CSJ. Decizia nr. 2350/2003. Contencios. Anulare viza de iesire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2350/2003
Dosar nr. 3068/2002
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 august 2001, reclamantul A.A., cetăţean sudanez, în contradictoriu cu Ministerul de Interne – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei – Direcţia pentru Străini şi Probleme de Migrări, a solicitat anularea vizei de ieşire din ţară, acordată la data de 17 iulie 2001 şi obligarea pârâtei de a prelungi dreptul de şedere în România, în calitate de asociat al firmei SC M.I. SRL.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că înainte de expirarea vizei de afaceri, cu o săptămână, s-a prezentat la Serviciul Paşapoarte, unde a depus documentaţia cerută de lege, pentru prelungirea vizei de afaceri, viză ce expira la 18 iunie 2001.
La data de 11 iulie 2001 reclamantul a primit viză de ieşire din ţară, pentru motivul că nu a fost găsit la controlul efectuat la sediul firmei şi la reşedinţa sa.
Se precizează că în urma acordării vizei de ieşire a formulat un memoriu, înregistrat sub nr. 6359/I.A./II din 20 august 2001, la Direcţia pentru Străini şi Probleme de Migrări, care i-a menţinut măsura luată la data de 11 iulie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 873 din 30 septembrie 2002, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada că la sediul social al firmei s-a desfăşurat o activitate comercială reală şi corectă.
Considerând hotărârea nelegală şi netemeinică, a declarat recurs A.A.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că instanţa a săvârşit o gravă eroare în aprecierea probelor, care dovedeau existenţa sediului firmei indicată de reclamant.
Examinând soluţia recurată în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat.
Reclamantul A.A., cetăţean suedez, a solicitat prelungirea dreptului de şedere în ţară, în perioada 10 februarie 1988 – 18 iunie 2001, având calitatea de student şi apoi de asociat al SC M.I. SRL.
Cu ocazia controlului efectuat de Ministerul de Interne – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, s-a constatat că la sediul declarat al firmei, se afla o persoană fizică S.N. care a declarat că a încheiat cu reclamantul. un contract de închiriere, dar în realitate la această adresă nu s-au desfăşurat niciodată activităţi specifice unei firme.
Având în vedere şi că din activitatea firmei a rezultat un profit de 25.107.000 lei, iar reclamantul nu a specificat o altă adresă unde firma şi-ar desfăşura activitatea, Ministerul de Interne – Serviciul pentru Străini şi Probleme de Migrări, a acordat la data de 11 iulie 2001, viza de ieşire din ţară nr. 834354, valabilă până la data de 25 iulie 2001, în conformitate cu art. 18 alin. (2), coroborat cu art. 11 lit. a) şi c) din Legea nr. 123/2001.
Rezultă că viza de ieşire a fost corect aplicată, faţă de împrejurarea că SC M.I. SRL nu funcţionează efectiv la adresa indicată, iar reclamantul nu a justificat un interes legitim pentru rămânerea pe teritoriul României.
Faţă de considerentele de mai sus, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A., împotriva sentinţei civile nr. 873 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 235/2003. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Decizia nr. 2353/2003. Contencios. Anulare în parte a... → |
|---|
