CSJ. Decizia nr. 2534/2003. Contencios. Anulare decizie de desfacere a contractului de munca emisa de D.G.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2534/2003
Dosar nr. 3116/2002
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 18 decembrie 2001, la Tribunalul Bihor, reclamantul G.A.I. a solicitat anularea deciziei nr. 1988 din 28 noiembrie 2001 emisă de Direcţia Generală a Vămilor, prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul dispoziţiilor art. 130 lit. j) C. muncii.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că măsura luată împotriva sa este nelegală, întrucât nu a fost consultat Comitetul sindicatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. muncii.
Prin sentinţa nr. 559 din 28 octombrie 2002, Curtea de Apel Oradea, căreia cauza i-a revenit prin declinare de la Tribunalul Bihor, a respins acţiunea reţinând că dispoziţiile art. 130 lit. j) C. muncii sunt imperative şi nu mai lasă loc de interpretare, atunci când s-a dovedit că angajatul a fost arestat mai mult de 60 de zile. Totodată, instanţa reţine că avizul Comitetului sindical nu poate fi obligatoriu decât în condiţiile în care toţi angajaţii erau membri de sindicat, ceea ce nu a mai fost obligatoriu după intrarea în vigoare a noii Constituţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul G.A.I., susţinând, în esenţă, că lipsa avizului Comitetului sindical constituie un abuz, iar măsura dispusă de unitate, prea severă, putând fi numai suspendat din funcţie.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul-recurent, expert vamal, a fost arestat împreună cu alţi doi angajaţi la data de 21 septembrie 2001, pentru săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu serviciul, măsură menţinută de Judecătoria Oradea până la 1 decembrie 2001.
În atare situaţie, conducerea Direcţiei Generale a Vămilor, prin Decizia nr. 1988 din 28 noiembrie 2001, constatând întrunite condiţiile art. 130 lit. g) C. muncii, a dispus desfacerea contractului de muncă.
Măsura luată este pe deplin justificată. Arestarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile constituie o condiţie suficientă pentru a da dreptul angajatorului să ia măsura desfacerii contractului de muncă.
Susţinerea recurentului-pârât, căreia unitatea ar fi putut să-i aplice dispoziţiile art. 130 lit. k), este nerelevantă, pe de o parte nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text, iar pe de altă parte, indiferent de existenţa sau inexistenţa vinovăţiei persoanei angajate, în arestarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile, nu poate obliga angajatorul să păstreze neocupat postul.
În ce priveşte absenţa avizului Comitetului sindical, în mod corect nu a fost apreciată ca o cauză de nelegalitate a măsurii adoptate de unitate, pe de o parte acest aviz având un caracter consultativ, iar pe de altă parte, consultarea organului sindical putea fi avută în vedere în situaţia în care exista obligativitatea pentru toţi angajaţii de a fi membri de sindicat şi nicidecum în condiţiile în care asocierea în sindicat reprezintă o opţiune şi nu o obligaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 559/CA/2002-P din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2533/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2535/2003. Contencios. Anulare ordin Prefect.... → |
|---|
