recursul în baza art. 313 C. proc. civ. şi se va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, unde celelalte critici din recurs vor fi avute în vedere ca apărări ale părţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC P.T. SA Ilfov şi de SC D. & F.S. Inc Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 674 din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2336/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2340/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
