CSJ. Decizia nr. 2535/2003. Contencios. Anulare ordin Prefect. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2535/2003
Dosar nr. 849/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 martie 2001, reclamanta M.L.A. (căsătorită Puşcaşu) a chemat în judecată pe pârâtul Prefectul judeţului Argeş, solicitând anularea ordinului nr. 46 din 26 februarie 2001, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de consilier juridic, reintegrarea în funcţia deţinută şi plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a îndeplinit funcţia de consilier juridic în cadrul Prefecturii judeţului Argeş din martie 1997, iar în luna iulie 2000 a fost numită în funcţia publică respectivă, conform Legii nr. 188/1999.
Referitor la ordinul de eliberare a sa din funcţia publică deţinută, reclamanta a învederat că este nelegal, fiind emis cu nerespectarea prevederilor art. 92 lit. d) din Statutul funcţionarilor publici. Astfel, nu s-a făcut dovada reducerii efective a unor posturi de natura celui ocupat şi nici cerinţa solicitării unei oferte către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, urmată de refuzul acestei oferte de către funcţionarul public.
În fond după casare, prin sentinţa nr. 113 din 2 decembrie 2002, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea ordinului nr. 46 din 26 februarie 2001 şi obligarea pârâtului să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pe perioada 1 martie 2001 – 7 mai 2002. Totodată, instanţa a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantei în funcţia publică deţinută anterior.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 1 martie 2001, Prefectul judeţului Argeş a aprobat un nou stat de personal, cu 47 posturi faţă de 52 posturi existente în luna februarie 2001, dintre cele 5 posturi reduse, 3 fiind de consilieri juridici, de natura postului ocupat de reclamantă.
Instanţa de fond a constatat că ordinul prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantei nu a fost emis cu respectarea prevederilor art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât toate măsurile privind asigurarea unui alt post corespunzător au fost demarate, cel mai devreme, odată cu luarea măsurii. Astfel, primul răspuns din partea Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici a fost primit la 2 martie 2001, nu doar după emiterea ordinului, dar şi după data încetării efective a raporturilor de muncă.
În consecinţă, instanţa a concluzionat că ordinul este nelegal, îi vatămă drepturile reclamantei recunoscute prin Statutul funcţionarilor publici, aprobat prin Legea nr. 188/1999 şi a dispus anularea actului şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite.
Referitor la cererea de reintegrare în funcţia deţinută anterior, instanţa a considerat-o nefondată, întrucât, pe de o parte, reducerea posturilor de natura celui ocupat a fost efectivă, iar pe de altă parte, începând cu data de 7 mai 2002, reclamanta este încadrată consilier juridic la Primăria Bascov.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta M.L.A., căsătorită Puşcaşu, cât şi pârâtul Prefectul judeţului Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că respingerea cererii de reintegrare în funcţie s-a dispus prin aprecierea greşită a probelor administrate, din care rezultă că reducerea de personal nu a fost efectivă, la nivelul instituţiei fiind create posturi noi, deţinute de persoane care nu corespund din punctul de vedere al pregătirii profesionale.
Ca o consecinţă a anulării actului administrativ, emis cu încălcarea legii, se impunea, a susţinut reclamanta, a se dispune şi reintegrarea sa în funcţia publică deţinută anterior.
În recursul său, pârâtul a arătat că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, din probele administrate a rezultat că reducerea de personal, ca urmare a reorganizării, a fost făcută în baza HG nr. 9/2000, numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul propriu al prefecturii fiind de 41. În aceste împrejurări, postul de consilier juridic deţinut de reclamantă a fost desfiinţat printr-un ordin (nr. 33 din 26 ianuarie 2001), necontestat, care a produs efecte juridice şi prin care s-au modificat corespunzător atât statul de funcţii, cât şi statul de personal al instituţiei.
Noua organigramă a fost aprobată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin avizul nr. 3450 din 15 martie 2001, astfel încât, emiţând ordinul atacat, pârâtul a procedat în limita competenţelor conferite prin lege.
Pârâtul a mai precizat şi faptul că, în limita posturilor disponibile, reclamantei i-au fost oferite funcţii potrivite pregătirii sale profesionale, oferte refuzate, astfel încât, în mod nejustificat, s-a reţinut de către instanţă nelegalitatea ordinului.
Pârâtul a formulat critici şi cu privire la obligarea sa la plata drepturilor salariale, arătând că, pe de o parte, nu s-a verificat dacă reclamanta nu a realizat venituri din muncă în perioada 1 martie 2001 – 7 mai 2002, iar pe de altă parte, obligaţia asigurării încadrării funcţionarului public disponibilizat revenind altei instituţii, respectiv Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, corespunzătoare probelor administrate în cauză, pe baza cărora a dispus, n mod justificat, anularea ordinului de eliberare din funcţie a reclamantei, ca emis cu nerespectarea prevederilor legale în materie.
Conform art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune eliberarea din funcţie a funcţionarului public, când îşi reduce personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public şi acesta refuză oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Din probele administrate rezultă că prin noua organigramă stabilită cu începere de la 1 martie 2001, s-au redus 13 posturi, dintre care de natura celui ocupat de reclamantă, de consilier juridic, un număr de 3 posturi. Aşadar, în mod întemeiat s-a reţinut că prima cerinţă prevăzută de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999 a fost îndeplinită, reducerea posturilor de natura celui ocupat fiind reală, neavând relevanţă împrejurarea că la două din direcţiile Prefecturii judeţului Argeş erau vacante 2 posturi de director pentru care se cereau fie studii superioare juridice, fie de altă calificare.
Sub acest aspect, criticile invocate de reclamantă nu sunt întemeiate.
Ordinul în litigiu nu întruneşte, însă, cea de-a doua cerinţă a textului de lege sus-menţionat, în sensul ca reclamanta să fi refuzat oferta privind ocuparea unui post similar celui deţinut.
Din materialul probator aflat la dosar rezultă că în ziua emiterii ordinului, 26 februarie 2001, tabelul privind funcţionarii publici ce urmau a fi disponibilizaţi, începând cu data de 1 martie 2001, a fost înaintat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, aceasta comunicând luarea în evidenţă prin adresa înregistrată la prefectură la 5 martie 2001, iar la data de 13 martie 2001 făcând cunoscut pârâtului postul vacant oferit reclamantei.
Aşadar, s-a reţinut, în mod întemeiat, neîndeplinirea condiţiei privind existenţa unei oferte prealabile eliberării din funcţie şi refuzul funcţionarului de a-i da curs.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinţei de către pârât, cu privire la anularea ordinului în litigiu.
De asemenea, nu este fondat nici motivul de recurs privind obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei, pentru intervalul cuprins între data eliberării din funcţie şi cea a încadrării pe postul de consilier juridic la Primăria Bascov.
Deşi pârâtul a susţinut că reclamanta a refuzat alte două posturi similare, această apărare nu poate fi reţinută, nefăcându-se dovada luării la cunoştinţă de către funcţionarul public în cauză a ofertei din partea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică şi sub aspectul respingerii cererii reclamantei, de reintegrare în funcţia publică deţinută anterior. Ca urmare a continuării demersurilor efectuate de Prefectura judeţului Argeş şi de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, începând cu data de 7 mai 2002, reclamanta ocupă funcţia publică de consilier juridic la Primăria Bascov, similară celei deţinute anterior, consilier categoria A, clasa a II-a, gradul I.
Faţă de această împrejurare şi de faptul că reducerea posturilor de natura celui ocupat de reclamantă s-a dovedit a fi reală, cererea acesteia privind reintegrarea în funcţie a fost, în mod întemeiat, respinsă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge cele două recursuri declarate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de P.L.A. şi Prefectul judeţului Argeş împotriva sentinţei civile nr. 113/F/ C din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2534/2003. Contencios. Anulare decizie de... | CSJ. Decizia nr. 2537/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
