CSJ. Decizia nr. 2475/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2475/2003
Dosar nr. 49/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2002, reclamanta L.S. a solicitat anularea procesului-verbal de inspecţie nr. 410179 din 24 ianuarie 2002, întocmit de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Control şi audit Public Intern şi anularea deciziei nr. 29 din 22 februarie 2002 emisă de acelaşi pârât.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a imputat suma de 18.709.997.688 lei reprezentând prejudiciul produs, ca urmare a aprobării de către membrii Comisiei Interdepartamentale, a unui termen de plată mai mare de 90 zile, pentru rambursarea contravalorii în lei a importurilor derulate în vederea recuperării creanţelor României sau a celor efectuate prin conturile de cliring, barter şi cooperare economică internaţională.
Reclamanta a susţinut că Ordinele nr. 1347/1999 şi nr. 2362/1996, a căror încălcare a fost imputată, nu sunt în vigoare pentru că nu au fost publicate în Monitorul Oficial.
În ce priveşte responsabilitatea privind neîntocmirea proceselor-verbale ale şedinţelor Comisiei Interdepartamentale şi neînregistrarea acestora într-un registru, reclamanta precizează că nu putea întocmi procese-verbale pentru şedinţele ce nu au avut loc.
Reclamanta susţine că, în mod nelegal, s-a reţinut în sarcina sa nerespectarea clauzelor Notei Comisiei Interdepartamentale şi a Convenţiei nr. 242842 din 2 iulie 1999, deoarece nu erau în atribuţiile sale administrarea şi urmărirea acestei convenţii.
Reclamanta a mai arătat că nu a avut cunoştinţă de existenţa contractelor de gaj cu deposedare de acţiuni ale SC E.M. SRL, SC E.P. SRL şi SC E.R. SRL şi nici de conţinutul acestora, decât după remiterea lor de către persoana care răspundea de relaţia Bangladesh.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1000 din 24 octombrie 2002, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că a fost legal controlul inspectorilor de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Control şi Audit Public Intern, întrucât a avut la bază Ordinul de serviciu nr. 118 din 26 ianuarie 2001, dat conform rezoluţiei semnate de Ministrul Finanţelor şi a fost efectuat în temeiul art. 2 lit. o) din OG nr. 119/1999 şi Legea nr. 301/2002.
Prin Ordinul comun al Ministerului Finanţelor Publice, Ministerul Comerţului şi Ministerul Afacerilor Externe, nr. 1547 din 6 decembrie 1994, s-au reglementat procedurile, modalităţile şi tehnicile privind recuperarea creanţelor României, provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989.
Comisia Interdepartamentală pentru avizarea modalităţilor de încasare a creanţelor României s-a constituit în baza HG nr. 362/1994 şi a avizat încheierea unor convenţii cu trei societăţi comerciale.
Convenţia cu SC E.M. SRL s-a încheiat pentru recuperarea sumei de 3,4 milioane dolari SUA, în contul creanţelor datorate României de R.S. Vietnam, termenul de plată, în lei fiind de 180 de zile de la data declaraţiei vamale de import, iar garantarea plăţii trebuia efectuată cu scrisoare de garanţie bancară.
Comisia interdepartamentală, din care a făcut parte şi reclamanta, ca secretar, a avizat favorabil Convenţia nr. 230313 din 26 noiembrie 1998, dintre Ministerul Finanţelor şi societate.
Termenul de achitare a contravalorii impozitului trebuie stabilit în raport de dispoziţiile Ordinului nr. 1547/1994.
Comisia din care făcea parte şi reclamanta, a prelungit termenul de achitare a contravalorii importului, încălcând ordinul sus-menţionat.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu poate fi exonerată de răspundere, nici pentru perioada lucrată în această funcţie fără Ordin de numire, atâta timp cât a lucrat la această comisie, deţinând şi funcţia de şef serviciu în cadrul direcţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamanta S.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa a apreciat eronat faptul că Direcţia Generală de Control şi Audit Public Intern din Ministerul Finanţelor Publice era competentă să realizeze inspecţie şi să încheie actul de control contestat, deoarece direcţia respectivă era internă Ministerului Finanţelor Publice şi nu era competentă să controleze activitatea unor comisii constituite din membrii mai multor ministere şi alte instituţii publice Banca Naţională a României şi F.P.S.
Recurenta a susţinut că Ordinele nr. 1547/1994 şi nr. 2362/1996 nu au fost publicate în Monitorul Oficial şi nici nu i-au fost aduse la cunoştinţă, astfel că nu sunt aplicabile în speţă şi nici nu pot produce efecte.
Nu au fost încălcate prevederile Ordinului nr. 1547/1994, deoarece marfa nu a tranzitat România, iar termenul de plată nu se putea stabili în funcţie de data importului, termenele fiind calculate de la data conosamentului, diferit de cel prevăzut de ordin.
S-a susţinut că valoarea prejudiciului a fost calculat eronat, fără nici o bază legală şi în nici un caz nu se putea reţine în responsabilitatea reclamantei.
Recurenta a precizat că notele comisiilor sunt întocmite şi înregistrate de responsabilul cu relaţia respectivă şi nu de secretarul comisiei.
Verificând probele administrate în funcţie de motivarea recursului, Curtea reţine următoarele:
Procesul-verbal nr. 410179 din 24 ianuarie 2002 a fost întocmit de o echipă de auditori din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Audit Public Intern. Obiectul inspecţiei l-a reprezentat modul de constituire, urmărire şi încasare a debitelor de la societăţile comerciale care au efectuat importuri, în contul recuperării creanţelor României din R.S. Vietnam şi în cadrul lichidării contului de cliring-cooperare pe relaţia Bangladesh, astfel cum se menţionează în preambulul procesului-verbal. De asemenea, preambulul precizează şi baza legală a controlului, acte normative printre care se enumeră: HG nr. 362/1994 privind constituirea Comisiei Interdepartamentale pentru avizarea modalităţilor de încasare a creanţelor României din activitatea de comerţ exterior şi alte activităţi externe, derulate în baza acordurilor guvernamentale şi comerciale înainte de 31 decembrie 1989. Ordinul comun al Ministerului Finanţelor, Ministerului Comerţului, Ministerului Afacerilor Externe nr. 1547/1994, Ordinul comun al Ministerului Finanţelor, Ministerului Comerţului, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Industriilor, F.P.S, Băncii Naţionale a României nr. 2362/1996, emis în baza OG nr. 59/1994.
În finalul procesului-verbal se prevede că „având în vedere faptul că unii din membrii Comisiei Interdepartamentale au participat la elaborarea Ordinului nr. 1547 din 6 decembrie 1994, în opinia auditorilor, membrii Comisiei Interdepartamentale au îndeplinit, cu ştiinţă, în mod defectuos, prevederile acestui ordin şi prin aceasta au prejudiciat statul român cu suma de 18.709.997.688 lei."
În cuprinsul procesului-verbal se face referire şi la responsabilitatea reclamantei pentru producerea prejudiciului, aceasta fiind secretară a Comisiei Interdepartamentale şi şef serviciu în Ministerul Finanţelor Publice.
Întregul proces-verbal de control analizează activitatea Comisiilor Interdepartamentale şi stabileşte responsabilitatea tuturor membrilor comisiilor, astfel cum se menţionează la fiecare capitol din procesul-verbal, precum şi Decizia nr. 29/2002 prin care s-a respins contestaţia petentei, formulată împotriva procesului-verbal de inspecţie.
Precizarea din preambulul procesului-verbal, în sensul că inspecţia s-a efectuat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Externe, nu este relevantă deoarece din cuprinsul actului rezultă cu claritate că a fost verificată activitatea Comisiei Interdepartamentală pentru avizarea modalităţilor de încasare a creanţelor României din activitatea de comerţ exterior înainte de 31 decembrie 1989, precum şi a Comisiei Interdepartamentale constituită în baza OG nr. 59/1994, privind reglementarea operaţiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter şi cooperare economică internaţională, în baza acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale.
Curtea constată că procesul-verbal contestat este nul, întrucât organul de control nu a avut competenţa legală de a efectua controlul asupra activităţii Comisiilor Interdepartamentale.
Acestea erau constituite din persoane care făceau parte din diferite ministere şi alte instituţii publice, iar Direcţia Generală de Control şi Audit Public Intern din Ministerul Finanţelor Publice este o direcţie internă a Ministerului Finanţelor şi nu poate controla, respectivele comisii, care sunt structuri interdepartamentale.
Potrivit art. 2 lit. c) din OG nr. 119/1999, modificată, auditul public intern este o activitate organizată independent în structura unei instituţii publice şi în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern.
Cele două Comisii Interdepartamentale au fost constituite conform HG nr. 362/1994, în baza Legii nr. 29/1994 şi în baza OG nr. 59/1994, acte normative care prevăd că acestea sunt structuri interdepartamentale care, semestrial, întocmesc informări cu privire la recuperarea creanţelor externe ale statului, care se prezintă Guvernului.
Cum, în speţă, Comisiile Interdepartamentale nu sunt instituţii subordonate Ministerului Finanţelor Publice şi nici nu fac parte din structura acestuia, controlul efectuat de Direcţia Generală de Control şi Audit Public Intern nu circumscrie nici dispoziţiile art. 7 din OG nr. 119/1999, modificată, care prevăd că auditul intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate de către instituţia publică sau care sunt în responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra activităţii instituţiilor subordonate.
În concluzie, organul de control neavând competenţa legală de a efectua controlul asupra activităţii Comisiilor Interdepartamentale, procesul-verbal încheiat este nelegal, iar Decizia nr. 29/2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, D.G.C.A.P.I., dată cu încălcarea legii.
Ca urmare a acestei constatări, acţiunea se impunea a fi admisă, iar actele atacate, anulate.
Cum instanţa de fond a apreciat greşit că actele contestate sunt conforme cu legea, a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică hotărâtoare, care va fi modificată în sensul de mai sus, în urma admiterii recursului, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere dezlegarea dată pricinii, ca urmare a temeiniciei primului motiv de recurs care are prioritate în analizarea cauzei, celelalte motive nu se vor verifica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.L. împotriva sentinţei civile nr. 1000 din 24 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea, anulează procesul-verbal de inspecţie nr. 410179 din 24 ianuarie 2002 şi a deciziei nr. 29 din 22 februarie 2002 emise de Ministerul Finanţelor Publice.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2474/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2476/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
